Pe urmele conchistadorilor (III-IV): „Las favelas” și Cimitirul La Recoleta

 

Amintirile lecturilor din copilărie despre epoca marilor descoperiri geografice mi-au dat imboldul pentru un perilplu prin Argentina și Brazilia, țările cele mai întinse ale continetului latin al Americii (63,28%), cu o vizită în Colonia del Sacramento, cel mai vechi oraș colonial din Uruguay

 

III. Fenomenul „las favelas” al așezămintelor de urgență

La origine, favelele au fost adăposturi pentru o noapte, amenajate de conchistadori în copaci. În zilele noastre, denumirea desemnează habitatele sărăcăcioase înjghebate din materiale recuperate din diversele reziduuri de pe șantiere, gropi de gunoi, cimitire auto sau din porturi, în cazurile particulare ale orașelor Buenos Aires, Sao Paulo, Rio de Janeiro ș.a.

 

Privite de departe, aglomerările de locuințe „las favelas” par a fi jocuri de construcții din cuburi colorate suprapuse. În realitate, dincolo de aparențe, se află adăposturile a milioane de săraci. Circa 20-30 la sută din populația orașului locuiește în astfel de habitate spontane intraurbane sau suburbane ale migrației rurale excesive, fără a beneficia decât în mică măsură de facilitățile civilizației urbane. Situația nu este singulară, fiind specifică Americii latine. Până în 2011, peste 500.000 de oameni trăiau în 800 de așezări informale de la periferia Buenos Aires. Cercetarea unui ONG numit „Un acoperiș pentru țara mea” (UTPMP) a constatat că 66% din așezări au fost înființate după anul 1996 și sunt în plin proces de extindere. Majoritatea habitatelor (85%) nu aveau instalații de canalizare, iar un procent similar nu avea acces la gaz.

În anul 2015, în Marele Buenos Aires, existau peste 1000 de cvartale ale sărăciei, unde comunitățile funcționează ca „stat în stat”, după cutume și rânduieli proprii, cu notariate și oficii de avocatură ale căror servicii sunt recunoscute doar în între membrii și pe teritoriul comunității. Lipsa sistematizării face imposibil accesul ambulanțelor, al echipajelor de intervenție ale poliției sau pompierilor. De altfel, aceste cartiere sunt de facto excluse jurisdicției autorităților.  Cele mai recente statistici arată că peste 5 milioane de argentinieni locuiesc în las favelas, dar statisticile sunt adesea minciuni oficiale.

 

 

IV. Cimitirul La Recoleta – Panteonul făuritorilor națiunii și ai Republicii Argentina

Obiectiv turistic de neevitat, grație notorietății Maríei Eva Duarte de Perón, prima soție a președintelui Argentinei, Juan Perón, datorită căreia în anii ’40-’50 ai secolului al XX lea, Buenos Aires și Argentina au atras atenția întregii lumi, Cimitirul La Recoleta este, în fapt, panteonul făuritorilor națiunii și ai Republicii Argentina.

Ca prim cimitir public din Buenos Aires, Cimitirul La Recoleta a fost fondat în anul 1822 pe locul mănăstirii si al bisericii ordinului Iglesia de Nuestra Senora del Pilar, are o suprafață de 5 hectare, pe care se află un oraș în miniatură cu 4700 de cripte și mausolee, în cvasitotalitate   opere   arhitecturale   unicat, cu semnăturile unor prestigioși arhitecți și sculptori care au eternizat memoria foștilor președinți ai Argentinei, marilor generali, înalților demnitari și magistrați, personalităților culturale, și a altor fruntași ai comunității.

Notorietatea cimitirului, cu 90 de edificii funerare declarate monumente istorice naționale estompează numele cartierului de lux La Racoleta, în a cărui arhitectonică se confruntă stilurile art nouveaux și art deco promovate la concurență de arhitecții  riturilor iudaice sefard și eskenazi.

La mormântul Evitei Peron nu lipsesc florile proaspete, depuse zilnic de admiratori. Inițial, în anul 1952 Evita Peron a fost înmormântată în cripta reședinței prezidențiale din suburbia Olivos, unde, a urmat-o și generalul, în anul 1974.

 

 

 

 

Omagiul adus Evitei Peron din partea

Confederației Generale a Muncii la comemorarea a 30 de ani de la moartea sa. Foto autor

 

 

 

 

 

După lovitura de stat din 1976, Peron a fost mutat în cimitirul Chacarita, unde, în anul 1987 cadavrul i-a fost profanat prin amputarea brațelor. Macabrul eveniment este explicat ca o răzbunare, consecință a urii populare față de gestica fostului președinte, care avea ticul ca în timpul discursurilor să-și ridice brațele. De altfel, cu acest gest este imortalizat și în statuia sa din piațeta ce-i poartă numele

Evita a fost reînmormântată în cimititul de lux La Racoleta, cripta fiind securizată cu mai multe rânduri de plăci de oțel.

În anul 2007, peroniștii, din nou la putere, l-au mutat pe El General într-un mausoleu estimat la valoarea de 700.000 lire sterline, ridicat pe proprietatea familiei din districtul San Vicente.  Președintele Néstor Kirchner a patronat ceremonialul reînhumării. Rudele Evitei nu și-au dat acordul pentru reînhumarea acesteia alături de Peron.