După lunga perioadă de pace în Europa și înțelegerile de până în 1991, suntem în războaie. Dacă Primul Război Mondial a rămas în conștiințe ca unul care a tehnicizat războiul și i-a conferit amploare și cruzime, iar al Doilea a antrenat exterminarea de populații și prizonieri și folosirea armei nucleare, acum, cu noile avioane și rachete, cu electronica și biochimia actuală, se poate lovi letal oriunde. În plus, belicozitatea este iarăși în largul ei.
Pacea a devenit astfel și mai imperativă – dacă se vrea un viitor pozitiv. Politologi, juriști, economiști, istorici din cele mai bune centre de cercetare (Chicago, Harvard, Paris, Munchen, Ierusalim) relatează astăzi, integru și verificabil, cum s-a ajuns la război. Acum, întrebarea stringentă este cum se poate ajunge la pace.
Se cuvine să constatăm că au asigurat pacea, în împrejurări ce păreau fără ieșire, comunicatul de la Shanghai din 1972, prin care Statele Unite și China au convenit că „este o singură China”, acordurile Reagan-Gorbaciov-Bush-Kohl din 1985-1991, prin care s-au pus bazele cooperării dintre state în condiții de democratizare și respect reciproc, și acordurile Israelului cu Egiptul, care au pus în mișcare recunoașteri interstatale salutare. Ordinea internațională orientată spre înțelegere și destindere, respectarea voinței popoarelor și renunțare la terorism au asigurat pacea. Era clar că nici o țară nu se mai poate apăra singură, poate exceptând supraputerile, și că nu poate fi pace cu intenții ascunse de război. Când se vor victorii cu orice preț nu este posibilă pacea.
Sunt evidente acum și strategiile care nu duc la pace – unele au și dus la războaiele actuale. De pildă, strategia „acțiunii altfel decât înțelegerile”, strategia înlocuirii cooperării cu „conflictul în vederea slăbirii rivalului”, strategia organizării de „maidane”, strategia „aruncării unor state în mare”, strategia diabolizării de țări și personalități, strategia „restaurației” vechilor servituți.
Mulțimea celor care trăiesc pescuind în ape tulburi este considerabilă, dar rămâne mereu adevărat că nimeni nu este singur pe lume, iar gândirea ar fi cazul să prevaleze. În vederea păcii sunt utile, fără îndoială, și astăzi, revenirea la decizii chibzuite, la reconciliere, la explicații competente și negocieri îndrăznețe. Oricare ar fi însă „tehnicile” puse în joc – iar ele sunt incontestabil importante – este nevoie și de altceva. Este nevoie de abordarea întregului situației și de un acord normativ în negocieri. Ele sunt opera gândirii, care este mai mult decât sensibilitatea la fapte, decât orice parti pris, decât iscusințele intelectului.
Cum se raportează gândirea la realitatea politică? Kant observa că într-o diviziune normală a sarcinilor cunoașterii, gândirea este explorarea cea mai profundă a situațiilor. Ea cade în obligația filosofilor demni de nume, dar filosofia rămâne ea însăși nu devenind servantă, ci conlucrând cu alte discipline. Nu trebuie ca filosofii să conducă, căci politica „corupe inevitabil libertatea de a judeca și rațiunea”, dar cei care conduc procedează rațional cultivând „exprimarea publică” a celor care gândesc. La propriu exercitată, gândirea nu este propaganda cuiva.
Ca rezultat al gândirii, Kant a dat filosofia sa impunătoare și, înăuntrul ei, proiectul de „pace perpetuă” (Zum Ewigen Frieden,1795). La el se raportează aproape reflex, în vremuri de război, oricine meditează asupra păcii. Merită să revenim la acest proiect neobișnuit de fecund și să căutăm să-l folosim pentru a stabili condițiile păcii acum.
Atuurile proiectului de „pace perpetuă” al lui Kant fac și astăzi atracția lui, cum au făcut altădată pentru Woodrow Wilson, care a și năzuit să-l aplice. De pildă, Kant cere omului de stat să se conformeze la principii și reguli și pretinde ca nicio pace să nu conțină germenii unui război ulterior. El mai pretinde să nu se încorporeze teritorii prin alte mijloace decât moștenire, schimb, cumpărare sau donație, să nu se contacteze datorii de către stat în vederea unor confruntări viitoare cu alte state și ca niciun stat să nu recurgă la mercenari și la incitarea la trădare față de statul cu care va avea de încheiat pacea.
Kant a pus toate acestea sub condiții ale „păcii perpetue”: constituția civilă a statelor va fi republicană, căci „constituția republicană este singura deplin acordată cu drepturile omului” (Vers la paix perpetuelle, Hatier, Paris, 2007, p. 42); statele lumii vor compune ceva aidoma unei „federații de state libere”; „ospitalitatea universală” va fi absorbită în prevederi de drept. Kant conchidea că „nu trebuie, de altfel, așteptat de la moralitate buna constituție a statului, ci mai curând doar de la aceasta din urmă buna formare morală a unui popor” (p. 43). Orice politică trebuie să se încline în fața dreptului, iar dreptul în fața „rațiunii”. Kant era încredințat că însăși natura lucrează la sprijinirea „păcii perpetue”, încât etica păcii are suport în realitate, nu doar în conștiință.
Cu timpul, a fost clar că natura nu inspiră oamenii încât să-i îndemne la pace. Oricât de organizată este, natura le rămâne indiferentă în confruntările lor. Dar Kant are, între altele, meritul de a fi exploatat premisele păcii din timpul său.
La două secole de la proiectul kantian, având „cunoașterea mai bună, care nu este un merit, al celor ulterior născuți”, cum el însuși spune, Habermas a examinat proiectul lui Kant în intenția actualizării lui (Kants Idee des Ewigen Friedens – aus dem historischen Abstand von 200 Jahren, 1995). Teza sa este că acea „construcție propusă de Kant suferă de dificultăți conceptuale și nu mai este adecvată exigențelor noastre istorice”. Kantismul este actual sub condiția reconstrucției.
Kant a operat, desigur, cu premise din realitățile timpului său. Soluția sa pacifistă se bazează pe distincția dintre „asocierea persoanelor (Völkerbund)” şi „statul popoarelor (Völkerstaat)” şi constă în promovarea perspectivei universale („cosmopolite, weltbürgerliche”) în forma unei „asocieri” a statelor prin „acorduri internaționale”. Kant era destul de realist pentru a observa că regulile rezultate din „asociere” nu au forță de obligare comparabilă cu dreptul lăuntric unui stat și că acele „acorduri” între state presupun ceva de genul unui „permanent congres”. Cu aceasta, însă, observă Habermas, Kant intră într-o contradicție. „El vrea, pe de o parte, să păstreze suveranitatea statelor sub rezerva disolubilității acordului; aceasta înseamnă recursul la comparația cu congrese și asociații voluntare. Pe de altă parte, <federația> ce urmează să asigure durabil pacea trebuie să se deosebească de alianțe trecătoare prin aceea că membrii se simt îndatorați ca în cazuri date să subordoneze rațiunea de stat scopului comun declarat <de a soluționa controversele lor … oarecum printr-un proces, și nu … prin război>.” (Die Einbeziehung des Anderen, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1999, p.197). Kant a fost conștient de această contradicție. Neavând însă altă istorie la dispoziție, s-a mulțumit să „apeleze la rațiune”, sperând în „plierea politicii la morală” dintr-o ascunsă „intenție a naturii”.
Kant își punea speranțele într-un curs pașnic al istoriei. În fapt, însă, argumentează Habermas, istoria a fost alta. Republicile nu s-au dovedit a fi mai pașnice decât monarhiile, nici în interior, nici în exterior, deși, odată cu democrația și drepturile omului, „se schimbă condițiile în care funcționează sistemul puterilor”. Extinderea comerțului mondial a adus conflicte amenințătoare pentru pacea internă și internațională, deși această extindere, cel puțin în epoca globalizării, aduce și constrângeri la cooperare. Sfera publică a suferit o schimbare structurală în urma căreia a devenit mai „puțin clarificatoare și mai mult manipulativă”. Mai nou, înainte de a clarifica, se manipulează.
