Poolouri, adică Paranoia Schwartz (2)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2012

PROLOG

“Totul învaţă oamenii prin relaţiile dintre ei.” – (Euripides, Andromache)

Esenţa

Simţind că trăieşte la întâmplare, că în jurul lui se petrec atâtea lucruri pe care nu le înţelege, Gough hotărî să le caute esenţa.

Se retrase într-un miez de codru şi duse o viaţă de ascet. Trăi 25 de ani dormind în tufişuri şi mîncînd rădăcini, dar meditînd în toată această vreme la cele ce-l înconjurau. Douăzeci şi cinci de ani de profundă cugetare l-au făcut să creadă că a obţinut esenţa lucrurilor. Devenise înţelept.

Însă pentru a nu fi obligaţi toţi oamenii să-şi irosească douăzeci şi cinci de ani de viaţă pînă să ajungă la aceeaşi concluzie, se întoarse printre semenii săi spre a le arăta ce adîncime au atins gîndurile sale: le dezvălui miezul problemelor

Încă înainte de a termina de vorbit, Finch, un ucenic de grăjdar, pistruiat şi fără minte, îi replică:

– Nu-i aşa! E chiar invers.

Gough căzu pe gînduri, apoi îi răspunse:

– Poate.

“Numele tău este măsura faptelor tale” – (Ovidius, Fasti 1, 603)

Îndreptări etimologice

Gough vine de la (a) găuri, găunos, băgău.

Finch vine de la cîrciumă şi fluieră. Nici că-i pasă de etimologia sa. De fapt, aşa şi arată.

Gough e grav pentru că poartă în el atîtea noţiune şi concepte, Finch habar n-are ce poartă în el şi nu-l interesează nici cu cine se întovărăşeşte. Finch este un derbedeu de treabă.

Gough, la fel de grav ca întotdeauna şi Finch, uşor şi inconştient ca un fluturaş, s-au oprit în faţa unei agenţii de bilete.

Gough cere un bilet în stalul întîi, stînga, dacă se poate mai la margine, nu chiar după rîndul trei, dar nici mult mai în faţă.

Finch cere un bilet indiferent unde, cînd şi cum.

Gough intră la spectacol grav, pieptănat cu puţină lavandă, cu o floare la butonieră şi mustaţa bine aranjată; arată cam ca un bărbier mergînd să se tundă la o frizerie dintr-un cartier în care speră ca nici un confrate de-al său să nu-l recunoască. Finch intră în sală pur şi simplu.

Gough se aşează, oftează, pufneşte, tace solemn, ascultă în extaz.

Finch din contra.

Gough realizează filiaţii. Raportează piesa la operele citite, la propria experienţă de viaţă, dospind de evenimente moralizatoare. (Viaţa lui Gough este un adevărat roman, chiar dacă un scriitor, căruia i-a povestit-o, a strîmbat din nas, dîndu-şi astfel arama pe faţă.) Gough îşi dă seama că personajul cel rău îi aminteşte profund de propriul său tată şi că personajul pozitiv de profesorul de chimie, care-i bătea mereu. Asta îi dă prilejul unui amplu proces de conştiinţă şi, dacă n-ar fi învăţat de atîţia şi atîţia ani să se stăpînească demn, ar izbucni în plîns, acolo, faţă cu străinii. Piesa îl răvăşeşte prin adîncile conexiuni ce le deschide într-un mod atît de neaşteptat în conştiinţa şi-n sufletul său. Piesa îl răvăşeşte întrucît se recunoaşte şi-n cele mai episodice personaje. Piesa îl răvăşeşte fiindcă domnul Gough ştie să facă asociaţii.

Finch doarme mai tot spectacolul. Gough – care cu un ochi sever vede totul, dar absolut totul – se şi întreabă de ce naiba o mai fi venind Finch la teatru. (Dar asta-i numai o metaforă, deoarece Gough nu se întreabă atît de urît, nu, Gough nu s-ar exprima într-un asemenea hal niciodată!)

Gough trăieşte în viaţă ca şi actorii de pe scenă.

Finch trăieşte în viaţă ca şi ceea ce înţelege el din jocul actorilor de pe scenă.

Gough se întoarce la (a) găuri, găunos, băgău.

Finch se întoarce la ale lui.

