Așa cum am scris în Apelul pentru salvarea Teatrului Vechi din Arad, primul teatru (la concurență cu cel din Oravița) de pe teritoriul actual al României, clădirea din centrul municipiului este lăsată să se prăbușească. Demersul unui grup civic este de a reda Aradului ceea ce este al Aradului, un jalon semnificativ pentru cultura națională. În cei peste două sute de ani de existență, edificiul a găzduit primele reprezentații de teatru, de cinema, și a fost și locația unde s-au desfășurat festivaluri culturale.
Multiculturalitatea Aradului are drept consecință și o zestre arhitectonică impresionantă, iar edificiul din 1817 a fost ridicat de către Iakob Hirschl și dăruit comunității locale indiferent de naționalitate. Cum locul este extrem de atrăgător, fiind în „buricul târgului”, această importantă piesă de patrimoniu face cu ochiul mai multor întreprinzători. Deoarece nu se poate intra în clădire cu buldozerele, așa cum scriau ziarele cu câțiva ani în urmă, strategia este de a fi încurajat să se prăbușească singur.
Gheorghe Schwartz: Apel către toți cetățenii Aradului
Pentru a împiedica acest lucru – ținând cont că, prin cine știe ce minune, structura de rezistență este încă bună – grupul de inițiativă a deschis o chetă publică de tipul „Dați un leu pentru Ateneu!”, dar a făcut un apel și către producători de spectacole, artiști plastici și scriitori de a dona bani prin câte o reprezentație pro bono, de a scoate la licitație câte o pictură ori o sculptură, de a organiza un stand cu vânzare de cărți cu autograf. Apropiatele tradiționale „Zilele ale Aradului” sunt un prilej bun pentru asemenea inițiative.
Așa cum am spus, CEL MAI VECHI TEATRU DIN ROMÂNIA face parte din patrimoniul național. Ministerul Culturii și Patrimoniului a renunțat la dreptul de preemțiune – deși se spune că ministrul însuși ar proveni din industria de spectacole! A rămas să-și spună cuvântul cetățenii și solidaritatea oamenilor de cultură. Spre surprinderea mea, marea majoritate a presei naționale, printre care și publicații la care am colaborat, nu au găsit de cuviință să difuzeze Apelul.
Repet: suma necesară este accesibilă, nu este nevoie de mari eforturi, este nevoie doar de un gest de solidaritate. Cu ocazia „Zilelor” diferitelor localități se dau onorarii consistente artiștilor. Dacă aceștia ar dona doar 2-3% din rețetă, ar demonstra că oamenii de artă sunt solidari, iar CEL MAI VECHI TEATRU DIN ROMÂNIA ar fi salvat.
Nu acuz pe nimeni de lipsa acestei solidarități, întrucât mediatizarea subiectului nu pare o prioritate pentru televiziuni și presa scrisă și on line. Dar nu înțeleg lipsa de reacție a artiștilor pe care i-am contactat nominal.
Salvarea CELUI MAI VECHI TEATRU DIN ROMÂNIA constituie un test: mai există o minimă solidaritate între oamenii de artă? Și cât sunt interesați oamenii cu bani de artă?
Sigur, se poate trăi și fără Beethoven, și fără Shakespeare, și fără Brâncuși. Chiar aici să ne ducă drumul?
Gheorghe SCHWARTZ
CE SOLIDARITATE? se ridica segregarea natiei prin orice mijloc posibil. inclusiv „arta” cere segregare prin conditionarea la spectacolelor a „dovezii de sanatate”… pana nu ne unim ca natie, PANA CAND NU NE TREZIM SA NU ACCEPTAM SOCIETATEA KAFKA, nu avem nici o sansa la nici un fel de „solidaritate”. nici in arta, nici in cultura, nici in media, ce mai? NICAIERI. cu cat mai segregati, mai slabi, mai saracvi si mai aproape de moarte…. TREZITI-VA!
Mai lasa-ne, mai nene!Te-a pus familia Hirschl sa stai cu mana intinsa, nu mai au bani, o sinagoga nu ai gasit…
Am dat bani si pentru sculptura aia alul Brancusi si s-a dovedit o escrocherie!Canta la alta masa ..
Cladirea o fi fost „restituita” nimanui, fiindca la asta s-a redus „legea” lui Nastase Adrian si complicilor. Asa ca, @Schwartz draga, LOR sa le ceri conturi. Fapt fiind ca-n fotografia din „Cotidianul” nu-i cladirea nici unui teatru, primul sau actualul, din Arad: e o cladire oarecare, boiereasca, alta data, lânga alta cladire, tot în paragina, si ea. „Binefacerile” aduse României de socialisti, dusmanii „comunismului”. Figura de capetenie: Nastase Adrian, condamnat pentru o gainarie, când crimele lui adevarate nimeni si niciodata nu i le-a investigat : de la „matusa Tamara”, la „privatizari” (citeste : subevaluarea patrimoniului imobiliar al tarii si spagi), la „restituiri” (când Transilvania fusese cumparata de România, cu sute de vagoane de aur, în Afacerea Optantilor). Cere-le socoteala lui Nastase Adrian si complicilor, amice.