Spre deosebire de Kant, va trebui asumat, scrie Habermas, că „societatea mondială” are nevoie astăzi nu doar de „acordurile” dintre state, ci și de ceva ce obligă statele în mod reciproc și, în același timp, le garantează libertatea de mișcare. De asemenea, va trebui asumat că drepturile omului nu mai rămân doar în competența statelor, ci capătă prioritate pe agenda internațională. Va trebui asumat și că o organizare a „societății mondiale” prin instituții proprii este indispensabilă.
Împotriva lui Kant se ridică, însă, în continuare, un argument formulat clasic de către Carl Schmitt, la adresa instrumentării doctrinei drepturilor omului în relațiile internaționale. În Der Begriff des Politischen (1932), celebrul jurist scria: „atunci când un stat își combate adversarul politic în numele umanității, nu este vorba de un război al umanității, ci de un război prin care un stat anumit caută să ocupe, în raport cu inamicul său în război, un concept universal, asemănător cu folosirea abuzivă a păcii, dreptății, progresului și civilizației spre a le reclama pentru sine și a le nega dușmanului. <Umanitatea> este un instrument ideologic deosebit de folosibil”. Carl Schmitt a socotit „ideologie” ce servește „interese de putere” intervenția în numele drepturilor omului în treburile altor state și propunea energic „dezmoralizarea politicii”.
Habermas a replicat că drepturile omului sunt, deja prin proveniență, de natură juridică, încât acuzarea moralizării prin ele a relațiilor internaționale cade. Orizontul acestei acuzări este „revenirea la un statu quo ante al războiului nereglementat”, ca alternativă mai puțin susceptibilă să genereze conflicte. Carl Schmitt a putut apela la revenire fiind încredințat că dreptul internațional moștenit este capabil să rezolve problemele care apar. Numai că, „în forma sa clasică, dreptul a eșuat evident în fața războiului total desfășurat în secolul al 20-lea” (p.228) și nu funcționează. Astfel că „teza moralizării politicii și a inducerii de conflicte”, atunci când se apelează la doctrina drepturilor omului, nu rezistă. „Fundamentalismul” care a apărut în materie de drepturi ale omului nu se evită prin renunțarea la ele, ci doar prin convertirea lor în drepturi pozitive respectate în statele însele.
Se respectă drepturile omului? Fapt este că încălcări de drepturi ale omului se constată chiar în țări socotite campioane în materie, încât credibilitatea invocării drepturilor omului în relațiile internaționale nu este cea pe care o dorim.
Azi suntem în realități sesizate deja de Habermas. Doar că din 1995 încoace lumea s-a schimbat încă o dată (detalii în A. Marga, Schimbarea lumii, 2011), încât și în privința păcii avem nevoie de un concept adus la zi. Rezum aici datele situației actuale și configurez soluția.
Kant a avut în față societăți ce etalau instituții în care mulți oameni investeau încredere. Însă, mai ales în secolul al XX-lea, au intervenit pe scenă diviziunea partizană a societăților și critica ideologică, care au relativizat valorile. Habermas și-a mai asumat că lumea rămâne capabilă de unitate prin comunicare. Or, cu deosebire după 2020, în reacție la evoluția lumii de la unipolaritate la multipolaritate, s-a instalat treptat „scindarea” pe scară și mai mare și mai organizată decât oricând a lumii. Ca urmare, astăzi se practică oficial nu comunicare, ci subminări economice, stigmatizări și lovituri până și în muzică și sport! Formula „cine are altă părere decât noi este împotriva noastră”, a stângii și a dreptei de acum un secol, a fost readusă în actualitate ca regulă de guvernare și de relații internaționale. Este o situație nouă, al cărei prim rezultat e uzura vizibilă a „rațiunii”, de care Kant își lega speranțele, și pe care Habermas o reconstruia comunicativ. Noua situație nu obligă la abandonarea cerinței raționalității, dar ne cere să gândim forând mai adânc condițiile de satisfăcut pentru a ajunge la pace.
Convingerea lui Kant era că instituțiile republicii vor funcționa în așa fel încât pacea lăuntrică și exterioară va fi asigurată. Numai că realitatea a fost alta. Puterea executivă, în orice formă, i-a încălecat tot mai frecvent pe reprezentanții cetățenilor, oricum s-au organizat. De aceea, Carl Schmitt a putut spune, șocant, că ar fi posibil un stat democratic fără parlament. De altfel, el invoca experiențe ce atestă că parlamentul, ca instituție, nu evită derapaje: alegerea de persoane nepregătite; selecția de decidenți după fidelitate, nu după valoare; aducerea de amatori în guverne; crize politice; întreținerea demagogiei; abuzul de imunitate; autoacordarea de salarii nedemne; nivelul scăzut al dezbaterilor. Cu asemenea derapaje, parlamentul pierde legătura cu democrația.
Din nefericire, derapaje se întâlnesc și astăzi. Sunt de părere însă, că, după experiența istorică de până acum, este de ieșit din alternativa „sau parlamentarism de felul celui care derapează sau fără parlament”. Și o direcție și alta slăbesc nu doar parlamentul, ci țări întregi.
Azi este de ieșit din această alternativă printr-o „democrație reflexivă” care preia, în chiar formularea regulilor democrației, controlul extins al cetățenilor asupra aleșilor (A. Marga, Soarta democrației, 2022). Și regulile democrației au azi nevoie de consolidare cu noi prevederi. Pacea nu mai poate fi asigurată câtă vreme cei care decid îi controlează pe cetățeni, și nu invers. Mai ales că s-a ajuns în situații noi, cu decidenți al căror mandat a expirat sau care caută să-și acopere precaritatea cu decizii de mână forte sau comercializând bunuri publice și funcții.
Din capul locului, tema „păcii perpetue” rămâne utopică în fața istoriei, încât este realistă înlocuirea ei cu tema „păcii durabile” – acea pace care nu pregătește de fapt un alt război. Prin natura ei, „globalizarea”, înțeleasă ca politică de reducere a tarifelor vamale între țări (care trebuie mereu distinsă de „globalitate”, care este fapt, și de „globalism”, care este ideologie a unui centru) a legat popoarele. Dar ea a antrenat clivaje între și înăuntrul țărilor, care amplifică deja tensiunile și confruntările. Globalizarea universalizează, desigur, dar și conflictualizează. Habermas a mai sperat că forța de legare a popoarelor prin globalizare va fi mai mare decât forța de separare. Or, azi este tot mai clar că fără „corectura globalizării”, în așa fel încât de schimburi să beneficieze nu doar cei mai competitivi, ci, până la urmă, fiecare cetățean, nu va fi pace durabilă.
Trăim azi în „societăți nesigure”, iar nesiguranțele ating soarta fiecăruia, conștient de ele, sau nu. Or, nu este pace durabilă azi fără un acord măcar în mare privind trecutul. Este cazul să spunem că istoria nefastă a ultimului secol ar trebui lămurită pe baza probelor de arhivă, încât să nu mai alimenteze controverse ce devin ușor conflicte. Cel mai prolific istoric al contemporaneității, Niall Ferguson (The Pity of War, 1999), a dovedit, de altfel, că până și originea și, deci, răspunderea declanșării Primului Război Mondial trebuie reconsiderate. La noi, cel mai cultivat istoric, Florin Constantiniu (O istorie sinceră a poporului român, 1997), a atras atenția cât de necesară este istoria scrisă cu acuratețe. Ne putem ușor imagina cât este de reconsiderat în scrierea istoriei ultimului secol.
