Undeva, în jurul anului 2000, un coleg judecător, acum pensionar, m-a luat să văd cum se făurește reforma în justiție, printr-o organizație neguvernamentală. Am ajuns în fața unui bloc cu 10 niveluri, din zona Victoriei, am urcat cu liftul și am intrat într-un apartament strâmt și întunecat, improvizat ca sediu. Dintr-un hol înghesuit cu haine, am pășit în fosta sufragerie, transformată în for, unde, pe scaune, stăteau mai multe persoane. Atmosfera era lejeră, se dezbătea democratic, iar scaunele pliante te ajutau să te strecori și să dispari fără să deranjezi prea mult. Discuțiile erau în desfășurare, așa că, după sosirea noastră întârziată, au fost reluate. Se vorbea mult, fără conținut, în limbaj nou de lemn și cu pretenții de gânditor. Mi-am dat seama imediat că, dacă vreunul dintre ei nimerise într-o sală de judecată, a fost dintr-o regretabilă eroare de orientare geografică. Eu eram mereu pe fugă, pentru că, fiind la judecătorie, intram în ședințe mixte, cum erau pe atunci, și supraîncărcate, cum sunt și acum, iar timpul meu era extrem de prețios. Așa că nu aveam vreme de discuții sterile. De cum m-am așezat pe scaun, m-a doborât, imediat, o imensă plictiseală, care, tot așa de repede, s-a transformat într-o adevărată tortură. Am realizat că nu pot spune nimic, la auzul atâtor imbecilități. Era mult, greu și inutil de explicat. Mă tot întrebam care e scopul lor, pentru că erau, de-a dreptul, deplasați și ridicoli. De ce nu aveau, până acum, o meserie utilă? În toată platitudinea zgomotului de fond, m-am simțit bine că n-am ajuns așa, asemenea lor. Adică pe dinafara unor profesii juridice, adulmecând de la o poartă la alta, „ca un câine la ușa bucătăriei”, cum spunea Liviu Rebreanu. Meseria de judecător era visul de taină al oricărui student al facultății de drept. Atinsesem această culme. Aveam meseria ideală, vie, concretă, care mă obliga tot timpul la concentrare și sinteză. Așa că detestam timpii morți, pălăvrăgeala și inutilitățile existențiale. Ce șanse au ăștia, de acum încolo? Doar să se aciuieze și ei, pe undeva. O gloată de păreriști, plimbați cu avioanele și înfulecători de pateuri pe la seminarii inutile și costisitoare. Cui folosește nebunia asta? Totuși, se cheltuiesc niște bani. Cine-și permite să arunce cu banii pentru acest nimic? I-am spus colegei mele că nu mai am răbdare și am plecat, dezgustată.
Mulți ani mai târziu, după multe zboruri cu avionul, platouri cu aperitive, cafele și deserturi, în cazul lor, și după la fel de multe ședințe de judecată și examene de promovare, în cazul meu, unul din grămada aceea de revoluționari a ajuns ministrul justiției, făcând ocol printr-un post obscur de la Bruxelles, iar un altul membru în Consiliul Superior al Magistraturii, din partea societății civile. Prin urmare, după ce s-a meșterit atâta la reformă, am ajuns, într-un fel sau altul, la discreția lor arbitrară. N-au făcut altceva decât să ia măsuri distructive sau, de obicei, au omis să ia măsuri necesare, care au afectat profesia de magistrat și pe fiecare cetățean al acestei țări. Și așa, cu îndelungata lor „expertiză”, cum le place, sclifosit, să-și spună, culeasă de pe culoare și scaune de avion și nu numai, au reușit să se impună, prin nimicul lor, în vârful unei piramide, în care niciodată nu s-a aflat magistratul. Prin modificările legislative succesive și prin atitudinea instituțiilor, judecătorul a devenit, treptat, un fel de tolerat al sistemului judiciar, iar reforma se va finaliza prin expedierea sa treptată la periferie, ca să ocupe scaunele pliante ale inutilității.
25.VIII.2019
Daniela Panioglu,
judecător la Curtea de Apel București – Secția I penală.
Excelent!
Acuma așteptăm momentul predictibil în care ”săgeata” Fanfaronului Nepereche – oliviana Ursuleac din Liverpool, va formula împotriva judecătoarei Daniela Panioglu plângere la Inspecția Judiciară!
Poate deschide și o petiție online în care cere să fie oprite plăcile tectonice fiindcă mișcarea acestora este în subsidiar gestionată de pesede.
Asta e!
Ordnung und Disziplin, Kameraden!
Vaaai, se poate, te aude colegii mei academicienii si se supara Guseth!
