Ţara întreaga a fost şocată de imaginile de la Clubul „Colectiv”, cu sute de tineri care au ieşit în flăcări de la un concert. Medici, asistente, pompieri, poliţişti, jandarmi şi oameni simpli au încercat să salveze vieţi. O singură instituţie a avut uşile închise: Biserica Ortodoxă Română, în frunte cu Patriarhul Daniel. Ţipătul morţii nu a ajuns nici azi pînă în Dealul Mitropoliei.
Stînd cu ochii în ecranul televizorului, pătruns de drama inimaginabilă a acelor tineri din „Colectiv”, răsfoind toată legislaţia pentru a înţelege cum a fost posibilă această tragedie, n-am observat că în acest peisaj sinistru lipsea un personaj care ar fi trebuit să fie în acest tablou chiar în primul rînd: PS Daniel, Patriarhul României! Un e-mail venit din Spania, de la fiica mea, mi-a atras atenţia asupra acestui fapt şi întreb: UNDE AŢI FOST, PREAFERICIREA VOASTRĂ, ÎN ACESTE ZILE?”
Acolo, pe caldarîm, erau zeci de tineri care îşi dau ultima suflare, sufletul lor nevinovat avînd poate mai mult decît oricine nevoie de împărtăşire, ultima din scurta lor viaţă! Un preot ar fi fost, în mod sigur, o alinare necesară înainte de lunga călătorie în care ei plecau prea devreme, dar, revăzînd acele imagini şocante, n-am văzut nici o haină bisericească alături de muribunzi.
De la Preşedintele României în jos, aproape toate instituţiile au dat un semn de solidaritate, o mînă de ajutor, oameni simpli aduceau o cană de ceai pentru părinţii îndureraţi care nu ştiau dacă iubiţii lor copii sînt la spital sau la morgă. Numai Biserica Ortodoxă Română a stat deoparte, deşi poate că ei ar fi fost primii care să stea alături atît de cei care plecau, cît şi de cei care rămîneau să ducă durerea pierderii pe umerii lor.
Patriarhul Daniel n-a venit nici în zilele următoare la spitalele unde alte zeci de tineri se zbat între viaţă şi moarte, deşi curţile spitalelor ar fi trebuit să fie pline de soboarele de preoţi care să se roage continuu pentru viaţa acelor nevinovaţi. Ar fi trebuit să fie acolo, aşa cum îi vedem la sfinţirea sediilor de partid sau la aniversările politice.
În locul PS Daniel, zeci de mii de oameni au făcut un pelerinaj la locul tragediei şi au făcut o cruce imensă din lumînări. Nu este acolo nici măcar un preot! Lîngă această cruce, mantia Patriarhului ar fi putut să ridice rugile oamenilor mai uşor la cer. Ia, priviţi, prea-fericirea voastră, măcar de acolo, din căldura scaunului vostru patriarhal:
Cu doar cîteva zile înainte, televiziunile difuzaseră imagini cu microbuzul Patriarhului, însoţit de o coloană oficială, care trecea pe roşu, în timp ce maşinile din trafic erau trase pe dreapta de alţi poliţişti de pe traseul mai marelui Bisericii. În acea noapte neagră, cînd Moartea nesătulă coborîse în faţa Clubului „Colectiv”, luîndu-şi ofranda multiplă din rîndul tinerilor, Patriarhul Daniel n-a chemat Mercedesul lui pentru a se duce acolo să dea o ultimă binecuvîntare tinerilor care urlau de durere şi nici nu i-a trezit din somn pe supuşii săi pentru a se duce măcar ei la căpătîiul celor care se rugau la Dumnezeu să nu-i ia aşa devreme lîngă El.
De atunci, din acea noapte, Daniel nu mai este Prea Fericul Patriarh, ci doar un om cu sufletul împietrit, căruia tragedia i s-a părut că s-a dezlănţuit prea tîrziu pentru a se mai scula din pat. Acum, măcar să tacă în continuare şi să nu îndrăznească să apară în cortegiul celor care vor fi înmormîntaţi în zilele următoare pentru a culege laurii mulţimii, căci nu-i mai merită!
Dacă n-a înţeles atunci cîtă nevoie aveau acei tineri de o rugăciune, de o cruce, de o spovedanie, acum măcar să-i lase în pace, căci au alături milioane de oameni care-l vor ruga pe Dumnezeu să-i ierte pe cei dispăruţi. Bun cum este, El va avea grijă de sufletele acelor copii şi fără strălucirea hainelor lui Daniel, bune doar la însoţirea politicienilor cînd aceştia vin să pupe cîteva moaşte!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.