După anii nouăzeci, s-a extins credința că din principii ale libertății și democrației nu pot rezulta decât fapte bune. Or, nicio astfel de moralizare nu face principiile mai bune și nu-i face automat buni pe cei care le invocă. Dacă se pleacă de la perorația cu privire la cine este mai bun, se ajunge la alte conflicte. În general, nu ești mai bun doar pentru că împărtășești principii mai bune. Trebuie să le și practici. De aceea, moralizării de azi din viața publică ar fi timpul i se prefere analiza lucidă a ceea ce este, ca o altă condiție a păcii.
Așa cum am anticipat (Filosofia unificării europene, 2006) neoliberalismul instalat în anii nouăzeci nu va pacifica lumea. Eșecul lui face necesar cu totul alt liberalism – un „liberalism comunitar” (Michael Sandel), un „liberalism finalitar” (William Galston). În concepția mea, un „liberalism reflexiv”, adică liberalismul care se întreabă asupra condițiilor posibilității sale.
Este deja un reflex păgubos al liberalismului descompus ce se practică astăzi, acela ca rivalii să fie socotiți „extremiști”, încălcând astfel deviza liberalului la propriu – „eu pot să greșesc, tu poți să ai dreptate, dar noi împreună avem de rezolvat problemele”. Nu se rezolvă nimic desconsiderând concetățeni care respectă cadrul democratic, dar au alte vederi. Nu poate fi pace unde nu există disponibilitatea argumentării în condiții de egalitate și se recurge la denigrare.
Lumea a trăit nu o dată în condițiile mesianismului politic al unor curente, partide și personalități. Acesta s-a încheiat însă de fiecare dată cu stingerea treptată a drepturilor și libertăților. Orice mesianism politic se dovedește incompatibil cu democratizarea – spus-o teologul cel mai profilat al epocii, Joseph Ratzinger (Wendezeit für Europa?, 1992). S-a infirmat, în același timp, și teza „sfârșitului istoriei”, odată cu triumful unei politici.
Mesianismul politic și „sfârșitul istoriei” nu sunt compatibile cu pacea durabilă. Și în raport cu ele sporește azi nevoia de abordare din nou a întregului vieții, de noi viziuni și acțiuni și de minți libere capabile să le aducă în scenă. Ca și altădată în istorie, schimbările salutare nu au de unde pleca decât de la personalități și inițiative naționale.
În societatea modernă, politica rămâne subsistemul conducător de evoluție. Ea a încetat însă în multe țări să mai fie mediul comunicării și deciziei argumentative spre a rezolva probleme de interes public, așa cum prevăd constituțiile moderne. Corelat, diplomația a încetat să rezolve crizele, devenind un soi de negoț ieftin, și s-a degradat în flatări. Mai nou, destui „diplomați” cultivă ură și nedreptăți, angajează războaie, drept condiție de supraviețuire a lor și a mai marilor care-i numesc. Au cam dispărut oamenii de stat, dar se înmulțesc „politicienii” care comit abuzuri și aduc daune. Aceștia desfigurează statul de drept, slăbesc dezvoltările, guvernează fără legitimare, apoi dau vina pe alții sau pe condiții. Pacea nu are cum să se asigure fără restabilirea politicii propriu-zise, iar aceasta presupune revenirea la legitimarea democratică a reprezentanților și a deciziilor lor.
Nu este pace fără respectarea dreptului internațional. Doar că dreptul internațional clasic a eșuat în războaiele ultimului secol, iar astăzi unii confundă dreptul internațional cu acorduri (de pildă, Helsinki 1975), memorandumuri de circumstanță (Budapesta, 1994) și declarații sau decizii administrative luate în „războiul rece”. În plus, drept internațional nu înseamnă să pui procurori să amenințe țări și personalități aflate în competițiile vieții. Dreptul internațional ar trebui repus în funcțiune recunoscând că, la propriu, el este în tratatele ratificate de parlamente reprezentative, capabile să confere legitimitate, și nu în alt loc.
O condiție a păcii rămâne respectarea drepturilor omului. Numai că drepturile omului trebuie clarificate dincoace de disputa postbelică intervenită ca urmare a sciziunii în interpretarea Declarației universale a drepturilor omului (San Francisco, 1948). Drepturile omului sunt de luat în unitatea drepturilor politice, sociale, economice. Altfel, se dezmint.
Nu este pace durabilă fără recunoașterea reciprocă a statelor și fără stoparea terorismului. În deceniile recente, organizațiile internaționale nu au putut împiedica războaiele. Prea des ele nu și-au aplicat rezoluțiile, iar terorismul le-a intimidat. Eliberarea de ideologii a organizațiilor internaționale este azi condiție a revigorării lor.
Compromisul este uneori sănătos, dar pregătește doar alt conflict. „Sacrificiile” ce se cer în vederea păcii pot fi socotite dificile, mai ales când este vorba de teritorii alocate circumstanțial, dar amânarea rezolvărilor nu este înțeleaptă, cum se crede, căci nu rezolvă ceva. „Pacea durabilă” presupune multe. Astăzi, în orice caz, ea presupune eradicarea urmelor celui de Al Doilea Război Mondial, începând cu abolirea până la capăt a pactului Ribbentrop-Molotov. Este din nou ora la care cel de Al Doilea Război Mondial ar trebui încheiat cu tratate – nu doar acela de consacrare a păcii, de la Paris (1947). Cum au spus constituționaliștii cei mai calificați, unele chestiuni rămase din acest război nici nu au fost încă atinse. În orice caz, fără curajul adevărului și a deciziei chibzuite și fără tratate ca bază a dreptului internațional, nu are cum să fie pace durabilă.
Printre componentele mereu viguroase ale proiectului kantian este etica păcii. Nu orice comportament al celor implicați duce la pace. Astăzi putem doar adăuga că nu se ajunge la pace luând de bună propaganda despre rival, oricât de răspândită, pacea fiind înainte de orice înțelegere cu rivalul, nu despre el. Proclamarea apriori a victoriei de către cineva dinamitează de la început drumul spre pace. Iar cine cere doar arme, evident că nu are de a face cu pacea. Nu au cum să ducă la pace comportamente prin care se vrea doar mascarea de abuzuri și erori și accesul la decizii ocolind legitimarea democratică.
Aranjamentele internaționale de după 1972 și 1985, care au însuflețit generațiile și au suscitat speranțe pretutindeni, au fost puse în paranteză din momentul în care li s-a preferat, neașteptat, politica „distincției amic-dușman”, ce părea destinată muzeului. Or, nu se ajunge la pace durabilă fără disponibilitatea la cooperare organizată. Dovadă este și faptul că democratizarea care a avut loc, în diferite țări, din anii nouăzeci încoace, s-a putut realiza atunci când minți deschise și responsabile au pus umărul la reașezarea lumii.
Articolele proiectului de „pace durabilă”, pe care le-am formulat mai sus, pot fi oricând generalizate și aduse în formularea logică dorită. Filosofia din care ele fac parte este susținută din capul locului de analizele istorice și economice, sociologice și culturale de cel mai bun nivel din zilele noastre.
Un articol original la înălțimea temei și reperelor! Chestiunea este aplicarea învățăturilor lui bogate.
„Nu trebuie ca filosofii să conducă” (Kant) … si prin asta am spus cam totul.
Restul raman doar niste „palavre” !
palavră, palavre, substantiv feminin (DEX)
1. (familiar mai ales la plural) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei.
ONU s-a dovedit, ca si Liga Natiunilor in perioada interbelica, un organism care nu-si poate impune deciziile. S-a plecat de la ideea ca avand cele 5 mari puteri in Consiliul de Securitate, ele vor reusi sa aplaneze conflictele dintre celelalte tari mai mici. Ce te faci insa ca de curand in Rusia si China s-au trezit apucaturi imperiale. Una vrea Ucraina, cealalta vrea ca Marea Chinei sa fie doar a ei si ceilalti sa o ocoleasca. Tot esafodajul pe care a fost alcatuit ONU s-a destramat si organizatia este in momentul asta scindata. Pe langa asta mai avem si fenomenul terorist atat la nivel de organizatii locale cat si la nivel de stat (Rusia ameninta Romania cu armele nucleare din 3 in 3 zile). In aceasta situatie, ce poate face o tara mica precum Romania decat sa se bazeze pe o alianta cu alte state de preferinta puternice. Prin urmare tot celor cinci state puternice le revine sarcina restabilirii si mentinerii pacii.