”Planeta Maimuțelor de Partid și de Stat – Invazia Mediocrităților și Nulităților” – Rro, 2019. IMDb
șoferi, chelneri, valutiști, bișnițari, lăutari, țuțeri, cicsbei, pupinkuriști, culegători de scame, lumpen’telectuali cu studiile liceale echivalate prin LEge, cu facultatea absolvită la vreo urdoare judiciară de danceri și striperi, într-o dimineață de joi, cu masterul la vreo altă dejecție pseudo-academică de studii politice, luat în după-amiaza aceleiași zile de joi și cu ”doftoratul în stâng”* adjudecat la „ilustra” kakademie SRI a jeneralului izmenar…
coafeze, chelnerițe, picolițe, țesătoare, filatoare, precupețe, țațe, nepoate, netoate, cumetre, amante, țiitoare, liubovnice, metrese, folcloriste Bachelor’s degrees Magna cum laude în meșteșugul tocirii genunchilor…
„Aveam meseria ideală, vie, concretă, care mă obliga tot timpul la concentrare și sinteză.“
O (altă) părere, așadar: precizați cam cât anume a însemnat cercetare la fața locului.
Nota*:
Undeva, într-o urbe, o clădire impozantă, de genul celor ce adăpostesc Înaltele Țarcuri de Promiscuitate și Paradeală Judiciară.
Un țacher pruost, venit de la Bortilenii de Munte, intră în Palat și se frăsuia pe holuri, citind etichetele ușilor:
„x-ulescu – doftor în drept”
„y-ulescu – doftor în drept”
„z-ulescu- doftor în drept”
Enervat peste măsură, se adresează jândarului ce freca menta la intrarea în Templul Pierzaniei:
„- Dom majur, dar în clădirea asta sunt numai doftori în drept? Unde găsesc și io un doftor în stâng, că de vreo câteva zile așa de tare mă doare coiul stâng?”
(adminule! Achtung! ”coi” – pag. 194, coloana I, DEX98)
porci utili…
MI-E SILA !!!
Prostituatele politice in concubinaj cu Prostituatele din Servicii si Politie au inchegat o Simbioza Toxica cu Prostituatele din Magistratura. Astazi, cind pina si copiii tembeli vad de ce trebuie sa se culce flaminzi, aceleasi Prostituate vin sa ne plinga pe umar separat, aruncind vina pe celelalte, mult mai Prostituate decit ele.
Ar trebui trimise toate prostituatele la re-educare pe santierele patriei din Afganistanul Democrat !
Nu este adevarat.
Addendum la snoava de mai sus:
jândarul, pișicher mare, îl sfătuiește pe țacher ca pentru a antama serviciile unui „doftor în stâng” să ia legătura cu săgeata fanfaronului nepereche – oliviana c. ursuleac, vocațională #reclamagioaică la IJ, autoare de petiții online prin care cete Tribunalului București… desființarea PSD și Curții de justiție a UE… oprirea plăcilor tectonice.
Absolventă în 2002 de ”Nicu Gane” Făltșeni (în țara Brusturelui Răsare), licențiată la ASE și ulterior LLB (liverpool Law Bachelor) în UK. Cu hogeacul prin zona Liverpool. Adresa exactă i-o poate spune judecătoarea Lupea Adina Daria care va formula împotriva numitei plângere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de „Hărțuire”, o va aduce în țară legată fedeleș, azvârlită ca un rahat cu moț în cutia trenului de aterizare a Blue Mesengerului Liverpool-București.
Nu știu ce să mai cred! Într-o singură zi citesc declarația fostei ministre Pruna despre Cumpanasu, a lui Cumpanasu despre Maior acum, a d-nei Panioglu despre ascensiunea d-nei Pruna.Imi este clar că toți aceștia s-au intersectat cumva și am un sentiment de panica.
Niste mii de clujeni, sibieni, tmisoreni si bucu-resteni marsaluiau mai an
intru apararea justitiei.
Daca ar fi consecventi, ar
trebui sa dea buluc la DIICOT, sa-i pe sus pe ma-
fiotii care incearca sa in-
groape un mare rahat la Caracal. Acum,toti tac malc, daca asa sunt ordinele.
Edelweiss – Ivory Tower Courier – „Poate deschide și o petiție online în care cere să fie oprite plăcile tectonice fiindcă mișcarea acestora este în subsidiar gestionată de pesede”. Intelept spus.Pentru ei absurdul e o forma inteligentab de a-si arata adeziunea la valorile ramelor cu cioc si limba multifunctionala .Si daca ordinul vine, va veni si petitia. Neuronul cu cascheta e asemeni cantaretei chele. Vorbeste pe partea pe care i s-a facut cararea.