Cititorul este rugat să ţină seama de toate acestea atunci cînd va rosti numele bunilor noştri eroi.

CARTEA ÎNTÎI

în care este vorba despre rolul pe care l-au jucat mereu, dar mai ales pe vremea lui Gough, şurubul şi piuliţa, precum şi despre înfricoşătoarele necazuri pricinuite dintotdeauna de întîmplarea care a făcut ca şurubul respectiv să nu se potrivească de fiecare dată în mod imanent în piuliţa mai sus amintită, mai adăugîndu-se la toate acestea nu mai puţin înfricoşătoarele încurcături pricinuite de Finch cu prilejul manipulaţiilor lui Gough  şi în care mai este tratat şi modul cum înţelepţii lumii au cugetat de pe urma acestor remarcabile isprăvi şi ce au spus ei.

Ce ne zic documentele vremii::

“Cu această ocazie, domnul Gough a afirmat:

– Domnilor, şurubul stă la pîndă!”

(Din San Finch’s Post)

“Mulţumeşte-te cu ce este, dar caută ceva mai bun” – (Isocrates, Dem. Stobaeus, Flor 94, 20)

Automobilele

La început, Gough avea două faruri şi prindea 90 km/h. Finch avea patru faruri şi prindea 120 km/h. Apoi i-au mai pus şi lui Gough două faruri pe lîngă celelalte şi deveni capabil de a realiza 160 km/h. Finch, după o nouă perfecţionare, reuşi să alerge cu 180 km/h. Dar trebuia să ocolească în căutarea podurilor. Gough fu înzestrat cu o instalaţie amfibie. Lui Finch îi crescură două aripi. Lui Gough o elice de helicopter. Finch reuşea să-şi schimbe forma după necesităţi. Gough Super putea fi băgat într-un geamantan şi cumpărat în douăsprezece rate lunare. Finch Combi putea transporta 75 de tone. Gough Super₃ avea şi piscină. Finch L₄₉ putea fi păstrat în buzunarul pentru ceas. Gough Ultra₉ putea atinge viteze de 780 km/h. cu interiorul unui apartament de şase camere, dependinţe şi saună. Finch L₀₇ putea atinge viteze de 825 km/h. şi să asigure în interiorul său şi condiţii pentru meciuri de fotbal (Fotbalul este sportul celor mulţi!) Gough W₉ deşi, e drept, nu prindea decît, cel mult, 820 km/h., putea să organizeze, totuşi, la aceste viteze şi campionate la 14 discipline sportive, asigurînd în port-bagaj tribune pentru 876 spectatori, fiecare loc cu vizibilitate perfectă, bineînţeles. Finch₉₈₇ era prevăzut cu o pădure cu cascade şi ciripit de păsărele. Gough Vita₈ putea asigura voiaje fără escală pentru 97 de ani. Finch As putea să se regenereze singur. Gough Y genera automat anual doi Gough yl de dimensiuni medii. Finch Zac putea transforma combustibilul în alimente pentru pasageri. Gough YY reuşea aceeaşi operaţiune chiar invers. Finch Zac₃…

Gough _000x1 circula cu un indice de siguranţă de 70% pe o şosea aglomerată. Cu Finch E2 puteai merge liniştit la serviciu, Gough _00x3 avea două faruri şi prindea 90 km/h. Finch R 29 avea patru faruri, era decapotabil şi atingea 120 km/h.

etc.

“Dacă poţi suporta totul, atunci şi trebuie” – (Iuvenalis, Sat. 5, 170 sq…)

Apartamentul

Dorind să închirieze casa, Gough constată că trebuie să se supună unui adevărat instructaj: în încăperi, în loc de mobilă, se aflau doar butoane.

Domnul Finch, proprietarul, un om plin de bunăvoinţă, dar cam nervos, se oferi să-i facă o demonstraţie:

– În această cameră veţi putea să vă instalaţi dormitorul, îi arătă el. Paturile se desfac, bineînţeles, din perete, trebuie doar să apăsaţi aici. Masa iese din duşumea dacă folosiţi această pîrghie, iar fotoliile se ridică în arcuri, dacă binevoiţi să vă aşezaţi acolo, pe pernă… Din acest şurub, prin răsucire, curge cafea, iar din cuiul care susţine tabloul puteţi obţine, dacă îl trageţi puţin în afară, sifon. Din candelabru se proiectează emisiunile televiziunii pe perete, trebuie, însă, să vă deranjaţi şi să puneţi programul radio-TV în faţa becului. Ferestrele apar acolo unde vă convin prin ridicarea jaluzelelor, care, după cum puteţi constata, sînt pe tot peretele.