Bateti campii rusofobilor fara minte. Occidentul e deja in agonie. De aceea se razboieste cu toata lumea si nu vrea sa fie Pace pe Terra. Singura lui sansa e sa marseze pe un razboi termonuclear cu Rusia in speranta ca va iesi invigator. Pacea daca va veni maine, Occidentul e deja in moarte clinica pe termen mediu. Pamanturile rare de peste o suta de mii de miliarde de dolari se afla-n tarile din BRICS in frunte cu Rusia, China, Nord-Coreea. Resursele lichide si gazoase de hidrocarburi tot in subsolul BRICS-lui se afla. Rusia e in aliante militare cu China, Nord-Coreea si-n curand cu Iran. Cat de curand BRICS-ul isi va inaugura Swift-lui ceea ce inseamna ca BRICS-ul se rupe total de plata in dolari a tranzactiilor comerciale internationale. Urmarea, moartea dolarul care se va duce-n freza la fel ca si euro si lira sterlina trase in jos de cele 30.000 miliarde de dolari Datoria Publica Amerloca. Tarile din UE sunt si ele inglobate in Datorii Publice. Baza de productie globala e majoritara in BRICS. Demografic ca forta de munca, BRICS e de asemenea in frunte. Militar Occidentul e tehnologic sub Rusia ca dovada ca toate armele gutzesti trimise in Urcacania sa lupte impotriva rusilor au fost distruse urcacanii tot infragandu-se cu rusii intr-o veselie. Deci, sa va intre bine in cap singura speranta a Occidentului Satanic e sa intre in clenci termonuclear cu Rusia in speranta ca va iesi castigatoar intr-un asemenea razboi. Dar ghinion, Sfantul Dumnezeu troneaza peste Rusia. Slava Z
Articol cultivat, pe măsura tradiției de abordare a păcii și a dificultăților actuale. Nu degeaba Woodrow Wilson a prețuit proiecția lui Kant și a făcut din ea cheie a politicii. Și România a beneficiat de abordarea lui Kant. Foarte bine că articolul a reia și o duce mai departe, cu talent și argumente. Desigur, cine habar nu are de subiect reține doar cuvinte.
Sa-l fi citit Trump pe Kant ?
Și pentru România vitală este pacea. O pace în condițiile pe care foarte bine le captează articolul domnului Profesor Marga. Lucid, într-adevăr, și plin de răspundere. Un război continuu acum duce la război mondial, care va fi război nuclear.Nu este pace care să nu-l ia pe Kant punct de plecare. O dovedesc intelectualii din țările care aspiră la pace.
‘Beția de cuvinte’ este titlul unui articol subintitulat “Studiu de patologie literară”, scris de Titu Maiorescu și publicat în 1873 în „Revista Contimporană”, în care satirizează fraza supraîncărcată și, prin aceasta, confuză, numind boala de care suferă flecarul “lipsă de idei”
În „Beția de cuvinte”, Maiorescu stigmatizează excesul de vorbe goale, lipsa de idei și alte simptome pe care le enumeră: „o cantitate nepotrivită a vorbelor în comparație cu spiritul căruia vor să-i servească de îmbrăcăminte”; „întrebuințarea cuvintelor seci care produc o confuzie naivă”; „pierderea oricărui șir logic; contrazicerea gândurilor puse laolaltă”,etc,.
Cititi articolul spre edificare
Pacea este o himera in lumea asta atat timp cat alesii Satanei au tot implementat incepand din 1789 si tot implementeaza revolutiile si razboaiele lor pe aceasta Terra pentru a cuceri tari si popoare. Pentru a le fura bogatiile si pamanturile s-a le omori cetatenii. Pentru ca asa le-a spus lor Satana pe care-l slujesc ca ei, alesii trebuie sa stapaneasca Pamantul. Cat timp acesti slujbasi ai Satanei pot sa faca si sunt lasati sa faca rau altor popoare Pacea nu se va instaura in aceasta lume niciodata.
Mă,. Pentru pacea durabilă nu ai altă treabă decît să termini cam două sute de din cei care au scăpat de holocaust,.Simplu și eficient,.și nu mai ai mereu sabia lui Damocles peste tine//
RAZBOIUL PERMANENT/REVOLUTIA PERMANENTA/GENOCIDUL PERMANENT pornind de la Marx….
Trump vrea pacea si pentru asta era gata-gata sa fie ucis.Deci posibilitatea pacii exista dar sunt unii care nu doresc deloc asa ceva,dimpotriva,vor razboi,si inca unul mondial.Este p’acilea vreun imbecil care sa nu stie despre ce natie este vorba? Acea natie setoasa de singe uman care doreste mai mult caoricind subjugarea planetei? Daca exista sa iasa in fatza. Iesi ma,n-auzi!!? Deci toata lumea stie cine sunt acesti criminali sadici.Daca toata lumea stie cine sunt astia,sa spuna cine or fi aia care prin diferite „mestesuguri” le sustin ideile.
Scuze, “nu se dezminte” spuneam
,,nea gerema „ Personal nu cred ca TRUMP l-a citit pe KANT -DAR MOS BIDEU cu Kamala se vede cum
se manifesta – Nu numai ca l-au citit ,dar l-au recitit si tradus in English Democratic Way.
Ma intreb – KANT era bine dispus ca ,,this IDIOT„ vorba lui nea Giulianni .
Prin trimiterea la „maidan”-e autorul se descalifica si in plan uman dupa ce prin mistificarile geopolitice s-a descalificat ideologic
dovedind ca se crede purtator de stindard, inclusiv pe acest forum…Sa va fie clar pretorieni rasputinoizi, MAIDANUL a fost deturnat
de KGB/GRU prin utilizarea lunetistilor de elita ce nu puteau fi „straini” intr-un stat condus de o sluga a lui Putin si aflat intr-o stare de urgenta datorita manifestatiilor PASNICE care durau de multe luni de zile!!! Fuga slugii la Moscova dupa MASACRUL comis de lunetisti si operatiunile ulterioare, declansarea razboiului separatist si anexarea Penibsulei UCRAINENE Crimeea de catre NOUL URSS
certifica suplimentar aceasta realitate!!!
război, războaie, substantiv neutru (DEX)
1. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice.
sinonime: răzbel antonime: pace
etimologie: limba slavă (veche) razboj „ucidere, jaf”.
Jumătate din cei înhumați într-o necropolă din Nubia, veche de peste 12.000 de ani prezintă semne ale unei morți violente. {Keeley: War before civilization: The myth of the peaceful savage] DEH … Kant si Marx BATA’I VINA !
Numai în Europa vestică, în perioada scursă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (vremea „definitiei pacii” a lui Kant), au avut loc cel puțin 150 de conflicte militare și 600 de bătălii aferente acestora. DEH … Kant si Marx BATA’I VINA !
Charlie, in fine, spui si tu ceva demn de luat in seama…
Ce ne-au pregatit satanistii amerloci noua, romanilor! „România va primi din partea Departamentul pentru Energie al Statelor Unite, gratuit, aparatură pentru intervenție în cazuri nucleare.
Conform unui proiect de Hotărâre inițiat de Ministerul de Interne, statul român urmează să primească „vehicule de detecție discrete” și „echipamente portabile de detecție”, în valoare totală de piață de 1.948.037 de dolari americani, făcută de Departamentul pentru Energie al Statelor Unite – Administrația Națională pentru Securitate Nucleară / Oficiul pentru Detecția și Descurajarea Contrabandei Nucleare.
