O dreaptă reașezare în Istoria României

Seceta de personalități în mai toate științele și în artele care formează cultura română de azi este compensată de performanțe neașteptate. Cînd circul a devenit un mod de a fi și cînd agenda publică este făcută din subiecte minore și de actori lipsiți de vocație, continuă să apară lucrări fundamentale și să confirme nume care ne îndreptățesc speranțele. În fața unor asemenea reușite, sentimentele noastre devin nespus de tonice. Mai are un viitor cultura română.

Contribuțiile la cultura națională se adaugă, cel mai adesea, pe tăcute. Bunăoară, mă gîndesc la istorie. O generație de aur în domeniul istoriei s-a retras sau este pe cale de a se retrage definitiv. Numele cercetătorilor aureolați de studii faimoase sunt tot mai rare în calendarul editorial. Exact cînd aparițiile editoriale nu mai sunt un eveniment național, doi istorici au ieșit în puținele librării ale țării noastre cu două lucrări fundamentale. Este vorba despre cele cinci volume dedicate Regelui Carol al II-lea, o lucrare monumentală semnată de Narcis Dorin Ion, directorul Muzeului Național Peleș, și de primele cărți de istorie contemporană dedicate una Elenei Ceaușescu (Tovarășa, Editura Corint) și cealaltă lui Nicolae Ceaușescu (aceeași editură Corint), semnate de Lavinia Betea. Aceste apariții marchează un an editorial în materie de istoriografie și reprezintă un mare semn pentru speranțele noastre legate de calitatea cercetării, de metodele de lucru într-un domeniu care este, adeseori, invadat de amatorism și de așa numitele lucrări „de popularizare”.

O monografie copleșitoare – „Carol al II-lea al României. Un rege controversat”

În rîndurile de față, mi-am propus să mă opresc asupra unei cărți monumentale, „Carol al II-lea al României Un rege controversat“, apărută la Magic Print din Onești în 5 volume însumînd peste 2.100 de pagini.

Istoricul Narcis Dorin Ion este deja o personalitate unică în domeniul istoriografiei românești. De numele său se leagă lucrări importante dedicate capetelor încoronate ale României precum și interviuri cu istoricii de seamă ai României (Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Răzvan Theodorescu). Mai multe expoziții coordonate de el la Muzeul Național Peleș au avut pe post de cataloage lucrări care pot fi socotite contribuții importante în domeniu. Este vorba despre cataloagele expozițiilor dedicate artelor focului (sticlă, porțelan), despre argintăria și despre mobilierul aflate în saloanele și tezaurul Muzeului Național Peleș. Nu poate fi omisă nici solida sa contribuție la istoria Brătienilor, Florica-Vatra Brătienilor, un volum apărut în 2020 la inaugurarea Muzeului de la Florica. La puțină vreme după apariția cărții dedicate Regelui Carol al II-lea al României, dr. Narcis Dorin Ion a marcat centenarul Regelui Mihai I al României cu un volum dedicat perioadelor de domnie a acestuia, una dintre cele mai frumoase antologii de imagini dedicate Regelui Mihai I al României.

Revin la cele cinci volume dedicate Regelui Carol al II-ea al României. Nu întîmplător cartea are pe copertă această precizare menită a-l apăra pe autor de tot felul de acuzații și minimalizări. Carol al II-lea a fost un rege controversat în mult mai mică măsură în timpul vieții sale. În anii comunismului, a fost chiar caricaturizat,  iar după 1990, din cauza perspectivelor diferite existente în familia regală, a fost evitat sau tratat ca un subiect secundar. Astfel, personalitatea Regelui Carol al II-lea a rămas undeva în umbra vremurilor, într-un halou de umbre și lumini, totul jucat în funcție de perioadă și de interlocutor.

Lucrarea lui Narcis Dorin Ion este un pariu istoriografic. Reunește o muncă de cîteva decenii. Ea a început din studenție, cu migăleală, la editarea însemnărilor zilnice ale Regelui Carol al II-lea însemnări apărute sub titlul ”Între datorie și pasiune” vol 1-6 (Editura Curtea Veche, 1995-2003), într-o ediție îngrijită de Marcel Dumitru Ciucă, secondat de Narcis Dorin Ion. Au urmat anii de muncă la Muzeul Național Bran și la Muzeul Național Peleș, cînd cărțile și albumele directorului au devenit bibliografie obligatorie pentru cei care vor să cunoască regalitatea românească. Narcis Dorin Ion a strîns document după document, din țară, din străinătate, din arhive și din corespondențe și colecții private, pregătind această lucrare monumentală, menită a cîntări cu mijloacele științelor istorice și pe bază de documente epoca acestui Rege român, expediată de mulți în cuvinte peiorative.

