Plafonarea pensiilor

E normal ca un stat să plafoneze volumul pensiilor la un anumit procent din PIB? Evident, nu. Franța, de pildă, a ajuns la 14 la sută din PIB cu acest volum și nu are plafonare nici după negocierile pentru PNRR. De ce are România o astfel de plafonare după aceste negocieri? E clar că nu UE a cerut plafonarea, ci că ea a fost o inițiativă a negociatorilor noștri Câțu și Ghinea. După criza din 2008 și 2009, Băsescu a fost de acord că încorseteze volumul împrumuturilor noastre de stat la 3 la sută. Nu era o limitare fără rațiune. Limitarea Câțu-Ghinea e însă irațională. Acum, noi avem un volum al pensiilor de 8 la sută din PIB. Limitarea din PNRR a stabilit un maxim de 9,4 la sută. Dacă vom avea o inflație mare, legea cere ajustarea pensiilor spre a compensa inflația și vom ajunge rapid la plafonul de 9,4 la sută. După care ce? Nu mai aplicăm legea care cere compensarea inflației decât după ce PNRR se va fi încheiat? Iată partea irațională a plafonului Câțu-Ghinea.

Dacă are vreo rațiune acest plafon, ea este strict politică. Antipesediști fanatici, Câțu și Ghinea au găsit o cale de a alimenta nemulțumirea celor care votează PSD. Or, se știe că majoritatea acestora e reprezentată de pensionari. Acum, coaliția de guvernare stă să se rupă din pricina acelui 9,4 la sută.

UE ne-a cerut totuși plafonarea? Poate. Dar nu UE a stabilit acest procent care e menit să rămână bătut în cuie pe perioada de finanțare a PNRR.

Partea nedemocratică a formatării PNRR a constat în netrecerea sa prin dezbateri parlamentare. PSD vrea să ceară Executivului european renegocierea plafonului. Nu e clar dacă va reuși. Mai degrabă după încheierea mandatului actual al lui Iohannis să apară o șansă, dacă noul nostru președinte are a fi cineva cu o reală autoritate.

Acest 9,4 la sută ar putea fi apărat? Numai dacă vei susține că e mai bine să rămână bani pentru investiții decât să fie păpați de pensionari. Acest cinism îi caracterizează pe Câțu și pe Ghinea, dar nici unul, nici celălalt nu îndrăznește să îl exprime în public.

Cu adevărat bine ar fi dacă evaziunea noastră fiscală nu ar mai păpa cât papă din resursele bugetare. Dar evaziunea e mama corupției și nu îndrăznește nimeni să facă ordine acolo. E mai ușor să lovești în pensionari.

Pe scurt, povestea acestei plafonări a volumului național al pensiilor vorbește mai clar ca orice altă întâmplare din trecutul recent despre lipsa de suflet a celor care își zic azi, la noi, politicieni. O specie de maimuțe care au coborât din copacii unei culturi generale în care n-a fost loc pentru educarea lor umanistă. Dacă ar folosi acest cuvânt, acești politicieni ar înțelege prin el ceva strict ideologic: să iubești omul în general. În particular, doar dispreț, niciodată empatie.