Un președinte al Franței spunea la un moment dat că reprezentanții României au pierdut ocazia să tacă. Pentru a-și masca nepriceperea, spun unii analiști, vârful statului apelează, șiret, la „popor”.
„Statism” este cuvântul folosit de ziariști germani pentru a caracteriza sărăcia de idei din politica externă a României actuale. „Schizofrenie” este caracterizarea dată din Franța când Cotroceni-ul disputa succesul președinției rotative a Uniunii Europene. Cunoscătorii din țară spun resemnați: “nu există politică externă a României actuale”.
Nu ai cum să contrazici aceste evaluări. Să iei partea unuia sau altuia nu rezolvă mare lucru. Adevărul, în această materie și în oricare alta, rămâne cel mai important.
La noi, când un fost demnitar afirmă ceva se replică: dar dumneata ce ai făcut? Accept întrebarea, deși aici este sofistică, și încep evaluarea politicii externe a României actuale amintind ceea ce am angajat în Parlamentul României la investitura (în 7 mai 2012) ca ministru al afacerilor externe.
Am spus atunci că “văd şase probleme în starea de acum a politicii externe a ţării noastre: a) insuficienta fructificare a cadrului de cooperare stabilit cu SUA, cu ţările din Uniunea Europeană; b) relativa stagnare a relaţiilor cu China, Rusia, Turcia şi alte ţări; c) efecte economice prea mici ale acţiunii externe; d) absenţa unei viziuni pe termen lung, ca urmare a absenţei unui proiect al României pentru deceniile ce vin; e) prestigiu diminuat în ultimii ani; f) personalul prea redus din reprezentanţele diplomatice ale României şi ocuparea aproape exclusiv prin numire a posturilor, chiar şi a acelora în care alte ţări practică, de multă vreme, concursul” (vezi Romeo Couți, România într-o lume în schimbare, Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, p.11). Am mai spus că este necesară “o politică externă de exprimare consecventă a interesului naţional;… în orizontul drepturilor omului, democraţiei, cooperării dintre state şi al apartenenţei României la lumea valorilor occidentale, …o politică externă nu numai cu efecte politico-militare, ci şi cu rezultate economice şi socio-umane”. În sfârșit, arătam că “trebuie să ieşim, şi în România, din politica externă uninominală şi să revenim la prevederile Constituției”.
Știu bine că observația învățatului Gheorghe Brătianu – „oricât s-ar fi accentuat, în ultimii ani, internaționalizarea vieții statelor, oricât de mult s-ar fi strâns legăturile de interdependență economică de la un capăt la altul al globului, sunt margini înăuntrul cărora voința națiunii nu poate fi îngrădită de nimeni” – a rămas valabilă. Mai ales că cei care dau tonul în zilele noastre în conceptualizarea noilor realități din Europa, Pierre Mannent (La Raison des nations. Reflexions sur la democratie en Europe, 2006), în Franța, Andreas Wirsching (Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, 2015), în Germania, Roger Bootle (The Trouble with Europe, 2016), în Anglia, consideră că a venit ora unei asemenea optici în Uniunea Europeană.
Nu insist acum asupra faptului că primul ministru, întrebat la Washington DC în 2013, “ce vreți să faceți pentru România?”, a dat din umeri. Iar “președintele” actual pare mai interesat să facă cunoscut cât de refractari ar fi românii la “statul de drept”, decât să inițieze ceva pozitiv pentru această țară.
Important este, însă, că tot ceea ce am spus și făcut (cum se poate verifica în arhive!) rămâne valabil. În plus, viziunea pe care am articulat-o în analize – Schimbarea lumii (Editura Academiei Române, București, 2013), Ordinea viitoare a lumii (Editura Niculescu, București, 2017), România în Europa actuală (Editura Libris, Brașov, 2019), The Sense of Our History (Editura Academiei Române, București, 2019) – se confirmă ceas de ceas.