Cele cinci volume dedicate lui Carol al II-lea alcătuiesc o lucrare monumentală, cum puține avem în istoriografia noastră. În fapt, Narcis Dorin Ion se ambiționează să contureze o imagine completă a domniei, chiar a Casei Regale a României, și izbutește să reliefeze un peisaj fidel al societății și al României în prima jumătate a secolului al XX-lea. Meritul cărții este că dimensiunile și arhitectura unei construcții intelectuale solide (bazată numai pe documente) repun în drepturi și păcate personalitatea unui rege unic în felul său. Vorba academicianului Răzvan Theodorescu, cel care în prefața cărții avea să scrie:

”De la generali la coafeze, de la familiarii grădinilor de mahala la cei ai barurilor cosmopolite, de la bancheri și industriași cu opulente vile „florentine” la intelectualii subțiri prizînd gestul de autoritate și mecenat, de la tinerii malagambiști la mic burghezii cu cheag din „locuințele ieftine”, Carol al II-lea a fost–într-o vreme a naționalismului ascendent–un rege național. Cronologic, de altminteri, după el au început–în istoria României deopotrivă–platitudinea și dezastrul”.

Nici istoricul și nici cultura română nu pot trece peste anii lui Carol al II-lea, cu adevărat o epocă de mare dezvoltare a economiei, a culturii române, a urbansimului, de mare înflorire a Bucureștilor, deveniți un reper al Europei de Est. Instituțiile aveau clădiri, aere și reguli de Europa, iar elitele se vor fi conectat la cele mai importante curente ale culturii. Cine are norocul să poată zăbovi pe paginile celor cinci volume scrise de dr. Narcis Dorin Ion nu poate să nu rămînă impresionat de cum arătau țara, Bucureștii, de cum se prezentau guvernanții și industriașii în acel deceniu de aur al țări noastre. O fi scăpat Carol al II-lea hățurile și moraliștii nu l-au iertat. Dar a fost și s-a purtat ca un rege român, fiind în realitate un conducător luminat cu porniri autoritare. Avea idei de modernizare, a susținut proiecte și s-a ținut de ele pînă le-a văzut în picioare. Poate că de la Carol I (și el, subiectul unei lucrări monumentale, în două volume, scrise de același Narcis Dorin Ion), de la Ferdinand Întregitorul și de la vremea lui Carol al II-lea, poporul român să fi prins dragul și nevoia de un tătuc. Pe un asemenea fond a crescut poate și mitul lui Nicolae Ceaușescu și s-au cățărat, mai apoi, președinții. Aceștia, fără să facă mare brînză, au profitat doar de model.

Parcurgînd, fie și în fugă, aceste pagini despre o epocă de înflorire românească nu poți să nu fugi cu gîndul la politicienii de acum, la micimea lor și la lipsa lor de orizont. Cei din vremea lui Carol al II-lea arătau ca niște patrioți, ca niște domni adevărați, în vreme ce ai noștri contemporani, oricît de spilcuiți și de înstăriți ar fi, tot nu depășesc imaginea de cioflingari aduși de vînt.

Nu întîmplător Gala Galaction avea să-i dedice traducerea Bibliei sale numind-o „Biblia Regele Carol II”, iar ceilalți scriitori români, de la Ion Agîrbiceanu, Ion Minulescu, Ion Pillat, la Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu,  aveau să-l gratuleze cu rînduri memorabile. Iată, de exemplu, catrenul dedicat de Tudor Arghezi :

”Ca să-nțeleg mai bine cum de putură trece/

Atât de iute anii aceștia, singuri, zece/

Am întrebat condeiul și mi-a răspuns hîrtia?

Că timpul se măsoară la Rege cu vecia.”

Această lucrare monumentală a lui Narcis Dorin Ion ar trebui așezată în holurile tuturor bibliotecilor din țară și ale universităților noastre de frunte sau caricaturale. Răsfoind-o, cei tineri ar putea realiza ce a fost „țara asta” (cum zic și netoții de politicieni!) și de ce afirmația lor că „nu se poate face nimic!” este în cele din urmă fructul neghiobiei.