Aparatele vor fi folosite de Poliția Română „în activitățile specifice de detecție și/sau identificare materii radioactive/nucleare”, conform proiectului care mai trebuie aprobat de Guvern.”
Cele mai vechi sulite, confectionate din crengi de molid, au fost descoperite in Saxonia, datand de peste 20 000 de ani.
Arcul și săgeata au fost inventate în timpuri preistorice, acum 61.000 de ani.
Primele care de luptă au fost construite în Mesopotamia începând cu 3000 BC și în China în timpul mileniului al doilea BC.
DEH … Kant si Marx BATA’I VINA !
Atat timp cat vor exista apologeti, discipoli si propagandisti ai IDEOLOGIEI marxist/bolsevice NU VA FI PACE pe Pamant!!!
„RAZBOIUL PERMANENT/REVOLUTIA PERMANENTA/GENOCIDUL PERMANENT pornind de la Marx…” o afirmatie STUPIDA a unui PROSTANAC! Un PROSTANAC „vorovind” despre ISTORIA lumii …
Dar ce este pacea ?
Vezi: pace, păci, substantiv feminin (DEX). etimologie: limba latină pax !
În Grecia antică, ideea de pace era legată de vârsta de aur inițială a umanității. În mitologia greacă, Irina (Eirene) este o zeiță alegorică personificând pacea. Simbolul porumbelului cu ramură de măslin este izvorât tot din mitologia antică: alegând casca lui Ares (Marte), zeul războiului, pentru a cuibări, această pasăre sacră prelungi starea de pace, împiedicând zeul să-și îndeplinească funcția.
Pe planul colectiv, pacea este absența războiului (latină pax absentia belli), a violenței între grupuri umane.
Pe planul individual, pacea poate fi și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de acreală, de frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (latină pax vobis, arabă salam aleikum, șalom în ebraică, devenit șulem în idiș). Are în limbile semitice și sensul de sănătate (ceea ce se aseamană cu semnificația salutărilor din alte culturi și limbi – fii sănătos, salve, zdravstvuite, geia su ș.a.m.d.).
Ceea ce am spus mai sus sustin de ani de zile si in acelasi spirit am sustinut RESCRIEREA istoriei moderne si contemporane devoaland punctual majoritatea FALSIFICARILOR/INTERPRETARILOR PARTIZAN FALSE!!! Pentru ca se doreste ascunderea trecutului de crime IDEOLOGICE contra umanitatii!!!
Numai celor STUPIZI le este frica de cel socotit drept „cel mai mare ganditor al mileniul II” … Karl Marx !
Prost trebuie sa fii ca sa-ti fie frica de doi dintre cei mai mari ganditori din istoria lumii … Kant si Marx !
Kant si Hegel sunt cei mai mari filosofi ai Umanitatii care au facut SCOALA citand din ei insisi…Cei care i-au urmat sunt ideologi sau apologeti si discipoli ai ideologilor…Marx, Engels, Lenin si Stalin, cu totii purtatori de zeci, chiar sute de identitati false sunt cei mai mari infractori contra umanitatii din mileniul II si III si tot asa mai departe…Marx a conceptualizat RAZBOIUL PERMANENT ca instrument de COMUNIZARE A PLANETEI, proces in care pana azi au fost sacrificate DOUA MILIARDE de oameni nevinovati!!!
Un PROST NU POATE RESCRIE ISTORIA LUMII ! Vezi prostul de sarlica !
Făcătură Reagan – Gorbaciov a adus pacea? Cine susține așa ceva se face de râs…Făcătura Reagan – Gorbaciov este cauza tuturor războaielor din ultimii 35 de ani….Cauza Războiului este NATO/ SUA despre care savanții numiți nu spun un cuvânt. Cauza războiului este extinderea Imperiului UE și a extinderii Imperiului NATO…
Unde se spun prostii de propagandă ieftină, sigur este Charlie! Minciună și înapoiere cîtă vrei la acest ins ignorant și lipsit de minte.
Articolul Pacea durabilă este superb. Doar Margelatu, în incultura lui johannistă, crede că Maiorescu s-a referit la Kant și urmașii lui. Nu, biet impostor, ideile sunt altceva decât cuvintele. Maiorescu s-a referit la inși ca tine, care copiază siteuri și cred că asta-i cultură. Du-te la școală și învață ceva.
Bîiețași de pripas, margelatu, charlie@compania noua securitate, nu ați putea pune mîna pe ceva cărți? Pierdem vremea cu inepțiile voastre de fiecare zi, la fiecare articol extrordinar. Este de lucru la curățat străzi, gări, din fața școlilor etc., căci și necalificații merită o șansă. Vă băgați în ceva ce nu-i de voi.
Povești!
Toate războaile sînt plănuite de cei ce conduc lumea. Nu e vorba de dușmănii între două părți sau mai multe, e vorba de schimbări peste capul amenilor ce altfel s-ar face greu și în timp.
6uild 6ack 6etter – se bombardează localități sau părți de localități pt a strămuta oamenii, a reconstrui după nevoile celor ce plănuie în umbră. De pildă City din Londra a fost construit peste partea orașului căreia i s-a pus foc la 1666. A re băga de seamă anul!
Se schimbă felul de a ne stăpînii, așa zisele regimuri.
Inca o dovada, de 2h de curs, ca tot ce scriu filosofarii nu foloseste la ceva, crima cu crucea in mana continua de 2.000 de ani, atata timp cat niste asa numiti barbati nu-s capabili sa-si apere copiii de escroci si de pedofili. Continuati, sa va impopotionati cu 2mp de pamant la Bellu si 20 de salve de arma, adica exact ce iubiti !
Oriunde în lumea civilizată se știe discuta ce spune un om, un articol, o carte. Avem din nou un articol de rară valoare și actualitate, Pacea durabilă. Cine intervine știe ceva, sau bate cîmpii? Pierdem vremea cu impostori care nici nu pricep, nici nu au cum să priceapă, dar își iau și ei simbria din agitație. Trist peisaj cu mulți inși care ar trebui să fie în alt loc de muncă.
Oamenii și cimpanzeii au în comun cam97%den codul ADN.Deasemenea aparțin unui grup minuscul de specii care ucid membrii propriei specii și chiar grup și, la fel că oamenii, au o ierarhie politică pe mai multe straturi, bazată pe loialitați și prietenii de circumstanță.Războiul este produs de lăcomia, ura și dorința de dominație a psihopaților din vârf.Daca scapi de ei, scapi și de război, dar că să scapi de ei, trebuie sa scapi de mulțimea celor care-i admiră sau de ierarhia politico-financiară.Asta e tot.Oricum politica și monopolul corporat nu aduc nimic necesar sau bun societății în ansamblul ei.
Mă Tomlin (altul decât normal, vin de regiune, sifon, je suis pas charlie etc.), chiar așa rău o duci că trebuie să fii de dimineața până seara pe la subsolurile articolelor bune, cu aiureli? Iar ai scăpat din spital! Te du, nene, la doctor și apoi vorbește. Nu încropești nimic fără maladie. Se vede bine.
Nu iubește Pacea !
Ideologic, a înlocuit „Revoluția continuă” a lui Troțki cu „Războiul continuu”.
Troțkismul e la putere în Li🌈icia, de la Saul Alinsky la Clintoni și 🐫 („indoctrinată” de Willie Brown 😜).
În plus, Li🌈icul cu 30 trilioane datorie, saliveaZă abundent după bogățiile Rusiei, unde nu poate să mai jefuiască gratis, ca-n vremea Bețivanului Elțîn.
Cum să vrea PACE, măR😪g ?