Cum se stă astăzi, așadar, cu politica externă a țării? Dacă luăm în seamă criteriile “diplomației” birocratice, atunci se pot consemna mai cu seamă rateuri. De exemplu, nici o instituție internațională relevantă nu mai are sediul la București, după ce CEPES-UNESCO s-a retras; magistralele transportului european pe șosea și pe cale ferată trec, toate, pe lângă România – la nord, la vest și la sud; magistralele continentale ale energiei ocolesc România; firme de mare pondere (recent Mercedes, Volkswagen etc.) au ales alte țări ale regiunii; România exportă masiv produse cu valoare încorporată mică (fier vechi, animale vii, minerale etc.) și importă scump produse adesea clasate; ea nu s-a scuturat de eroarea numită MCV, nici nu a obținut complet statutul Schengen; comerțul cu ființe umane, tolerat tacit și vinovat, are România de azi campioană; prestigiul internațional este coborât, încât se pierde până și competiția pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU; la Comisia Europeană se contează efectiv tot cât a contat comisariatul pe multilingualism de acum câțiva ani; decidenții de azi ai României află din presă decizia marilor puteri în chestiunea Moldovei; ei nu și-au asumat vreo inițiativă, dar au distrus, în schimb, poziția prestigioasă pe care România o avea de decenii în unele regiuni ale lumii.
Fapt este că România s-a profilat internațional în ultimii ani ca țară înainte de orice a corupției. Ca nicăieri, „președintele” nu s-a opus vreun moment acestui tratament și vorbea la Bruxelles de incapacitatea administrativă din țară. La nici o nedreptate flagrantă, la nici un abuz major el nu a reacționat, mai preocupat fiind, se pare, de stârpirea contracandidaților.
România a ajuns sub loviturile unui curent de inși iviți de pe aceste meleaguri, vag profesionalizați și fără merite, care se bat în piept cu principii pe care nu le știu aplica, dar care se străduiesc să facă carieră punându-se bine ici și colo. Bunăoară, rămâi interzis să vezi că „primul ministru” raporta recent, la Zagreb, dărâmarea, pe căi oculte, a unei guvernări legitimată de alegeri parlamentare, la sugestia cuiva din afara țării.
Prestigiul României a ajuns, în aceste condiții, mai jos ca oricând după 1989. Cu aportul, trebuie spus, al serviciilor secrete, mai interesate, după multe indicii, de controlarea cetățenilor, decât de progresul țării.
Stagnează în fapt, dacă nu cumva au dat înapoi, relațiile cu supraputerile și puterile lumii. Puterile occidentale sunt apelate de decidenții din România de azi mai mult pentru a susține o coterie cleptocratică (ca să iau termenul din Sarah Chayez, Thieves of the State. Why Corruption Threatens Global Security, 2015), în locul folosirii cooperării și potențialului extraordinar al Americii și Europei pentru propria dezvoltare.
După șapte ani, investițiile americane sunt cam tot acolo, renunțarea la vize așteaptă ca totdeauna, în vreme ce s-au multiplicat evaluările care vorbesc de o țară eminamente coruptă. Noul ambasador al SUA a menționat de trei ori corupția din România în depoziția sa din Senatul american.
Nu s-a folosit oferta chineză de investiții, care au mers în Ungaria, Polonia, în țări din regiune. Alte țări ale Uniunii Europene fac schimburi susținute cu China. Din România se contemplă cu suficiență ce fac alții. Dacă zbori de la Budapesta la Beijing ești uimit de câți tineri chinezi vorbesc ungurește și de câți maghiari vorbesc chineza.
După ce au fost reactivate în 2012, cum se poate citi în cărți de istorie, relațiile cu Rusia s-au întors în obișnuitul anilor anteriori. Ceea ce spuneau Liviu Rebreanu sau Nicolae Mărgineanu, anume că însuși Occidentul preferă să ai o relație pozitivă cu Rusia, iar președintele George Bush a reiterat la București, vorbind de asigurarea de către România a unei „punți” spre Rusia, s-a uitat.
Nu numai că nu se folosesc oportunitățile apartenenței la Uniunea Europeană, cum se observă și în accesarea fondurilor, dar nu se înțelege despre ce este vorba. Nu se înțelege, de exemplu, de către decidenții României de azi, că tratatele Uniunii nu anulează răspunderea de sine a statelor componente și dreptul de a-și stabili legislația.