 

Recomanda [votes_up id=595907]

147 de Comentarii

  1. Özel bir bayan düşünün ve yüz güzellikleri yerinde olan o güzel bayanlarla sizde artık daha elit bir sevişme gecesi geçiriniz. Yakışıklı Bekar Erkekler Sitesi hizmetlerinde yüzleri çekici gelecek şahane bayan partnerlerle sınırsız zevkler yaşamak güzel gelecektir. Deneyimli güzel şeylerle bambaşka geceler sizi ihya edecektir. Kaliteli ve uzman Evlilik Sitesi bayan ile daha özel keyif anlarına adım atacak artık daha hür hissedeceksiniz o zevk saatlerinde.

  2. Da, am sa ma gandesc la alt rol, eu ma gandisem la Lascarica din replica; Lascarica din piesa nu ar fi fost atat de sensibil.

  3. Absolut corect, Anonim. Din acest motiv, mi-am zis ca pot comenta si anonim daca spiritul dreptătii mele mă provoacă si, cand se cere, ajung si eu la replica: „Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu Lăscărică!”
    Alcibiade, un comentator pe care-l apreciez, a fost provocat de „charlie” și, suparat, l-a numit golan la care „charlie” ii spune, vezi ca nu eu am scris comentariul…
    Am impresia ca jocul acesta in care cineva primeste palme neștiind de unde, se numeste leapsa. Cum mie nu-mi place un astfel de joc, intru in rolul lui Lascarica.

  4. Da, este absolut normal sa-mi fie atacate ideile dar sa mi se spuna, „nu-ti este rusine, ce-ar zice copiii tai daca ar citi ce scrii tu pe aici” mi s-a parut ca este prea mult. In plus, aceasta apostrofare atat de urâtă afecta si persoanele cu care dialogam.

  5. Am considerat ca este corect sa nu ma ascund in spatele unui nick oarecare in discutia noastra.
    Poate nu ai observat dar nickul core, a fost supus unor atacuri urate si repetate. Aceste atacuri le-am primit cu repulsie, indignare, suparare ca pe o intruziune a unui mitocan in viata personala. Ca si cum mi-ar fi intrat cu forta in casa. Acesta este motivul pentru care am comentat cat mai rar posibil si sub nickuri oarecari.

  6. Postarile tale m-au impresionat mereu prin valoarea lor istorica si umana, draga Anonim. In ce ma priveşte, recunosc, sunt subiectivă.
    Am citit si despre cele trei condiții de a primi cetățenia română, românizarea numelui, susținerea din partea unei personalități locale și mărturisirea credinței ortodoxe. Fără îndoială, regulile erau valabile și sub alte stăpâniri. Am citit și despre sutașul Corneliu care ar fi fost primul ne-evreu botezat în religia creștină ceea ce m-a dus cu gândul la spusele lui Petre Tutea, Hristos nu s-a nascut la Falticeni. Ma bucur și îți mulțumesc pentru disponibilitatea ta de a vorbi cu mine.

  7. @Altii: Elegant raspuns. Totusi, merita ca greutatea pe celalalt taler sa o fi pus chiar dumneavoastra.

  8. Catre un IQ=ZERO !!! „Celuilalt bunic i s-au luat casa, afacerea( nu vrei sa stii ce nume „romanesc” apare in acte), actiunile la combinatele petroliere si cocoseii.” …
    DAR de unde a AVUT si cum de-A AVUT/DETINUT „celalalt” CASA, AFACEREA (ONEROASA/ILICITA), ACTIUNI PETROLIERE (DOAR DIN EXPLOATAREA MUNCITORILOR cei SARACITI), COCOSEII (din FURT si din BANI CALPI) ???
    Acest „celalalt” SI-A OBTUNUT deci AVEREA: pe CAI … ILICITE, din AFACERI … ONEROASE, din ACTIUNI si COCOSEI … FURATI!!! FURATI … din TRUDA celor MULTI si SARACI/SARACITI !!!
    DE ACEEA … mi se falfaie de „NUMELE” sau „RENUMELE” lui … de HOT si MAFIOT ordinar !!!
    Este DOAR … un NUME/PATA de RUSINE … pentru POPORUL cel ROMANESC !!!

  9. daca doriti cu adevarat sa stiti cine a fost acest scelerat carol II cautati pe inernet parerea celui mai mare istoric al nostru Nicolae Iorga , care l-a cunoscut f.f . bine- i-a fost profesor si ale lui Nicolae Steinhardt in cartea sa „Jurnalul fericirii ” din care a fost extras un citat in comentariul de mai sus !!