● RumburKK- URkk BuimaK -RumburKK ●
@Flavius: iar ai baut,dar e dreptul tau
Trolu GuduRau se gudura ca un cimpan Zeu pe langa dusmanul ROMANIEI GENERICE doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE…Ioachim este eternul pretorian faGETian Ala Latri nezul geamanu lu Flavius…Ei stau de paza la liziera Padurii Faget care functioneaza sub acoperire de rezervatie naturala de cimpan Zei…
asta e platit la litera…
abureala generala, maldare de cuvinte
he lost me…nu e in stare sa sintetizeze nimic
Splendidă examinare a păcii astăzi, cu articolul Pacea durabilă! Cu concepte, informații, clarviziune. Dar unii nu citesc, ci vor inepții. Cine vrea inepții, la charlie e bogăție. Destul să-l lași singur că le debitează. Are chiar și Gigei. Stirpea se prelungește.
@Li🌈icul DemonRat Belicos:
Bun și original comentariu. Dar ai inserat o gravă eroare: datoria Marelui Li🌈ici a depășit, încă de la începutul lui august 2024, astronomica sumă de 3,5 trilioane de dolari. Cea mai gravă problemă a li🌈uricienilor nu e lunga înșiruire de cifre a datoriei, ci faptul că ea a fost făcută în petrodolari și va trebui plătită în simplidolari, pentru că Arabia Saudită și Emiratele au aderat la BRICS. La o paritate de cel puțin 2 actuali simpludolari/1 fost petrodolar, rezultă că datoria reală a Statelor Unite Li🌈uriciene este de cel puțin 7 trilioane de $$$oroșei. Slava!
Autorul , domnul profesor Marga ca si uriasul german Kant de altfel, nu tin seama de evrei…. ori acestia fac diferenta, aici s-a adunat prea multa putere care stim …corupe ! Oligarhia financiara mondiala este exclusiv evreiasca iar iscusinta lor in manuirea banilor virtuali este absolut fenomenala dar si deosebit de periculoasa pentru pace !
Rezerva federala Domne the Fed aia dau ora exacta cu razboaiele niste privati care se cred stapinii universului. Rezerva federala infiinta in 1913 e in panica domne au de reciclat vieti la altarul dolarului tiparit de privati domne.
liubomire, liubomire…eu vreau sinteza si punerea punctului pe i…
unii il mai balmajesc..dar se tem ca de draQu chiar sa rosteasca numele draQului ce bintuie pamuntul de vreo 200 de ani…unde te uiti tot aia sunt…cu nume adaptate la babuinstanul pe care-l paraziteaza, dar tot aia…
ma ia asta cu Kant, cu marx…cu aburire generalal…dar tot de la draQ se trge
e unii care nu vor sa fie tzarani…de parca s-au nascut schmecheri cu stecher…
…ce de filosofi!…aveam tot ce ne trebuie…rusii au mai mult decat suficient din toate…daca nu ati fi votat cretini, neutralitatea era cea mai buna atitudine…razboiul incepe atunci cand vecinul, desi are tot ce-i trebuie, vrea mai mult si incepe sa priveasca peste gard…restul este gargara!…
Așa zisul pe nou”Charlie” du-te și caută un psiholog că să eviți să-ți faci necazuri ție și celor din jur.Ești aberant, băiete și-i păcat că cele mai multe lucruri bune de pe lumea asta vor trece pe lânga tineî în vreme ce tu te vei chinui pozezi în ceva ce nu vei fi niciodată.
Doru popescu cu DumneZEU si cu PATRIE:
Nascut si botezat in Romania (orasul Craiova din Sudul României), am trait mai apoi DOAR in România (in capitala tarii Bucuresti) si am DOAR cetatenie ROMÂNA. Avand dupa stramosii mei o NAȚIONALITATE de tip PAMANTEANA/ROMÂNEASCA (de peste 6 generatii din zona Craiovei si Iasului), cu DRAG de ROMÂNIA, cu DRAGOSTE fata de SPIRITUALITATEA cea NAȚIONALA a NEAMULUI nostru/cel ROMÂNESC, cu RESPECT fata de GENIILE, ELITELE, EROII si MARTIRII cei ai NEAMULUI nostru/cel ROMÂNESC, si cu IUBIRE si EVLAVIE fata de RELIGIA cea straveche pre-crestina, paleo-crestina, crestina si crestin-ortodoxa de pe acest TARAM). TARAMUL MEU de BASTINA fiind cel LOCUIT inca din Preistorie/(6000-400 BC), cel al Pelendavei geto-dacice/(400-102 AD), al Pelendavei daco-romane/(102-800 AD), al Ponsionei culturii Dridu românesti/(800-1200 AD) si al Craiovei craiului Iovita/(1200-pana astazi).
Avand drept DumneZEU chiar CERUL Tata/”*Dyḗws Ph₂tḗr” din vechea mitologie AUTOHTONA de tip Proto Indo Europeana/3000 BC. ZEITATE amintita asa (Zeus/Ζεύς/DZEUS/Marele ZEU/Domnul ZEU/DumneZEU) chiar de catre Herodot/450 BC. CER pe care il RESPECTAM chiar si ASTAZI, in Ep. Moderna, sub ACELASI NUME de DZEUS/ DumneZEU (cf. in Codicele Voronotean/1550 AD: “eu, pre dzeu”; si cf. Liturghierului lui Coresi/(post 1550 AD): “laudamu-te ca zeul mare e si domn si imparat mare”). Nume RAMAS cu ACEEASI radacina ARHAICA, AUTOHTONA si de tip PRECRESTINA de ZEU ! Zeitate a CERULUI care a fost ADORATA si CERCETATA de catre OMUL-DZEU geto-dacic Zamolxis/550 BC .
NU A EXISTAT nici UN TARAM ‘generic’ AICI !
Asta au si vrut neamurile cele migratoare si calatoare … sa ne DISLOCE neamul NOSTRU cel STRAVECHI de pe acest TARAM … ca sa se INCUIBEZE ei aici si sa ne transforme intr-un taram ‘cosmopolit’ de tip ‘generic’ (multi-etnic, multi-national si multi-statal) ! Vreo 35 de neamuri care ne-au CALCAT si INVADAT taramul NOSTRU in ultimii 2.500 de ani … au INCERCAT dar care N-AU REUSIT acest lucru !
FARA a ne cunoaste RADCINILE cele ISTORICE si ADEVARATE (obiective si concrete/arheologice, paleogenetice si documentare) ale NEAMULUI nostru cel ROMÂNESC … cel ORIGINAR si ORIGINAR (dpv. arheologic si paleogenetic/6000 BC), cel UNIC (dpv. cultural, lingvistic si spiritual/3000 BC) si UNITAR (dpv. documentar/700 BC) … un NEAM permanent de tip NON-GENERIC/AUTOHTON, SPECIFIC si PARTICULAR (de tip SEDENTAR si doar de pe acest TARAM ) … NU PUTEM intelege nici POPORUL nostru/cel ROMÂNESC de ASTAZI si nici TARAMUL nostru/ROMÂNIA de ASTAZI !
Si de aceea, STRAINII de neam si de popor NU POT SCRIE istoria neamului NOSTRU/ROMÂNESC de pe taramul NOSTRU/ROMÂNIA.
Doru popescu cu DumneZEU si cu PATRIE:
Nascut si botezat in Romania (orasul Craiova din Sudul României), am trait mai apoi DOAR in România (in capitala tarii Bucuresti) si am DOAR cetatenie ROMÂNA. Avand dupa stramosii mei o NAȚIONALITATE de tip PAMANTEANA/ROMÂNEASCA (de peste 6 generatii din zona Craiovei si Iasului).