Nu s-a observat ceea ce alte țări au exprimat răspicat – nevoia de reorganizare a Uniunii Europene. S-a stat jenant și păgubos în spatele unor Junker, Timmermans și Tusk – activiști depășiți de funcții, de care se leagă nu doar brexitul, ci și aspirațiile la euroexit, respectiv amenințările cu franexit sau germanexit. Nu s-a sesizat incapacitatea Bruxelles-ului de a gândi democrația și de a concepe ce este de făcut în noua situație strategică din lume. Ceea ce au acuzat, de exemplu, cel mai profilat economist al Europei (Thomas Picketty) și cel mai consacrat gânditor (Jürgen Habermas), care au vorbit de erorile de stabilire a conducerii europene și de slaba calitate a liderilor, nici nu este cunoscut.
Nu s-a realizat ceva substanțial nou în relația, totdeauna mai eficientă, cu Germania. Țara cu cea mai reflectată organizare, aflată într-un progres continuu, a fost mereu partener al României. Numai că firme majore ale Germaniei nu prind nici acum rădăcini aici, cu mari investiții, iar decidenții actuali ai României nu dovedesc că au învățat din managementul german al societății.
Pe de altă parte, nici „președintele” nu denotă că este la curent cu exemplara democrație germană, acțiunile sale amintind mai curând de inepțiile antidemocratice ale anilor treizeci ai Europei. Nu s-a învățat nimic din pluralismul și dezbaterea publică a Germaniei, care rămân reper în lume.
Țara la care se privește mereu, Ungaria, se dezvoltă impetuos. Se mărește distanța de dezvoltare sub multe aspecte în favoarea țării vecine. Ca un exemplu, Ungaria și-a dezvoltat în timp scurt noi industrii, inclusiv industria petrolieră și a gazului metan, chiar dacă nu are resursele României.
La decidenții actuali ai țării, în locul creativității civice și diplomatice, domină suspiciunea sau vederile înguste. Nu se înțelege că și pentru români și pentru maghiarii din România democratizarea este soluția. Nu are de ce să-ți fie frică de cineva dacă imprimi statului o structură democratică curată, de care nimeni nu se poate îndoi, și modernizezi premisele vieții. În 1918 la Alba Iulia s-a afirmat univoc această viziune!
Cei din Bulgaria au observat că emfatica luptă contra corupției din România „este pentru vitrină”. Ei au continuat spunând că „Bulgaria nu este ca România”, încât țara vecină se cuvine decuplată dintr-o asociere care nu-i convine. Într-adevăr, s-a ajuns ca decidenții Bulgariei să nu dorească să fie asimilați cu amatorismul plin de ifose al celor de la Carpații zilelor noastre!
Sunt lipsuri, erori profunde, confuzii și abuzuri în politica externă a României actuale. Rezum câteva mai izbitoare.
Lipsesc obiectivele limpezi ale României, ca efect al absenței programelor majore și, mai adânc, al lipsei gândirii înnoitoare. În mod clar, decidenții ultimei decade și jumătate nu au dovedit capacitatea de a lămuri obiectivele. Ar putea fi obiectiv primordial al țării, de pildă, dezvoltarea economică și socială modernă, pe care și-o asumă cu succes țările Europei Centrale. Doar că nici în acest caz, cu decidenții actuali, România nu are cum să țină pasul.
Fiind sigură că întruchipează democrația, orice națiune evoluată se simte puternică și folosește acest argument în relațiile internaționale. În politica externă a României actuale este eroare recursul, devenit reflex, nu la argumentul democratizării, care asigură demnitatea oricărei națiuni, ci la „argumente” de genul vânzării ieftinite de mari unități, apoi de comenzi favorizante, pentru ca mai nou să se recurgă la tot felul de achiziții. Țara noastră a ajuns astfel să plătească amabilități, ceea ce nici o țară comparabilă nu face. Să o spunem direct – cu lingușire sau plăți nu se asigură durabil prestigiul vreunei țări!
Este eroare, de asemenea, faptul că în politica externă nu se distinge între parteneriate și relații dezvoltate. România are, în mod salutar, parteneriate, dar relațiile de sub ele sunt nu o dată mai puțin dezvoltate decât ale ne-„partenerilor” țării respective. Nu este suficient să proclami parteneriate; mai trebuie și făcut ceva semnificativ, nu doar pentru raportare propagandistică.
