Nu se mai întâmplase decât în 1911! Wimbeldon 2025 a avut o finală feminină absolut șocantă. Americanca Amanda Anisimova reușise cea mai bună performanță din carieră, producând surpriza în semifinală, când o învinsese pe principala favorită, bielorusa Aryna Sabalenka.
Finala a avut loc sâmbătă, sub privirile Simonei Halep, care câștigase regalul pe iarbă de la Londra în 2019 și acum a fost invitată de onoare în Loja Regală.
Iga Swiatek a declarat înainte de finală că Anisimova este un adversar redutabil de vreme ce a scos-o din cursă pe Sabalenka, dar ceea ce avea să se întâmple a înmărmurit pe toată lumea. Așa ceva nu se mai petrecuse tocmai din 1911. Cu meciul de acum sunt două finale cu acest deznodământ.
Iga Swiatek este campioană la Wimbledon fără a fi pierdut măcar un game în finală! 6-0, 6-0 a fost rezultatul, care a făcut-o pe Anisimova să nu mai poată fi oprită din hohotele de plâns și nu a fost capabilă să articuleze multă vreme nici o propoziție.
În 1911 Dorothea Lambert Chambers a învins-o pe Dora Boothby cu 6-0, 6-0. Cei mai mulți fani ai tenisului au auzit prima oară de Dorothea Lambert Chambers în cursul zilei de 12 iulie 2025, la mai bine de 65 de ani după decesul ei. Asta cu toate că sportiva britanică este considerată cea mai bună tenismenă de la începutul secolului trecut.
Iga Swiatek știa foarte bine care este senzația când pierzi un meci fără a lua un singur game. Se petrecuse în 2017, anul în care Simona Halep a câștigat Roland Garros, pe zgura pariziană. Swiatek avea doar 17 ani, era elevă și fusese învoită de la școală pentru a participa la Roland Garros. Atunci poloneza a plâns mai bine de o oră până și-a revenit și din acel moment a început fulminantul ei urcus spre locul 1 mondial și mai multe turnee de Grand Slam în palmares.
Nu ma mai uit la sport de cand a inceput sa fie o afacere, cu droguri si pacaleli. Pe vremuri stiam jucatorii de fotbal din nationalele cele mai importante din lume, azi aproape nimeni nu ii cunoaste. De cand Brazilia lui Socrates, Eder, Falcao, Zico s-a transformat intr-o echipa care a inceput sa joace „il catenaccio” si sa-si tina adversarii de tricou totul a fost distrus. Cu Wimbledonul e la fel, in anii aceia gri ne pregateam antenele de bulgari, turci sau rusi (nu stiu cum era in vest, probabil sarbi) sa putem vedea turneul, acum nu mai inseamna nimic