  10. Cum am pentru tine un real respect, draga Anonim, nu te contrazic. Am fost putin neglijenta pentru ca nu am pus ghilimelele si autorul.(am impresia ca era un articol din Adevarul) Fara indoiala, tu ai cunostinte solide in istorie, eu citesc ce gasesc dar stiu ca functioneaza o lege a compensarii, acolo unde se pune ceva greu pe un taler, este nevoie de greutati corespunzatoare ca sa se poata echilibra balanta. Probabil de aceea se spune ca adevarul este la mijloc. Recunosc, nu stiu adevarul dar impresiile imi raman si nu vreau sa contrariez pe nimeni cu ele.

  11. @Altii: Ai copiat cu zel de scolar mediocru din productia unei ‘flori’ din mult prea prolifica ‘gradina’ a corectitudinii politice. Satul Igesti este si azi in proportie de peste 90% romanesc, desi in Ucraina, cea foarte mingiitoare de romani, rusi, unguri. De unde si pina unde deci respectiva ‘floare’ deduce ca familia Zelinski ar fi fost poloneza? Doar dupa nume, un argument de consistenta fumului? Cu naravuri imperiale bine rodate, abundente si la alti ocupanti de paminturi romanesti, austriecii au colonizat populatii straine si au numit functionari straini in administratia Bucovinei. Acestia, tragind cenusa pe turta lor si facind jocul imperialilor, au schimbat numele dupa bunul lor plac. Cazul Zeliski nu e singurul. Si Ciprian Porumbescu avea in acte un nume slav. Onomastica straina in limba romana dar si la altii nu e nici o surpriza. Lakatos, Mailat, Patrubay nu se considera romani. Activitatea lui Codreanu, Porumbescu, Iorga, Gane, Coanda, Cantacuzino si alti purtator de nume straine ii arata ca romani. Tatal lui Corneliu a fost invatator si ofiter in armata romana, capitan pe front, maior dupa. Putea el fi asta daca era intr-adevar razvratitul din liceu, al carui bunic comisese o crima abominabila? Cum de aceste fapte se stiu acum si nu se stiau atunci? Dincolo de orice echivoc, cheia depreciativa a articolului de unde ai facut copy-paste, arata clar directia vintului caruia i se inchina ‘floarea’.

  12. @(@IQ 100)…am zis nepot.
    La bunicu in sat s a venit cu tunul.Bunicu a donat lui tata , tata a donat la cooperativa, ( ne a dat PSD Iliescu 5 ha altundeva din 25 ha unde trebuia) si s a dus la munca.Noroc ca terminase o facultate desteapta înainte de razboi, sansa pe care
    mama si unchii, veniti de la bunicul burghez, n au avut-o avand inyerzis la invatamant superior.Compara cu scolarizatealui Mihai fara de tara sau axi, Colacu, Hancu, Major, Basinescu et jusdem farinae.Celuilalt bunic i s-au luat casa, afacerea( nu vrei sa stii ce nume „romanesc” apare in acte), actiunile la combinatele petroliere si cocoseii.
    In rest , rationamentul tau pare pe modelul „si ce n’est pas toi, c’etait donc ton frere”.Daca unii au colaborat, si asvendentii mei am colaborat.E ca si cand, daca as zice ca regalistii de azi sunt idiotii utili (tefeleii) interbelici,masa de manevra neinformata si fara discernamant, victima a propagandei „internationale”, si tu te ai numara printre ei.
    Si ,admitand prin absurd ca ideile mele nu ar fi ale mele, ale cui ar fi?Pamfil Seicaru iti spune ceva?Dar Nicolae Iorga?
    Nu vezi cine sprijina AZI regalitatea „germana”?

  13. Wow!!! Tot încerc să găsesc un locuşor de unde să pun o întrebare simplă : mi se pare sau nu că NIMENI – inclusiv filo-legionarii, dacă sunt – deci NIMENI nu aminteşte de oribila crimă privind asasinarea a peste 200 de persoane (unii nici nu erau legionari, dar au fost daţi la „schimb”) absolut nevinovate ca represalii la asasinarea lui Armand Călinescu? O asemenea măsură nu are asemănare cu nimic : asasinarea fără judecată, în timp de pace a propriilor supuşi care nici nu au avut posibilitatea să se apere. De altfel chiar măreţul rege notează în jurnalul său că e „o măsură în afara legii”.