Este tot eroare faptul că în politica externă a României actuale nu se distinge între afiliere ideologică și cooperări internaționale în serviciul propriei țări. Nu se înțelege că nu mai suntem în epoca „războiului social mondial”. Țările s-au schimbat. Nu trăim într-o lume fără relații de putere, dar afilierile ideologice sunt de analizat cu competență, nu cu neștiința decidenților de astăzi. Cooperările internaționale nici nu stau doar sub condiția opticilor ideologice.
Desigur marile strategii în relațiile internaționale nu se elaborează la București, uneori nici măcar la Roma sau Viena sau Helsinki. Dar cei care răspund de politica externă a unei țări ar trebui să știe în fiece clipă ce se pregătește la Washington DC, la Beijing, la Moscova, la Berlin, la Londra, la Paris, la Istanbul, la Ierusalim, la Cairo și în alte câteva locuri, pentru a pregăti soluții plecând de la nevoile de dezvoltare ale țării proprii. În România actuală decidenții nu au realizat nici măcar coeziunea internă, pentru a cunoaște aceste nevoi. Ei nu au idee despre ce se face în laboratoarele marilor strategii. Ei nu numai că nu au habar, dar nici nu par să priceapă măsurile de sub privirile lor.
Din multele exemple, dau doar două. Ele sunt relative la Uniunea Europeană, dar pot fi recoltate și în raport cu alte teme.
Cu prilejul reuniunii aniversare a Uniunii Europene de la Roma nu s-a înțeles că declarația finală duce în fapt spre Europa cu multiple viteze. „Președintele” se flata, în declarații, că ar fi oprit acest curs.
Atunci când se discută valori europene, lipsește la decidenții actuali ai României minima cunoaștere. De pildă, orice demers am face nu se poate ocoli adevărul că este europeană derivarea voinței politice din dezbaterea argumentativă a cetățenilor liberi. Democrația este, în alte cuvinte, valoare europeană. Ea presupune respectul demnității fiecărei persoane și fiecărei persoane este cazul să i se ofere informații încât să decidă liber și în cunoștință de cauză în orice proces electoral. Nu este democrație fără personalizare și rigoare a informării plină de respect al persoanei.
Oricum, democrație nu este nicidecum ceva de genul „alegerilor europarlamentare” și „prezidențiale” din România anului 2019, nici de genul „referendumului” șmecheresc din același an. Nicăieri în lume, nu devii credibil cu abuzurile și cu tertipurile securiste ale decidenților actuali!
Când răspunzi de politica externă a unei țări ai nevoie, printre premise, de inventarul resurselor de care țara dispune. Este o eroare faptul că, în numele greșitei înțelegeri a privatizării și a internaționalizării, această premisă este neglijată în România actuală. Cum a spus-o însuși economistul care a conceput trecerea de la socialism la capitalism, privatizarea nu se face ca un fel de adaptare la modă, ci pentru a afla un proprietar mai bun! Nu se înțelege că internaționalizarea este deschidere spre a învăța din lumea largă și a interacționa, dar nu irosirea organizată a ceea ce ai. Decidenților actuali nu le trece prin cap că nici o țară nu acceptă asemenea distorsiuni.
Aceste lipsuri, erori, confuzii – ca și altele, pe care nu le mai amintim, din rațiuni de spațiu – explică degradarea politicii externe a României actuale în excursii. Ba chiar mai jos! Nicolae Ceaușescu publica telegramele externe drept confirmare a recunoașterii sale. Acum se fac excursii și se publică poze. I-a văzut cineva pe Romano Prodi, pe Angela Merkel, pe Victor Orban umblând după așa ceva? Pe Borisov?
Și în politica externă a României a rămas un abuz instituțional. Nu se respectă Constituția, iar o persoană își ia prerogative ca în nici o altă țară europeană. Ca urmare, în România se trăiește și în politica externă o corelație fatală. Un ins fără pregătire ajunge să decidă și împrăștie cu de la sine putere funcții, iar căutătorii de sinecuri îi dau sprijin în pofida legilor și rezultatelor, spre paguba tuturor. Bineînțeles că nu are cum să iasă ceva măreț din asemenea corelație!
Nu credeți stimați jurnaliști,observatori poloitici c-ar fi cazul sa lăsați intrigile,sa nu mai publicați Inepții,comparații denaturate,sa învrăjbiți romanii ?
Treziți-vă la realitate și luptați cinstit,ajutați țara sa demonstreze ca romanii sunt capabili sa ridice aceasta țara la un nivel european care sa asigure un trai corect oamenilor.