Rectificare: ai dreptate, @Schwartz, ca respectiva cladire a fost a teatrului construit de familia Hirschl, cladire actualmente clasata monument istoric. N-ai însa, dreptate sa te lamentezi : Primaria Arad vrea sa cumpere cladirea, „retrocedata” de Nastase Adrian si complicii (n-ai decât sa le ceri socoteala, repet, si Primaria Arad, sa le ceara si ea socoteala lui Nastase Adrian si complicilor, pentru „legea” asa-ziselor lor „restituiri”), Primaria Arad, asadar, vrea sa cumpere cladirea de la urmasii lui Hischl. Când, regret, însa tipii ar trebui 1. s-o cedeze, nu sa ceara bani pentru halul în care-au adus-o, când era vorba, din partea lor, sa investeasca-n ea, sa onoreze, adica, memoria unui stramos 2. sa contribuie macar în ceasul al 12 lea cu bani la restaurarea cladirii, lasate-n paragina de ei însisi. Sa ajute, cu alte cuvinte, Primaria Arad în restaurare, mai ales ca numai din cauza unor Nastase Adrian si complicii, respectiv a lor însile, cladirea, în stare buna-n „comunism”, a ajuns în halul de-acuma. Pe când, @DNA, dosar penal împotriva lui Nastase Adrian si complicilor, pentru subminarea/ degradarea/distrugerea patrimoniului României, prin asa zisa lor „lege” a „restituirilor”, ale carei ponoase se tot trag, din 2000, si se vor mai trage înca, de catre români, înca vreo câteva generatii, cel putin (patrimoniul arhitectural istoric din orase si sate în paragina, padurile, decimate, bogatiile naturale, spoliate)?
Lg.422/2001. Monumentele istorice apartin fie domeniului public sau privat al statului,fie sunt proprietate privata. In actele de instrainare, concesionare, inchiriere, dare in administrare sau dare in folosinta gratuita a monumentelor istorice se va mentiona regimul de monument istoric al imobilelor si obligatia protejarii acestora. Paza, intretinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea si punerea in valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, dupa caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora.In cazul in care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligatiile revin autoritatii admtiei publice locale din u.a.t.respectiv. Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de propr.sau de starea lor de conservare, orice interventie asupra lor si asupra imobilelor din zona lor de protectie, precum si orice modificare a sit. jur.se fac numai in conditiile stabilite prin lege.Desfiintarea, distrugerea partiala sau totala, profanarea, precum si degradarea mon. istorice sunt interzise si se sanctioneaza cf. legii. Protejarea se finanteaza de proprietarii sau detinatorii acestora si poate fi cofinantata din fond. asigurate de la bugetul de stat,locale sau din ALTE surse.Aut.admitiei publice locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a u.a.t. PS>Mostenitorii lui Iacob Hirschi sau pers.care detin/sunt proprietarii cladirii ,titularii dreptului pot cere clasarea imobilului in Asau B,aici e monument local-B,deoarece orice lucrare se va face pe baza de autorizatiilor si avizelor, donatiile se vor inscrie in bugetul local.Daca proprietarul nu este cunoscut, mostenirea este vacanta caz in care Primaria Arad -STatul devine proprietar al imobilului prin dezbatere succesorala.
Vom face altul pe Mureș în jos / Mai românesc și mai frumos. Adică decât să se investească o grămadă de bani într-o ruină, regretabil că s-a ajus aici, nu mai bine construim unul după cerințele actuale pentru săli de teatru și concerte. Nici Bucureștiul nu are o sală de concerte modernă. Ateneul Român e frumos, e și istorie, dar spunea regretatul Sergiu Celibidache are o scenă prea mică pentru zilele noastre și orchestrele mari stau înghesuite sau nu încap. Se luptă doamna Angela Gheorghiu de ani buni să mobilizeze miniștrii culturii pentru construirea în București a unei Săli moderne de concerte și operă la standarde mondiale, dar fără succes. Sigur ar fi adus substanțiale sponsorizări din străinătate. Nu sunt bani. Mai bine Afganistan, rable F16 sau rachete model 1980. La fel cum s-e luptă de 30 ani de ani Ilie Năstase pentru o Academie de tenis, Ion Țiriac pentru intrarea în circuitul public a arenelor de tenis BNR. Sau pentru un patinoar de Hochei. Noroc că are patinoar modern Miercurea Ciuc și astfel și România, dar sigur cu însemnele Ungariei peste tot.