O călătorie de plăcere în Aradul anului 2032

Scriitorul Gheorghe Schwartz își continuă lupta întru salvarea teatrului vechi din Arad. După numeroase apeluri în presa locală și centrală și după ce a adunat în rândul său oameni cărora le pasă de acest edificiu lăsat în paragină, scriitorul merge și pe alte planuri. Cea mai recentă încercare, una literară, așa cum numai un scriitor poate. Mai exact, o poveste despre ceea ce ar putea fi „o călătorie de plăcere în Aradul anului 2032“. (R.C)

 

Oferta noastră de turism : Propuneri pentru o călătorie de plăcere în Aradul anului 2032

Ideea organizării unei vizite în Aradul anului 2032 i-a venit agenției noastre după ce am vizionat
documentarele la modă despre recentele descoperiri arheologice de la Pompei. Desigur, Aradul n-a fost devastat nici de Vezuviu și nici de vreun alt vulcan, dar prăpădul administrațiilor succesive ne-a lăsat în urmă o priveliște asemănătoare. Totuși, o plimbare printre relicve poate fi distractivă și totodată plină de învățăminte.

Clădirea Teatrului vechi din Arad, încă reper cultural

Aradul are o poziție geografică de invidiat: legat de autostradă, aproape de graniță, cu un râu
majestuos ce-l traversează, cu urmele unei tradiții glorioase din care arheologii mai scot la iveală vestigii de tot interesul. Excursia noastră poate începe fie pe la punctele de frontieră terestră pentru a admira în voie peisajul specific vămilor, vreme de câteva decenii, până ce oficialii noștri vor obține succesul răsunător de a fi și noi primiți în Schengen, ca și celelalte țări din UE. Alternativa venirii cu avionul pe Aeroportul Internațional este mai complicată, originalitatea acestuia este că, deși se alocă multe milioane pentru conservarea sa, arădenii nu beneficiază de curse regulate. Ar mai fi și posibilitatea sosirii cu vaporul, Mureșul oferind mai multe posibilități de navigare decât sora lui mai mică, Bega, unde vaporașele circulă în voie. Din păcate, pe Mureș nu.

Din nou despre solidaritatea pentru cultură 

Și fiindcă veni vorba de Mureș, acesta ar putea fi flancat pe ambele maluri de un oraș superb, dacă s-ar fi întâmplat ceva concret când armata a fost gata să cedeze municipiului poziția garnizoanei.
Venind pe bulevardul central, una dintre cele mai majestuoase artere din România, oaspeții vor
putea admira urmele nenumăratelor magazine închise și panourile cu fotografii acoperind cu strălucire nimicul din spatele lor. (Se pare că povestea cu „satele lui Potemkin”, adică panouri de carton care ar fi trebuit să-i arate țarinei „realizărili” primului ministru, nu este decât legendă. În schimb, panourile ascunzând nimicul din Aradul anului 2021 sunt reale și reprezintă încă un motiv de a fi vizitat orașul.) În rest, oaspeții vor desluși de ce localitatea se definește drept „municipiu second hand”.
Mai dificil va fi descoperirea Aradului industrial, marile firme, unele unice în România, fiind
îngropate de măsurile succesive de distrugere. Chiar și firmele pionier au fost acoperite de nepăsare și de trădări. Acum, în anul 2032, când orice urmă de producție a dispărut, vizitatorii vor fi invitați să vadă munca arheologilor de pe siturile unde se bănuiește că a fost o uzină, o fabrică sau un atelier. Muncă spornică întrucât mereu mai sunt scoase la suprafață ba o hală de producție, ba un grup de războaie de țesut.

Gheorghe Schwartz: Apel către toți cetățenii Aradului

Excursia va fi cu atât mai instructivă cu cât va arăta că nu numai clădirile istorice, nu numai
activitățile productive, dar și cultura a dispărut în același ritm. Acoperită de lehamite, la Filarmonică orchestra stă într-un singur contrabas, ceea ce pentru o simfonie de Beethoven este o premieră mondială, Teatrul Hirschl, primul teatru de piatră de pe teritoriul actual al țării, este mândru acoperit cu zdrențe (pentru a convinge lumea că nu merită să fie reabilitat), sălile de cinemtagraf stau dezafectate. Toate acestea, vor afla onor oaspeții, s-au întâmplat din lipsă de fonduri: altfel n-ar fi rămas bani, de pildă 123.000 de euro pentru nobila intenție de ridicare a unui șopron de lemne.

Teatrul Vechi din Arad în contextul politic român versus cel maghiar

Oferta noastră este infinit mai mare, ea se încadrează în turismul ecologic și se adresează tuturor
– cu mic cu mare – care vor să vadă concret cum s-a putut transforma – pe timp de pace! – o localitate prosperă, multiculturală și armonioasă într-o localitate – undeva între Timișoara și Oradea – unde n-au mai rămas decât bătrânii care n-au avut când să mai înceapă altundeva un trai adevărat. Atenție! Oferta noastră este de strictă actualitate, fiindcă nu știm cât vor mai opri trenurile în acest loc pitoresc.

Recomanda 2

7 Comentarii

  1. E Greu , trebuie de dat cu Mortar cu 50 la % ciment , 50 la Suta nisip , si 2 kilograme de var , la un sac de ciment de 40 de kilograme , si mai rezista Zidaria , inca 100 de Ani .

  2. Dom’ Fekete Gyorgy, fii calm , teatrul va fi reparat cu fonduri europene ( adica romanii dau 98 % si UE da 2 %) Planul merge uns inainte si nu va merge nimeni la puscarie , intrucat pana acu ‘ la nici un obiectiv evreiesc sau unguresc , DNA nu a gasit vreo fisura in alocarea si cheltuirea banilor .

  3. O porcarie toata povestea cu retrocedarea!Cel mai mare furt din Istoria Romaniei!Si astia mai vor sa respectam”revolutia”!

  4. @ Marele Urs: am uitat ca la voi in Macaristan(denumirea corecta a Ungariei,nu cai vezi pe pereti) „maghiarii”de pe Valea Iordanului au venit o data cu uigurii,baschirii,khazarii si alti paraziti nomazi, care au invadat Europa la anul 900!Daca teatrul este al vostru, luati-l acasa, in Budapesta ar face furori pe post de moscheie

  5. ”Teatrul vechi” a fost Teatrul Maghiar,.Iar grija românului pentru multiculturalitate e vizibilă și aici.. De erau un pic mai harnici furau tot..așa ca in alte situații la conacele și castelele nobilimi maghiare,.Că e o bijuterie arhitecturală,..pe cine dintre românii pricepuți interesează,.Bine că l-a făcut unguru, ca să ai ce fura,.Specific obicei național..

  6. Adica sa repari o cladire retrocedata? A fost corecta si justa aceasta operatiune? Sau noi reparam restauram, si ei, proprietarii se imbogatesc?

  7. Clădirea, in ruina, a fost retrocedată urmașilor fostului proprietar Iacob Hirschl.
    Primaria ar vrea sa restaureze ruina,dar asa niste oameni inteligenti,oy vah,vor aur curat pe ruina..
    Are si Gheorghe Schwartz de lucru,mai bine face apel la urmasii lui Iacob,ca ceara un pret crestinesc…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.