Luptați sa fie unire între oameni nu dezbinare,vrajba,indiferent ca ești PSD,PNL,etc.etc.
Observ cum multi comentatori care apreciaza analizele Profesorului nu vor sub niciun chip sa depaseasca faza identificarii
formelor de manifestare a raului, fara sa se oboseasca sa le puna cap la cap pentru a constata cine organizeaza acest rau! Culmea, se mai si intreaba:Cine a organizat…?Nu mai incape indoiala,avem de-a face cu un masochism ideologic cronicizat!
In aceste conditii imi pun la randul meu intrebarea: Cum sa scapam de marasm cu asemenea sodati nemotivati?
Revenind la politica exerna sa nu uitam ca in ultimii 30 de ani si pe acest plan inregistram o continuitate, aceasta fiind fieful exclusiv al politrucului instalat de Securitate in Deal!!! Nu intamplator, ultimul ministru a stat in expectativa lasandu-l pe individul cu apucaturi naziste sa-si faca mendrele, printr-o combinatie de neinterventie si interventie contra propriei tari de conjunctura! Un ministru provenit dintr-un partid de buzunar al Securitatii, clonat printr-o operatiune ampla, de maturare de la conducerea PNL a lui Antonescu pt instalarea in locul sau a actualului locatar din Deal, simultan fiind absorbit PDL-ul care era purtatorul anatemei „necredinciosului” Mongol ceacar. Sa ne intrebam cum au fost posibile toate diversiunile ultimilor 30 de ani? Chiar suferim de orbire, atat fizic cat si intelectual?
La coerenta argumentelor de bun simt, dar post factum, dl Marga este lider la gazeta. De 3 decenii cautam raspunsul la ? » cine sunt DECIDENTII in privinta politicii externe si interne a Romaniei » . Daca marile strategii în relațiile internaționale sunt elaborate la Washington, la Beijing, la Moscova, la Berlin, la Paris, la Tel Aviv etc., cf distributiei artistice a diplomatilor angajati MAE, constatam ca Romania e tratata ca o periferie experimentala a ideologiilor globalismului dirijat de Dep.ofState/ viaTismaneanu. Probabil de aceea „ decidenții“ locali sunt majoritar pramatii si au interese de capatuiala, nu pt o coeziune sociala internă, pentru nevoile economice si politice romanesti. Cu atatea mld $ imprumutati de la bancile globaliste ( FMI,BM s.a) s-au aranjat conspiratorii decembristi, camarilele decidentilor denumite democratic « partide », s-au putut cumpara multe haine de generali, de procurori, de oameni de afaceri. Cu support financiar si knowhow intelligence din strainatate se actioneaza programatic pt feudalizarea Romaniei. Capitalul bancilor si firmelor straine a investit preponderent in caracterele coruptibile,impostori militari sau civili, in politicieni lobbysti, in indivizii fara urma de onoare si demnitate nationala,in mafioti economico-politici. Cine a organizat schema Caritas la Cluj, cine a subminat sistemele de educatie national, de sanatate, cultura nationala, cine a distrus activele industriei si agriculturii socialiste, ale sistemului bancar national ? Cine a risipit flota comerciala, cine cumpara armament second hand, cine a transformat RO in ag.imobiliara si isi conserva averile in offshore? Acestia sunt « decidentii », internationalistii sprijiniti de forte antiromanesti externe, selectionati sa sufoce institutiile Statului…Generic vad ca sunt numiti « generali, neosecuristi,parlamentari,europarlamentari,guwerneri »…
Salut ca de obicei analizele Profesorului, analize elaborate atat la nivel global, cat si national, incercand si pe aceasta cale comparativa sa accentueze starea deplorabila in care „diplomatii birocrati” au adus politica externa a Romaniei! Intrucat se cunoaste factura ideologica a acestor „diplomati putem concluziona mult mai usor existenta unei „viziuni” unitare de tinere in inapoiere a Romaniei pe ambele planuri, extern si intern. E clara imposibilitatea atingerii acestui obiectiv vital pentru Securitatea rasputinist-baso-yoha-nista daca nu s-ar opera pe ambele planuri, intern si extern, acestea interconditionandu-se. O dovada o ofera retragerea organizatiilor internationale care pot constata la fata locului politica interna duplicitara. Deasemenea, politica internationala in privinta Romaniei tradeaza o concertare care nu poate fi ignorata, mai ales ca se pliaza perfect politicii interne care vizeaza acelasi obiectiv, izolarea totala!
