Clădirea Teatrului vechi din Arad, încă reper cultural

CHIAR DACĂ ȘI-A PIERDUT SUFLAREA, CLĂDIREA TEATRULUI VECHI DIN ARAD E (ÎNCĂ) REPER CULTURAL NAȚIONAL

Nu vom scrie azi nici despre ruinele Fabricii de zahăr ori ale Fabricii de mobilă, nici despre dezastrul rămas pe cele 25 ha de la fostul Combinat Chimic, nici despre Fabrica de seringi și nici măcar despre Fabrica de spirt și drojdie din Arad. Nu vom pomeni despre faptul că la Arad au fost construite avioane, automobile, strunguri, vagoane, mobilă sculptată, că aici se confecționau păpuși, țesături și tutun; nu vom scrie despre oportunitățile administrației actuale de a da orașului o altă înfățișare prin punerea Cetății Vauban în circuit public, valorificarea cursului Omega al Mureșului, resuscitarea apelor termale și a așezării județului la granița spre Europa.

Din nou despre solidaritatea pentru cultură

Ne vom alătura celor care au scris despre Teatrul Jacob Hirschl, prozatorului contemporan, Gheorghe Schwartz, care a lansat o Petiție de salvare a ceea ce mai poate fi salvat, profesorului filosof Lajos Notaroș, publicistului Lucian Valeriu și altor comentatori din presa arădeană. Elucubrațiile autorităților privind proprietarul Casei Hirschl și a Teatrului Vechi din centrul Aradului confirmă dezinteresul, de peste 30 de ani, față de destinul acestui locaș esențial de cultură, având întâietate națională, ca primul teatru cu fundație stabilă din piatră. Preparandia (1812), Școala Clericală Ortodoxă (1822) și Conservatorul de muzică (1833), Teatrul zidit (1817) sunt principalele prime instituții culturale în limba română din Transilvania, dând urbei Arad amprenta de oraș intelectualizat, în care a pătruns cultura elevată și care a generat un puternic mesaj artistic, școlar, religios și moral. Prin Teatru, ”viața culturală se înviorează sub incidența ideilor iluministe” (L. Mihuț), iar turneele teatrale au fost sursă de cultură, moralitate și de răspândire a spiritului intelectualist într-o comunitate. Amintesc de strofa, din 1819, a lui Iancu Văcărescu ”V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca un lăcaş de muze; / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse.// Cu el năravuri îndreptaţi, / Daţi ascuţiri la minte, / Podoabe limbii noastre daţi / Cu româneşti cuvinte!”. Cu numai doi ani înaintea darului unuia dintre boierii Văcărescu, la Arad, se clădește prima construcție din piatră pentru reprezentări teatrale.

Lizica Mihuț a scris mai multe mii de pagini despre Istoria mișcării teatrale arădene, demonstrând cu rigoarea cercetătorului în arhive și printr-o documentarea amplă că Teatrul Hirschl a fost întâiul stabiliment (din piatră zidită) din țara noastră, citându-l pe J. Hirschl: ”din partea mea, am construit un Theatrum în folosul și podoaba orașului, cu o cheltuială însemnată”. Pe balconul casei, ”și astăzi se poate citi ”H. J. 1817”.

Gheorghe Schwartz: Apel către toți cetățenii Aradului

Era prin mai 1817, iar clădirea avea trei etaje. Până atunci, pofta de reprezentații teatrale ambulante a fost întreținută de amenajări improvizate, cum ar fi Casa Milici ori arena lui Sava Tekelia. Încă din 1752, în orașul nostru se găsea o stradă cu numele ”Theatergasse” (astăzi A. France), după cum afirmă argumentat cu documente Lizica MIHUȚ.

Înstrăinarea, prin împroprietărirea unui urmaș stră-stră-stră-nepoțesc, a complexului J. Hirschl (aflat acum într-o stare deplorabilă) probabil i se va poate imputa cuiva. A adăpostit spectacole teatrale, muzicale, recitaluri, făcând din Arad un loc de răspândire a culturii și literaturii românești și europene. Au dat reprezentații în limba română elevii preparanzi pentru obținerea de fonduri în vederea construirii unui internat (27 febr. 1818), iar trupele teatrale prezentau piese din Shakespeare, Schiller, Alecsandri, Bolintineanu, I. Vulcan, M. Pascaly etc. Cică Mihai Eminescu a însoțit aici trupa lui Mihai Pascaly din București (un moment excepțional de sărbătoare românească); trupa teatrală a lui Matei Millo a reprezentat ”Teatru Românu în Aradu” timp de o săptămână.

Amploarea activității teatrale a fost atât de elevată, încât, în anul 1874, se impune construirea Teatrului actual, din apropierea hotelului Crucea Albă și a Pieței Primăriei de atunci. Dar, cum nu sunt istoric, m-am limitat să punctez aceste coordonate culturale pentru ca generația actuală și nu fie (întrutotul) responsabilă pentru pierderea primei construcții teatrale din țară și printre întâiele patru instituții cultural-artistice ale orașului Arad. Cum a fost salvată clădirea Preparandiei, în 2012, devenind proprietatea Primăriei și adăpostind Muzeul Învățătorimii, se impune salvarea, sub orice formulă, a complexului teatral Hirshl, care să devină, apoi, un punct turistic reprezentativ al nostru și un loc însuflețit de cultură și mesaje elevate.

Anton ILICA

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.