Foarte exact spus în articol că nu este pace durabilă azi fără un acord măcar în mare privind trecutul. Este cazul să spunem că istoria nefastă a ultimului secol ar trebui lămurită pe baza probelor de arhivă, încât să nu mai alimenteze controverse ce devin ușor conflicte. Cel mai prolific istoric al contemporaneității, Niall Ferguson (The Pity of War, 1999), a dovedit, de altfel, că până și originea și, deci, răspunderea declanșării Primului Război Mondial trebuie reconsiderate. La noi, cel mai cultivat istoric, Florin Constantiniu (O istorie sinceră a poporului român, 1997), a atras atenția cât de necesară este istoria scrisă cu acuratețe. Ne putem ușor imagina cât este de reconsiderat în scrierea istoriei ultimului secol.Adaug doar că arhive esențiale ale celui de al doilea război mondial abia se deschid.
Nu am văzut la autor și nici la cei care au comentat articolul să facă sau să încerce să facă o minimă diferență între conceptul de pace și pacea ca stare existențială de sine stătătoare așa cum nu observ la filozofi în general să scoată în evidență diferența dintre conceptul de viață și viața ca stare a realității existențiale faptice. Dacă din perspectiva conceptelor putem crea, imagina și chiar inventa oricâte construcții logice vrem sau putem ce se pot corela sau nu între ele, din perspectiva realității faptice difinibile prin prisma celor două concepte, nu putem interveni în nici un fel și ca atare, prin intermediul vorbirii, scrierii și utilizării conceptelor nu avem întotdeauna un rezultat sau un corespondent foarte evident asupra stării de fapt a realității sau realităților. A dezvolta și mai mult această idee evitând utilizarea conceptelor pare imposibil sau absurd și totuși acest aspect nu mă împiedică să simt diferența chiar și dincolo de posibilitățile oricăror descrieri pe care, cel puțin teoretic, le-aș putea dezvolta. În concluzie, convingerea că avem posibilitatea de a cunoaște realitatea prin intermediul conceptelor mi se prezintă foarte asemănător unei iluzii optice și pornind de aici am impresia că întreaga gândire umană ar necesita o imensă resetare, nu doar o perpetuă și posibil infinită continuitate sub aspect logic.
GuduRaul si-a dat rosheala dogmatica pe fatza atat cand si-a prezentat certificatul de nastere parafat in Jungla/Padure unde ii este clar specificata originea de pe aceeasi craca genealogica cu doru popescu Fara Dumnezeu si FARA PATRIE, cat si prin mojicia identica cu a tuturor trolilor si clonelor care nu ma agreaza pentru ca le stric cliseul stefangheorghist…
Niciodata in istoria multimilenara Lumea NU A FOST UNIPOLARA, iar Germania fost constituita ca NATIUNE din REGATE si PRINCIPATE, nu din „republici”…
NU am frecventat si NU am absolvit NICIODATA vreo facultate politica (de tip stefangheorghist). Am ABSOLVIT doar Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti. Si de azceea SUNT LIBER (NEdogmatic) in GANDIRE !
NU AM INTALNIT NICIODATA VREUN SECURIST ! AM VORBIT INTOTDEAUNA LIBER (NEINCORSETAT) DESPRE POPORUL NOSTRU/ROMANESC si despre TARAMUL NOSTRU/ROMANIA pe baze STIINTIFICE si EVOLUTIVE ! SI NU AM AVUT (NICIODATA) DE SUFERIT PENTRU ASTA !
SUNT ROMAN (NASCUT SI BOTEZAT IN Craiova/ROMANIA si NEAOS (GENEALOGIC) PAMANTEAN din ROMANIA).
TARAMUL NOSTRU (carpato-dunareano-pontic) cel ROMÂNESC … ESTE ORIGINAR (locuit de peste 10000 de ani) si ORIGINAL (dpv. arheologic si paleogenetic/6000 BC), UNIC si UNITAR (dpv. cultural, lingvistic si spiritual/3000 BC) … TARAMUL unui NEAM stravechi (dpv. arheologic si genetic) si MAJORITAR (PERMANENT) de tip NON-GENERIC/AUTOHTON, SPECIFIC si PARTICULAR (de tip SEDENTAR si CONTINUU locuitor pe acest TARAM de vreo 8000 de ani).
Padurea Faget se afla in zona Clujului. Locul de bastina si/sau de profesare a lui sarlica ?
Locul meu de bastina si botez este orasul Craiova/Dolj. Iar orasul in care am urmat scoala, am studiat Matematica (Bc.D, Ms.D, Dr.) si am profesat PERMANENT (in domeniul STIINTEI despre CER) a fost orasul Bucuresti (capitala Romaniei).
NU AM FOST NICIODATA IN ZONA Padurii Faget din Cluj ! Iar in Cluj-NAPOCA am fost DOAR de vreo 2-3 ori si DOAR pentru 2-3 zile !
Republicile, bolsevice, din Germania/Imperiul German UZURPAT au putut fi in mod samavolnic constituite precum initial la München si la Köln si ulterior la Berlin, de catre leninistii „von”-i maresalii Hindenburg si Ludendorff care L-AU ARESTAT IN TRENUL IMPERIAL garat la Cartierul General pe Imparatul Wilhelm II, copiind la sapirograf DIVERSIUNEA PUCISTA din februarie 1917 de la Moghilev cu Tzarul Nicolae II!!!Ludendorff l-a conceput in colaborare cu Trotzki pe Hitler pe care l-a instalat cancelar Hindenburg, politic, ideologic fiind creat de Heidegger!!! In baza ACTULUI FINAL de la Helsinki din 1975, de sub umbrela ONU si a lu PROFI Kissinger s-au recunoscut GRANITELE abuziv trasate de Stalin, infractorul marxist-leninist contra umanitatii…
In antichitate TARAMUL nostru a fost locuit de triburi si uniuni/de triburi TRACO-GETO-DACICE (mentionate incepand cu Razboiul Troian) si avand drept conducatori doar BASILEI IMPARATESTI autohtoni ALESI in mod AGNATIC.
Apoi TARAMUL nostru a fost locuit de catre DACO-ROMANii din ROMANIA (din cadrul Imperiului Roman de Rasarit).
Certificat de care SUBSTRATUl cel GETO-DACIC si de SUPRASTRATUL cel ROMANIC/ROMANESC din limba noastra actuala.
Post 610 AD, odata cu grecizarea si retragerea Imperiului Romano-Bizantin la sud de Dunare, acestia devenind ROMANI din ROMANIA si mai apoi din Tarile Romane/post 1310 AD.
Post 610 AD, odata cu grecizarea si retragerea Imperiului Romano-Bizantin la sud de Dunare, acestia devenind ROMANI din ROMANIA si mai apoi din Tarile Romane/post 1310 AD. Taramul nostru fiind condus/post 610 AD de catre PRINCIPI si DUCI (nume de conducatori venit din vremea Imperiului Roman de tip PRINCIPAT/pre 300 AD) si mai apoi de catre DOMNI autohtoni (nume de conducatori venit din vremea Imperiului Roman de Rasarit de tip DOMINAT/post 300 AD). DOMNI si DOMNITORI ce s-au SOCOTIT drept unsii DOMNULUI cel CERESC/DumneZEU pana la anul 1881.
Acesta este CLISEUL cel ROMANESC … cel AUTOHTON si cel SPECIFIC (ORIGINAR, ORIGINAL, UNIC si UNITAR) pe acest TARAM !
PS. Pe noi, ROMANII din ROMANIA, NU NE INTERESEAZA nici Germania si nici istoria (triburi, neamuri, NATIUNI din REGATE si PRINCIPATE) de pe acel taram.
Capete confuze din incultură. Escu nu pricepe ce-i conceptul și confundă lămurirea conceptelor cu ocolirea existenței (cum spun el, neștiine ce-i aia), Charlie confundă înțelesl civic al republicii cu cel constituțional. Cunoștințe de clasa 7-a lipsesc. de unde să vină adevărul? De la bîrfe de marginea satului.
In antichitate TARAMUL nostru a fost locuit de triburi si uniuni/de triburi TRACO-GETO-DACICE (mentionate incepand cu Razboiul Troian) si avand drept conducatori doar BASILEI IMPARATESTI autohtoni ALESI in mod AGNATIC .