Pe faţa domnului Finch se observa uşor că demonstraţia îi produce o vie plăcere şi, deocamdată, şi pe Gough îl mai distra năstruşnicul apartament.

– Bucătărie nu avem, continuă Finch, dar sper să nu aveţi pasiunea gătitului. Pilulele de hrană concentrată le puteţi obţine din acest dulăpior cuplat la reţeaua de pilule de hrană concentrată, Dacă totuşi vă pasionează gătitul, vă putem instala o bucătărie în bibliotecă, spre a vă satisface acest capriciu.

Covoarele se pot transforma în iarbă, iar pe veioză, prin atingerea întrerupătorului, puteţi avea oricînd o pasăre care să ciripească una dintre melodiile dumneavoastră preferate.

(Din păcate, domnul Finch era cam afon şi păsărica începu să cînte după urechea celui care o solicitase.)

– Pinacoteca, în mod regretabil, fostul chiriaş a transformat-o în pîrtie de schi. O puteţi folosi cu încredere!

– Dar eu nu ştiu să schiez!

– Nici nu-i nevoie. Intrînd în încăperea amenajată în acest scop, veţi avea convingerea fermă că alunecaţi pe schiuri. Dacă doriţi să dormiţi, ajunge să răsuciţi acest buton. În funcţie de cît de tare îl veţi manevra, va dura şi somnul dumneavoastră.

Altceva?

– Da, în legătură cu biblioteca… Aş vrea să citesc…

– Nu-i nevoie! Aveţi aici o enciclopedie universală. Ajunge să fie pusă în faţa ochilor pentru ca să imaginezi tot ce s-a scris pînă acum. Pe loc! Totuşi, ca să nu vă plictisiţi, administraţia clădirilor noastre vă pune la dispoziţie un mic robot pe care îl veţi putea bate la şah, biliard şi golf. Dacă vă distrează jocuri pentru care sînt necesari mai mulţi parteneri, robotul se va divide instantaneu într-un număr corespunzător de jucători, inclusiv rezervele.

Gough observă că domnul Finch vorbea tot mai repede. La început, a crezut că l-a enervat cu întrebările puse. După un timp, însă, şi-a dat seama că proprietarul este tot mai grăbit şi că se uită mereu la ceas. Dealtfel, şi pe Gough a început să-l obosească demonstraţia şi, în afară de asta, nici nu se simţea prea bine.

– În cazul că doriţi să vi se facă un transplant de inimă…

– Dar sînt perfect sănătos, îngăimă Gough, însă înfăţişarea sa trăda, în clipele acelea, contrariul.

– Nu trebuie să vă jenaţi! Trei computere de cea mai bună calitate sînt dispuse oricînd să vă opereze.

Sînteţi cam palid. Nu vă alarmaţi!

Domnul Finch vorbea acum atît de repede, încît Gough nu îl mai putea urmări. Gough se simţea epuizat şi îi era frică să nu-şi piardă conştiinţa, precum avea tot mai obsedant convingerea că în loc de creier i se învîrtea în cap un computer prost manevrat. Îl mai auzea pe Finch, dar nu-l mai înţelegea. Nici nu mai depunea eforturi să o facă. O clipă i-a trecut prin cap să-i reproşeze că nu i-a instalat şi un buton pe care să apese pentru ca să nu mai priceapă cele ce se petrec în jur. Dar Gough se nu se mai obosi să-i comunice un asemenea fleac.

– Şi nici în legătură cu înmormîntarea dumneavoastră nu trebuie să vă faceţi griji, turuia Finch. De la sicriul de categoria întîi şi pînă la cavoul cu trei camere şi dependinţe, totul este inclus în preţ.

Apoi, pentru că în cost intra şi vărsarea unei lacrimi artificiale, domnul Finch îşi tamponă ochiul stîng cu batista şi se pregăti să-l întîmpine pe următorul chiriaş.

“Cea mai mare parte a acestei lumi e pentru noi ca şi cum n-ar fi nimic” – (Tagore, Sadhama, 227)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.