Ofensiva continuă împotriva revoltei de la Brașov

Revolta de la Brașov, din anul 1987, a lăsat în urmă victime și un imens cordon al Securității care a izolat România de minime informații până în prezent. Victime, domicilii forțate, asasinate, familii distruse, teroare instituționalizată, acestea au fost răspunsul PCR prin brațul său înarmat Securitatea la cererile mai mult decât legitime ale brașovenilor.

Sindicalismul care a urmat după 1990 în România pare o copie a celui de dinainte, reprezentând o formă de îngheț a asocierii și a forței acesteia. Abuzurile în lanț, care constituie însăși politica românească, pun nesoluționarea Revoltei de la Brașov drept explicație cauzală a stării de fapt. Astăzi în România sindicaliștii sunt ca inexistenți, cu excepția celor care se autointitulează șefi de organizații sindicale și care apar în scenă când este nevoie de diversiune.

Revolta de la Brașov a fost înăbușită de vârfuri ale Securității, printr-o lipsă totală de umanitate. Nerepetarea altor focare de normalitate în țară a fost atât de bine implementată încât funcționează până astăzi. Diversiunea, scandalul, provocările -armele Securității – au reușit să compromită sindicalismul, agenda publică privind utilitatea acestora.

Nesoluționarea Dosarului privind victimele de la Brașov nu pune în dificultate doar victimele de atunci și urmașii acestora, ci lovește în fiecare zi în capul românilor interzicându-le drepturile și manifestarea. Anchetatorii de la Brașov și-au continuat nestânjenit activitățile în domeniul “siguranței”, politicii sau Guvernului, în mod direct sau prin mijlocitori, fiind necesari cercului vicios.

Dosarul Brașov așteaptă la fel cu dosarele postdecembriste. Închiderea acestei cauze, prin tergiversare, face imposibilă însăși deblocarea justiției. Nesancționarea în forma politicii de stat a celor care au trimis în moarte oamenii care militat pentru viață și drepturi, menține acel regim sub alte forme și instituții, însă în esență același