Post 610 AD, odata cu grecizarea si retragerea Imperiului Romano-Bizantin la sud de Dunare, acestia devenind ROMANI din ROMANIA si mai apoi din Tarile Romane/post 1310 AD. Taramul nostru fiind condus/post 610 AD de catre PRINCIPI si DUCI (nume de conducatori venit din vremea Imperiului Roman de tip PRINCIPAT/pre 300 AD) si mai apoi de catre DOMNI autohtoni (nume de conducatori venit din vremea Imperiului Roman de Rasarit de tip DOMINAT/post 300 AD). DOMNI si DOMNITORI ce s-au SOCOTIT drept unsii DOMNULUI cel CERESC/DumneZEU pana la anul 1881 .
Acesta este CLISEUL cel ROMANESC … cel AUTOHTON si cel SPECIFIC (ORIGINAR, ORIGINAL, UNIC si UNITAR) pe acest TARAM !
PS. Pe noi, ROMANII din ROMANIA, NU NE INTERESEAZA nici Germania si nici istoria (triburi, neamuri, NATIUNI din REGATE si PRINCIPATE) de pe acel taram .
„republica” este o forma/organizare POLITICA de stat in toate sensurile, inclusiv acelea care sunt compilate de PROFI…Dovada fiind „abordarea de distrugere civica” a societatilor unde au fost instaurate UZURPATOR prin violenta…O violenta ANTICIVICA de NIMICIRE A TRADITIILOR SI A PURTATORILOR LOR! Asa se intampla cand portarii de la Uni studiaza la seral fiind facuti de Partid PROFI…
Republica este o formă de guvernământ în care puterea (legislativă, executivă și judecătorească) este exercitată de reprezentanți aleși (direct sau indirect) de cetățeni pentru o perioadă predeterminată de timp.
Platon în „REPUBLICA”/375 BC și Aristotel în „POLITICA”/340 BC au căutat forma de guvernământ ideală, în care cetățenii iau decizii în interesul comun al orașului-stat. Ei au numit-o politeia și au contrastat-o cu alte forme de guvernământ (tiranie, monarhie, oligarhie, democrație, aristocrație, etc.). Cuvântul „republică” derivă din traducerea în limba latină a titlului lucrării lui Platon „Politeia” prin „res publica”, din res „treabă” și publica „public, -ă”, adică „treburile publice”, acele probleme care erau comune tuturor locuitorilor. Cei doi termeni au format un nou cuvânt compus (respublica).
Multe din orașele-stat din Grecia antică, în frunte cu Atena, au avut o forma de guvernământ (democrația antică)/pre 400 BC care astăzi ar fi numită republică.
Un alt exemplu este Republica Romană/(509– 27 BC), înainte de instaurarea Imperiului Roman.
În Evului Mediu, au existat numeroase republici în orașe-stat din peninsula italiană, cum ar fi Florența sau Veneția, și în teritoriile Sfântului Imperiu Roman, în orașe libere imperiale. Republici moderne temporare au fost cea olandeză și engleză. Revoluțiile americane și franceze au instaurat republici și au inspirat schimbări profunde.
REPUBLICA modernă este văzută CA O FORMA SUPERIOARA de ORGANIZARE POLITICA, în contrast cu monarhia, monarhia ereditară devenind, practic, un antonim pentru republică !
Republicile moderne sunt de mai multe feluri:
Parlamentară, cu puterea executivă concentrată în prim-ministru (precum Romania intre 1948-1974).
Prezidențială, cu puterea executivă concentrată în președinte (precum Romania intre 1974-1989).
Semiprezidențială, cu puterea executivă împărțiță între prim-ministru și președinte (precum Romania post ’89).
Capete confuze din incultură. @Profesorul nu pricepe ce-i conceptul și confundă lămurirea conceptelor cu ocolirea existenței REALE! Cunoștințe de clasa 7-a lipsesc, de unde să vină adevărul? RASPUNS: de la REALITATEA cea MATERIALA !
NU poate EXISTA „Pacea durabilă” atata timp cat UNII oameni (desertici si desartici) cat si UNELE popoare (migratoare) sunt interesate DOAR de PARVENIRE (bogatie, faima, putere) ! Pentru acestia EXISTA doar cuvantul RAZBOIre in INTERES de PARVENIRE ! Cuvantul PARVENIRE (personala si de grup) ramas VALABIL in toata ISTORIA omenirii !
MA DOARE in C de cei carora nu le plac termenii si definitiile din DEX. Precum termenul de „existentă”.
Natura materiala
separata de conștiință si de gandire.
separata de conștiință si de gandire. Definitia lui Kant.
concept, concepte, substantiv neutru (DEX)
1. Idee generală care reflectă corect realitatea.
Tabelul categoriilor si al antinomiilor lui Kant il gasiti in lucrarea sa Critica Ratiunii Pure.
Vezi antinomia „Existență – Nonexistență”.
pr e cen zu rat !Comentari ul meu a trec ut de pr encenzu ra in format mai putin elegant dar perfect inteli gibil. Autorul l-a cenzurat. Autorul nu agree aza gandi rea lib era insoti ta de exemple conc rete. Asta a fost in com unism, asta a ram as, un uni versitar de establis hment cry pto”corec t”.
Vorbești la întâmplare și bați câmpii, nene Zapata. Nu ai nici o idee despre subiect, dar vrei să treci normal. Nu vezi că tot ce spui sunt aiureli de om slab. Mai bune ia creionul și notează din articol. Ai putea învăța, în sfîrșit ceva.
in cepe bin e cu pre cen zura ! @9:19 „nene” sa ii spun eti ta talui dvs… „Da cian” cel ce tre ce dre pt „nor mal”, ati com entat pos tarea in care am ara tat ca au torul ar ticolului imi cen zurase an aliza unui ci tat din tex tul sau. Sunt eti de pla ns atat pe pla n etic cat si pe plan intelectual…
Cand au torul art icolului va afi sa comentariul pe care nedemn mi l-a cenzurat, atunci veti avea dreptul sa comentati, deoarece acum doar m-ati agresat pentru ca mi-am semnalat nemultumirea si stupoarea. Va dau nota 10+ pentru celeritate impertinenta!
2. Lenin a spus-o cu mult înainte despre ce e vorba în propoziție când vorbea despre imperialism ca stadiu cel mai înalt al capitalismului. Sigur, aveți dreptate: „Acum, întrebarea stringentă este cum se poate ajunge la pace„. Păi, în condițiile capitalismului nu se va prea putea ajunge din motivele arătate deja: căutarea profitului în forme cele mai barbare. Aici nici UE și nici NATO nu fac excepție, slujesc aceluiași scop. Da, o spuneți corect, nu mai avem oameni de stat, oameni politici ci doar politicieni capabili de tot ce poate fi mai rău și buni la nimic și asta e tot o consecință a capitalismului pe care ni l-a adus marea păcăleală din 89. Platon vorbea de condiția metafizică a omului politic care e admirabilă la noi și pretutindeni în lume, dar lipsește cu desăvârșire, vorba lui Caragiale. Toți politicienii de la noi și de aiurea fug aproape exclusiv după îmbogățire și căpătuială și-i dor în cot de Platon. F adevărat : e nevoie de „e corectura globalizării” pentru ca pacea să fie durabilă„. Da, nu va fi, deoarece în condițiile comerțului liber cei săraci vor sărăci și mai mult. Ar trebui un comerț echitabil. După cifrele actuale se vede clar că, în pricipal, globalizarea a globalizat sărăcia doar și a pus în pericol pacea lumii. Sunt și alte lucruri pe care lea-ți abordat corect însă nu strica să menționați că neoliberalismul nu e decât tot capitalism altfel coafat. Capitalismul nu iubește pacea durabilă nici destinderea măcar și nici n-are nevoie de democrație ci umai războiul care pentru el este un mod de producție f profitabil.