POLITICO Donald Trump este principalul vinovat pentru riscul ca republicanii să piardă majoritatea în Congres

În cazul în care rezultatele alegerilor de marți noapte sau miercuri dimineață vor confirma o înfrângere severă pentru Partidul Republican, președintele Donald Trump va căuta țapi ispășitori, scrie Jonathan Martin, șeful biroului politic și editorialistul principal al POLITICO.

Potrivit autorului, liderul de la Casa Albă va susține că membrii partidului său ar fi trebuit să îl susțină mai mult, va acuza Partidul Democrat de fraudă și îi va reproșa liderului republicanilor din Senat, John Thune, că nu a adoptat o lege pentru identificarea alegătorilor.

Cu toate acestea, analiza POLITICO subliniază că niciun alt președinte american nu a fost atât de direct responsabil pentru valul electoral negativ îndreptat împotriva propriului partid, așa cum se întâmplă în 2026.

Vinovatul pentru rezultatele acestor alegeri

„Trump este proprietarul acestei viitoare înfrângeri, iar el a părut hotărât să demonstreze acest lucru chiar în ajunul alegerilor, când a stat în fața bazinului Reflecting Pool pentru a-i aminti fiecărui alegător indecis că este mai interesat de proiectele sale de vanitate decât de nevoile lor”, notează Jonathan Martin.

Autorul afirmă că, prin acțiune și inacțiune, președintele a sabotat candidații republicani și a afectat imaginea partidului. După ce a construit în 2024 o coaliție diversă, capabilă să blocheze pe termen lung Partidul Democrat, Donald Trump nu a manifestat interes pentru menținerea acestei alianțe.

POLITICO precizează că rezultatul din midterms va fi decis de alegătorii pe care președintele i-a îndepărtat: persoanele de culoare, hispanicii, tinerii și republicanii moderați care i-au tolerat comportamentul atâta timp cât economia funcționa și țara evita războaiele costisitoare.

Lipsa unei agende economice și erorile de politică internă

Conform analizei, aleșii republicani nu au prezentat niciun plan și nicio platformă clară pentru următorii doi ani. Cea mai concretă propunere formulată de Donald Trump în acest an a apărut în luna septembrie și i-a luat prin surprindere chiar și pe liderii republicani din Congres: promisiunea că fiecare adult american va primi 5.000 de dolari dacă Partidul Republican își păstrează puterea.

Jonathan Martin identifică trei erori majore care puteau fi evitate de administrația de la Washington: tarifele vamale, un război opțional care a provocat creșterea prețurilor la benzină și compromiterea principalei sale teme de campanie, imigrația.

În privința imigrației, președintele a trimis agenții ICE în bucătăriile restaurantelor și pe acoperișurile din suburbii. În paralel, liderul de la Casa Albă s-a concentrat pe renovări și decorațiuni ale unor proprietăți din zona Washingtonului.

„Aceste proiecte sunt amuzante pentru privitori și poate cel mai inofensiv mod în care Trump își poate petrece timpul, dar ele afectează șansele partidului său. Această obsesie le transmite alegătorilor care sunt prioritățile sale”, explică acesta.

Intervențiile din Congres și conflictele interne din partid

Pe plan politic, Donald Trump a insistat asupra unei scheme de redesenare a circumscripțiilor electorale la mijlocul deceniului, cu scopul de a proteja majoritatea din Camera Reprezentanților. Măsura a determinat statele conduse de democrați să aplice aceeași strategie, ceea ce a anulat avantajul scontat.

În plus, această decizie a nemulțumit alegătorii de culoare, deranjați deja de demiterea mai multor generali de culoare din armată, și a lăsat parlamentarii republicani în funcție cu marje mai mici de votanți.

Cum arată harta Senatului și legăturile familiei Trump în politica din Congres

În Senat, deși harta electorală părea favorabilă republicanilor la începutul anului 2025, intervențiile președintelui au complicat situația în mai multe state. În Carolina de Nord, Trump l-a determinat pe senatorul Thom Tillis să se retragă în 2025 după o dispută legislativă, pas care a facilitat intrarea în cursă a fostului guvernator democrat Roy Cooper.

După ce nora sa, Lara Trump, a refuzat să candideze, președintele l-a desemnat drept înlocuitor pe președintele Comitetului Național Republican, un candidat puțin cunoscut electoratului local.

În statul Maine, senatoarea Susan Collins a avut o campanie dificilă pe fondul scumpirii motorinei, a unui incident în care un agent ICE a împușcat un bărbat în localitatea Biddeford, a reluării războiului comercial cu Canada la sfârșitul verii și a tentativei lui Trump de a redenumi Lacul Ontario.

De asemenea, președintele a înlăturat senatori cu mai multe mandate în Texas și Louisiana, iar în Carolina de Sud a numit-o pe sora defunctului senator Lindsey Graham pe locul rămas vacant și a încurajat-o să candideze pentru un mandat complet. În Georgia, guvernatorul Brian Kemp a ales să nu candideze, decizie care a asigurat practic realegerea senatorului democrat Jon Ossoff.

Totodată, președintele a consumat resurse politice pentru epurări în interiorul partidului, împotriva unor figuri precum Marjorie Taylor Greene, reprezentantul Thomas Massie din Kentucky și mai mulți senatori statali din Indiana. În același timp, el a subminat mesajul antidemocrat al partidului său prin laudele repetate la adresa primarului socialist din New York, Zohran Mamdani.

Finanțarea tardivă și nemulțumirea strategilor republicani

POLITICO îi recunoaște echipei lui Trump meritul că l-a oprit pe președinte să o mai ridiculizeze public pe senatoarea Susan Collins și că a permis utilizarea fondurilor strânse pentru candidații partidului. Totuși, deblocarea banilor a venit abia după vară, după căderea memorandumului de înțelegere cu Iranul, moment în care devenise deja clar că republicanii se confruntă cu un val democrat.

Pe parcursul anului, administrația a amplificat îngrijorările alegătorilor legate de costul vieții, imigrație, corupție și centrele de date.

De asemenea, spre deosebire de anul 2018, republicanii nu au avut o dispută legată de Curtea Supremă care să mobilizeze baza electorală, întrucât Trump nu a încercat să obțină retragerea judecătorilor conservatori Clarence Thomas sau Samuel Alito, și nici nu a impus la conducerea Rezervei Federale un președinte dispus să scadă dobânzile înainte de scrutin.

„A fost cel mai recent și mai public exemplu a ceea ce a devenit o temă recurentă în rândul profesioniștilor republicani: o rugăciune tăcută pentru o înfrângere severă. Mulțumită în mare parte președintelui vostru, această dorință este pe cale să devină realitate”, conchide analiza lui Martin în POLITICO.