Pe urmele lui Horea și Cloșca – anunț al Primăriei

Conform marelui memorialist Rubin Patiţia, tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca a avut loc chiar pe platoul de deasupra viilor, de lângă ‘Porţelanul’

De (D.N.)
Pe urmele lui Horea și Cloșca – anunț al Primăriei

Conform marelui memorialist Rubin Patiţia, tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca a avut loc chiar pe platoul de deasupra viilor, de lângă ‘Porţelanul’

Primăria Alba Iulia a început demersurile pentru preluarea unui teren pe care ar fi avut loc, de fapt, în 1785, tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca, mult timp presupunându-se că locul supliciului, de pe Dealul Furcilor, ar fi fost în altă parte, la câteva sute de metri distanţă.

„Începem demersurile pentru preluarea unei porţiuni de teren, cu importanţă deosebită pentru istoria naţională a ţării noastre, şi anume ‘Cornul Podeiului’. Conform marelui memorialist Rubin Patiţia, tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca a avut loc chiar pe platoul de deasupra viilor, de lângă ‘Porţelanul’, numit Cornul Podeiului. Primăria doreşte valorificarea acestei zone, începând deja primele demersuri – identificarea proprietarilor şi evaluarea terenurilor – urmând realizarea, în cel mai scurt timp, a unui Plan Urbanistic Zonal şi, concomitent, demararea procedurilor de expropriere pentru terenurile în cauză, deoarece proprietarii nu au fost de acord cu preţul rezultat în urma procedurii de evaluare”, se menţionează într-un anunţ postat vineri pe pagina oficială de Facebook a administraţiei locale din Alba Iulia.

Obiectivul Primăriei este, potrivit sursei citate, revitalizarea zonei Dealul Furcilor, crearea de facilităţi pentru recreere şi, totodată, punerea în valoare a unui ansamblu arhitectural dedicat lui Horea, Cloşca şi Crişan, pentru care va fi organizat un concurs de idei.

În Alba Iulia există mai multe monumente dedicate liderilor răscoalei ţărăneşti din 1784.

În 1926, a fost ridicat un astfel de monument pe Dealul Furcilor, în locul în care s-a presupus până acum câţiva ani că au fost traşi pe roată cei doi. Mai nou, istoricii susţin că, de fapt, monumentul respectiv nu ar fi amplasat exact în locul unde a avut loc supliciul, ci la câteva sute de metri distanţă.

În doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, la iniţiativa ASTRA, a fost ridicat un obelisc, pentru care au donat atât oameni simpli, cât şi primării, parohii şi diverse instituţii, inclusiv parlamentarii de la acea vreme care şi-au pus la dispoziţie diurna pe o zi.

La 85 de ani de la Marea Unire din 1918, a mai fost realizat un monument dedicat celor trei moţi.

Horea, pe numele său Ursu Nicola, şi Cloşca – Ioan Oargă au fost prinşi la 27 decembrie 1784, după ce au fost trădaţi. Moţii care au contribuit la prinderea celor doi au fost recompensaţi cu 600 de ducaţi şi au fost declaraţi ţărani liberi, favoare acordată şi urmaşilor lor, urmând să fie eliberaţi, din ordinul împăratului, de toate obligaţiilor lor domeniale.

Duşi, sub escortă, la Alba Iulia, Horea, de 54 de ani, şi Cloşca, de 37 de ani, au fost închişi separat, în celule din Porţi diferite.

Potrivit documentelor vremii, în dimineaţa de 28 februarie 1785, într-o zi de luni, cei doi lideri ai răscoalei au fost duşi la locul execuţiei. Celor doi trebuia să li se frângă cu roata toate membrele, iar corpurile să fie tăiate în patru. „Capul şi părţile corpului să le fie duse să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârşit cruzimile cele mai scelerate, iar inimile şi intestinele lor să fie îngropate la locul supliciului”, se arăta în sentinţă.

Al treilea lider al răscoalei, Crişan, care avea 52 de ani şi care a fost prins ceva mai târziu decât Horea şi Cloşca, s-a spânzurat, în 13 februarie 1785, cu sfoara sau cureaua de la opincă. O variantă ar fi şi aceea că s-ar fi sugrumat cu tivitura cămăşii şi cu o piatră. Şi corpul său a fost despicat în patru, fiind răspândit în mai multe sate.

Răscoala din Transilvania de la 1784 a fost una dintre cele mai importante mişcări sociale de la sfârşitul veacului al XVIII-lea din Europa.

Distribuie articolul pe:

66 comentarii

  1. Tatal lui Latcu Voda a fost Bogdan I.
    Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307 – d. 1367) a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.
    Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Perioada domniei lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.
    Înainte de anul 1342, Bogdan, voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, un cnezat de vreo 17-18 sate stăpânite cu diplomă de întărire, cu reședința la Cuhea. După moartea lui Carol Robert de Anjou, Bogdan I cade în dizgrația succesorului acestuia, Ludovic I de Anjou. Nereușind să adune aliați împotriva regelui, fiind părăsit și de nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova. Cronicarul Ioan de Târnave consemna: „Bogdan voievodul românilor din Maramureș, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuși, totuși crescând marele număr al românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat „.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.