  14. Omul acesta nu vedea în oameni decât niște instrumente pentru a-și satisface setea de mărire, dorul de arginti și poftele care îl munceau.
    Simțul datoriei îi era străin. Familia, Dinastia, Neamul – noțiuni fără interes, fără corespondenta interioara. Un astfel de individ, în care numai imaginea exterioara rămăsese de om, era sortit sa intre în conflict cu neamul, așezându-se de a curmezișul elanurilor lui creatoare. Acest fond tenebros n-avea alta ieșire în istorie decât sa se asocieze cu cele mai degenerate fapturi cum a fost Elena Lupescu…
    Elena Lupescu a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox cu numele de Nicholas Wolff, devine apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena.
    Sursa: Wikipedia

  15. TIRANUL

    Din sceptrul negrelor porunci
    In sbor te-ai ridicat s’arunci
    Peste zăpezi de crez priviri de corb…
    Cã’n ochii tăi și-a dãltuit icoana,
    Sub cerul cugetului orb,
    Satana.

    Si tot ce’n oameni bun s’alege
    Ai scos din har si-ai pus sub lege…
    Sub legea vrerii tale de pripas
    Prin care-a curs precum în vaduri râul,
    Fãrã zăgaz, fãrã popas,
    Desfrâul.

    Ai năzuit să faci din tarã
    Pocal menit pentru ocară…
    Din el sã stâmperi setea lui Cristos…
    Si n’ai văzut cum neamu’ntreg se strânge
    Mai dârz sub pumnul tău setos
    De sânge…

    Înnegurat, sãlbatec rod
    Al vremurilor lui Irod!…
    Cum n’au știut pãgânii-ti Saduchei
    Cã pentru moarte’n mâini ți-a pus inelul,
    Din noaptea Sfântului Andrei,
    Măcelul?…

    Azi numai tu ca’ntr’un blestem
    Auzi mormintele cum gem
    In piepturile verzi ce sub palat
    Ti s’au oprit cântând în fata porții…
    E sângele ce l-ai vărsat!…
    Sunt morții!…

    de Tudor DAVA

  16. ASTA PENTRU … O dreaptă reașezare – A VALORILOR si a non-valorilor – în Istoria României …

  17. ” tara asta care de 175 trece prin cele mai cumplite cazne! ” … Hai sa ne uitam la epoca lui Cuza, Monhstruoasa Coalitie … si la regii romanesti … (IV)
    7. OFITERII participanti la ABDICARE: Pe 11/23 februarie 1866, ora 5 dimineața, un grup de ofițeri pătrund în palatul domnesc al lui Al. I Cuza și, sub amenințarea armelor, încălcându-și jurământul depus în fața domnului țării, îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Grupul a fost constituit din: col. Nicolae Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. Dimitrie Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. Anton Berindei, cpt. A. Costescu, cpt. Alexandru Candiano-Popescu.
    8. EI S-AU FOLOSIT de o PREVEDERE MISELEASCA a Divanului-Adhoc: în 1859 Cuza a fost pus să jure că va abdica după 7 ani de domnie pentru a lăsa tronul unui ‘prinț străin dintr-o țară nemegieșă cu România’, precum se cerea într-una din prevederile divanelor ad-hoc din 1857. În 10 mai 1866 Noua Adunare îl proclamă pe prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen domnitor al României, sub numele de Carol I. CEA MAI MARE GRESEALA a TARAMULUI nostru din ISTORIE !!!
    9. Alexandru Candiano-Popescu a fost făcut ulterior aghiotant regal al regelui Carol (DE CE ???), iar ceilalți au primit grad de general (DE CE ???). De ce ??? … DOAR FIINDCA au fost niste TRADATORI de TARA si POPOR !!!

  18. ” tara asta care de 175 trece prin cele mai cumplite cazne! ” … Hai sa ne uitam la epoca lui Cuza, Monhstruoasa Coalitie … si la regii romanesti … (IIII)
    6. Ion C. BRATIANU: A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris. La Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza, fiind unul dintre liderul Coaliției Monstruoase și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp. Acesta a avut idei antisemite, dând o mulțime de legi discriminatorii și exilând o varietate de intelectuali evrei.Cel mai cunoscut intelectual evreu exilat de Brătianu a fost Moses Gaster, la inițiativa lui Dimitrie A. Sturdza. UN MASON, ANTESEMIT si AVENTURIER … care isi cauta doar PROPRIA sa PARVENIRE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.