Constatand aceasta stare de fapt inconfundabila trebuie sa ne intrebam, ce-i uneste pe ei, toti, sa practice aceasta
politica unitara, ba chiar perfect sincronizata, acolo unde o componenta da gres intervenind cealalta cu promptitudine?
Li s-a casunat, asa deodata sa supuna o tara unor suplicii inimaginabile dupa ce in urma cu 30 de ani, intr-o asemanatoare
solidaritate mondiala, au dat liber rasturnarii in forta, printr-o sangeroasa lovitura de stat, a regimului comunist care nu s-a supus ordinului moscovit? Profesorul s-a limitat la infatisarea cator mai multe fatete, lasandu-ne noua libertatea de a trage propriile concluzii dupa puterea de analiza logica si cultura care o asigura… De aceea, pigmeii nu trebuie sa ne preocupe mai mult decat merita, meritandu-si din plin conditia…
Romania mizeaza nepermis pe martoage, de la profesorasul meditator cu ifose la ce sa te astepti? Politica externa este in fisa postului presedintelui – acesta este cu jumatte de norma (luni – joi), iar cand este in execitiu isi admira pozitia si este intr-o lupta nebuna cu jumatate din natie (declarat combatatnt anti PSD – adica a celor care isi castiga existenta din munca – nu afaceri), mai mult sfatuitori imobiliarul ii soptesc in urechi numai ce vrea sa auda incalatul, atunci de ce mirari cu dezastrul in politica externa? Toti fac jocuri pro tari / natii de care apartin, filfizonul face declarati anti Romania (exemplul cu preluarea presedentiei consiliului UE de catre Romania cand Maus declara ca nu suntem pregatiti), de nu-i joc politic meschin atunci TRADARE este singura explicatie corecta. Romania este singura tara europeana care isi exporta, tamp, lupta politica in afara granitelor, iar fosti pdl-isti, actuali liberali sunt campioni ai acestui derapaj meschin.
Multumim domnule profesor !
Romania este o tara din pacate caracterizata de mediocritate,condusa de oameni mediocri si mai jos decit mediocri…fratii macula despagubiti de decizia curtii international de arbritaj cu sute de miliane de euro din cauza deciziei luate cindva de un or mai multi indivizi pe post de conducatori incapabili ,airbus construeste fabrica in Romania si decidentii nostril cumpara din sua elicoptere, tramvaie se fac in Romania firea cumpara din turcia si asmd……excursii si megalomania il completez pe marga in surprinzatoarea lui analiza ….istoria este ceva ce te ajuta sa intelegi prezentul nu sa-ti justifici incompetent ca in Romania dind vina pe Ceausescu si securisti disparuti de 30 de ani…
@ a chiortea =i-auzi braul.Eu mi ti-l intreb de PROIECT de TZARA si iel imi zice de tudor ciortea.Da omul,premiat de consiliul de stat dejist in 1964 a avut profesori pe sasul şi compozitorul Paul Richter si pe sasul Rudolf Lasel tot compozitor,in nici un caz pe faramita lambru. Daca l-ai avut ANTECESOR , mos adica pe maestrul TUDOR CIORTEA,jos palaria. Daca nu, esti un umil ciortea,care cum zice NECULCE vine de la a ciorti,adica a sparli,a ciordi, atunci nu-mi scot palaria si astept UN PROIECT DE TZARA semnat de umilul ciortea.
Domnule profesor Ciurtea, aveti perfecta dreptate, nu va mai luptati cu morile de vant, caci nu sunt decat perdele de fum menite sa astupe realitatea!
Vezi mă ciortănilă că te-a părăsit cultura generală! Ciortea a fost un compozitor. Eu sunt Ciurtea și, dacă vrei, inginer și economist. Este cum se observă și în articolul la subsolul căruia vegetați, mă băieți: când nu este nici cultură, greu la deal. Ar fi bine să lămuriți chestia asta la Cotroceni. Din faptul că psd găsește greu personalități nu rezultă că cel de la Cotroceni ar fi o personalitate. Un profesor de școală generală, suplinitor și, cam atât! toate faptele lui arată că este înalt, dar nu mare. Mari au fost și sunt cu totul alții. Nu are rost să ne mințim – din nou domnul Andrei Marga are dreptate.
Tuflitule, eu am făcut studii, dacă chiar vrei să știi în Belgia, Germania, SUA. dar nu asta este important. este normal că știu ce este proiect, viziune. Numai că nu eu pretind că am fost ales președinte, nu eu am fost președinte. Cine se pretinde președinte trebuie să aibă asemenea înzestrare. Așa că citiți bine articolul domnului Marga, cugetați și apoi vorbiți. Cu gura la plimbare nu s-a rezolvat ceva nicăieri. Johannis v-a lungit ciocul, dar vai de capul nostru ce este pe gât.
DTA esti un batranel provincial,posibil din Titu gara. Ai fost membru de sindicat ceausist. Desi te ingrozeste,te refulezi,te faci ca nu observi ca pesedeaua a scumpit covrigul cu 50 la suta, alinarea batranetelor dtale care acuma s-a dus pe apa sambetei.Forul acestui sait e viata dtale si esti fericit ca mai poti tasta un cuvintel cu staif ca ANTECESORI sau ca esti bagat in seama de unu de calibrul lui GAMAN. LA MULTI ANI!
Ce au sărit politrucii de cur sa-l apere pe iubitul conducător, cel mai degeaba președinte, un mitocan încuiat la minte, fudul si prost, cu zero realizări diplomatice.
@ ciortea dta poti sa fi vreun intelectual dintr-astia care dupa revolutie ati adus mai mult rau, cuantificat in bani decat au adus OPINCARII si CIOCANARII din vremea stalinista. ba aia care au omorat la revolutie sint intelectuali. Dar raspunde nu te fofila ,ca un sarpe rosu. MARGA ZICE =d) absenţa unei viziuni pe termen lung, ca urmare a absenţei unui proiect al României pentru deceniile ce vin; Pai daca esti intelectual,scolit cu bani grei in locul altuia,sufleca-ti ba MANECILII si fa PROIECT DE TZARA, Nu astepta sa-l faca ciolanu,bancila si alta intrebare.
Mă tufliților – mihnea, găman, caviar și liota – nu aveți cumva un făptuleț, unul micuț, fie și micuț să- contraziceți pe Andrei Marga? Mă uit cum vă sforțați, dar ajungeți ca șoricelul care luptă cu elefantul. Ia căutați să spuneți, cu probe, că cea a zis domnul Marga în articol nu stă în picioare! Căutați și voi un pic adevărul.
Nu pricepeți că adevărul nu este nici roșu, nici galben, nici negru, ci este înainte de aceste culori.Că unii invocă suferințele antecesorilor este corect, dar nu are legătură cu situația actuală. Vreți să se discute de Johannis în context, cu suferințele pe care le contestă sau ignoră? Cine trăiește cu adevărat suferințele trecutului este generos. Corneliu Coposu a dat pilda pentru oricine. Așa că nu vă împroprietăriți cu ceva ce nu este al vostru. Impostura se practică, vedem bine, dar nu duce la liman. Tot se descoperă.
Exceptionala analiza.Mai are tara asta cateva minti luminate dar ce folos ca ele nu pot fi valorificate de multitudinea viermilor intestinali care conduc aceasta tara in frunte cu actualul presedinte.
” „Statism” este cuvântul folosit de ziariști germani pentru a caracteriza sărăcia de idei din politica externă a României actuale. ”
E valabil pt zilele noastre , ca doar am reusit implementarea singurului program de succes : stupid people .
Pe de alta parte e hazliu ca tocmai nemtii se gasesc sa ne acuze de saracie de idei , adica prostie . Sa ne aducem aminte de jurnalul lui Argetoianu care radea de prostia nemtilor . Si sa ne uitam la Cotroceni …dom’profesor .
Profesorul are dreptate! Dar cine sa auda? Klaunul ingamfat? Sica Mandolina „contaminat”? Amatorismul din politica externa romaneasca va duce la insasi disparitia tarii! Fiti siguri, cind marile puteri vor decide, noi suntem muti!
Pai între amatorism și excursii nu exista nimic.