S-a instruit la universități din SUA și Europa, fiind atras de spațiile asiatic, european și Orientul Mijlociu. Timp de aproape trei decenii, a studiat și a fost implicat în acțiunile Washingtonului de schimbare a regimurilor politice în diferite state de pe glob. Nu doar ca analist, ci și contributor direct la formularea unor decizii ale Administrațiilor americane și chiar prin participarea la aplicarea în teren a unora dintre acestea. În timpul Adiministrației Obama, a fost demnitar la Departamentul de Stat (2009-2012), ca asistent al Secretarului de Stat (Hillary Clinton) pentru Europa și Eurasia, iar, între 2012-2015, a coordonat grupul de experți pentru Orientul Mijlociu la Consiliul Securității Naționale, de la Casa Albă. Dintr-o asemenea postură, Philip H. Gordon a publicat recent volumul Losing the Long Game: False Promise of Regime Change in the Middle East (St. Martin, s Press, 2020, 368 p) care a beneficiat de o intensă promovare și a generat largi discuții în comunitățile epistemice de dincolo de Atlantic.
Lucrarea amintită este o împletire ingenioasă între analiza politică, cercetarea istorică și redarea opiniior participantului. Autorul este printre puținii investigatori științifici din SUA care s-a apropiat de subiect cu o metodă analitică riguroasă, urmărindu-l nu doar în contextul actual, ci începând cu perioada președintelui Eisenhower și terminând cu formulele simplist-tranzacționiste ale președintelui Donald Trump. Este o contribuție meritorie care umple un gol de cunoaștere, căci despre acțiunile SUA de schimbare a regimurilor politice în Europa, America Latină etc., după al doilea război mondial, s-a mai scris, dar aria Orientului Mijlociu părea un spațiu cu permanentă prezență pe agenda liderilor americani, având succesiuni aparent interminabile și nepretabile încă analizei istorice. Aplecarea lui Philip H. Gordon asupra temei enunțate vine din specializarea lui predilectă, dar și din faptul că fiind direct implicat a extras câteva concluzii pe care a dorit să le comunice factorului decident american. Iar titlul cărții exprimă lecția majoră pe care ar trebui să o rețină decidenții politicii externe și politicilor internaționale de la Washington, D. C.:demersurile lor pentru schimbarea regimurilor politice din țările Orientului Mijlociu au fost, în durata lungă, cu pierderi pentru Statele Unite ale Americii și pentru regiune.
Prezentând istoria de șapte decenii a intervențiilor SUA pentru schimbarea regimurilor în Orientul Mijlociu, Philip H. Gordon nu se raportează la subiect doar ca istoric-participant sau utilizând doar metoda clasică a analizei istorice, ci ne propune o suită de analize-studii de caz despre intervențiile în Iran(1979), Afganistan(1979-1992 și 2001), Irak(2003), Egipt(2011), Libia(2011), Siria(2011). Precizăm că autorul a fost direct implicat, în timpul Adminstrației Obama, în acțiunile de „stabilizare” din Iran și Afganistan, precum și în gestionarea tranziției din Egipt, Libia și Siria. Așadar, a folosit factualitatea istorică, analiza politică empirică și propria experiență de participant la unele evenimente. Toate acestea într-o articulată expunere care a avut ca suport paradigma realistă pe care o circumscrie însă analizei duratei lungi(metoda istorică) și teoriei deciziei raționale. Ceea ce l-a făcut să constate că astfel de intervenții americane au putut crea percepția succesului pe termen scurt, dar în durată s-au dovedit nu doar iraționale, costisitoare în vieți umane și financiar-economic, dar și perdante din perspectiva scopului principal declarat/urmărit, căci cel mai adesea consecințele acelor acțiuni s-au dovedit a fi contrare obiectivelor preconizate, iar câteodată chiar dezastruoase(în unele cazuri țările în care s-a produs intervenția americană ajungând într-o situație chiar mai rea decât fuseseră înainte). Autorul menționat nu exprimă o critică politică la adresa comportamentului internațional al Statelor Unite și nu îndeamnă la non-intervenționism. Dimpotrivă, el sugerează necesitatea prezenței continui a Americii în arena internațională, dar pledează pentru utilizarea acelor metode care să facă efectivă, pozitivă și de durată acțiunea ei, să restaureze prestigiul și adevăratul spirit american.
Studiile de caz prezentate relevă atât motivațiile cât și metodele intervențiilor SUA pentru schimbarea unor regimuri politice ale statelor din Orientul Mijlociu. Dealtfel, autorul a ținut să le sublinieze și în introducerea la volumul amintit, ceea ce înseamnă că a dorit să atragă atenția asupra lor. Enumerăm și noi câteva din aceste motive: îndiguirea comunismului, competiția și rivalitățile geopolitice, prevenirea accesului și dezvoltării de arme de distrugere în masă, combaterea terorismului, salvarea vieții civililor, promovarea democrației etc. Așadar, de la considerente ideologice, geopolitice și geostrategice până la cele etice sau umanitare, dar în mod sigur nu au lipsit și interese geoeconomice. Trebuie neapărat reținute și metodele folosite de Administrațiile de la Washington, D. C. pentru realizarea unor astfel de intervenții:susținerea unor lovituri militare, oferirea de asistență militară directă sau acoperită unor grupuri opozante, invazie și ocupare, invazie fără ocupare, oferirea de sprijin militar aeropurtat, precum și instrumentele diplomației, retoricii politice sau sancțiunile. După cum înfățișează și autorul, se pare că CIA și Pentagonul, precum și unii “contractanți” selectați de aceștia, au jucat un rol uneori mai important decât Departamentul de Stat. Constatând ineficiența multor astfel de intervenții, Philip H. Gordon își exprimă speranța că viitorii lideri vor fi mai înțelepți decât cei perindați la guvernarea SUA, de la Eisenhower până la Obama și Trump, că vor avea disponibilitatea de a învăța din lecțiile limitelor Americii de a obține schimbări pozitive în regiune și vor avea în vedere riscurile pe care le pot avea intervențiile pentru schimbarea de regimuri atunci când ele nu se întâlnesc cu voința și participarea populațiilor autohtone. Acest mesaj al lucrării lui Philip H. Gordon vine și pe fondul unei aprige dezbateri în America zilelor noastre care solicită ca viitoarea politică externă americană să nu mai fie atât de accentuat “militarizată”, deoarece proclamarea încheierii Războiului Rece s-a făcut chiar de la Washington, D. C. , iar o restructurarea a sistemului internațional ar trebui realizată cu altfel de metode și instrumente.
Cred că este potrivit să amintim faptul că numele lui Philip H. Gordon este prezent și în memoria politică a românilor. M-am hotărât să propun atenției cititorului și această chestiune după ce am vizionat, în 19 noiembrie 2020, discursul d-nei Hillary Clinton, fostă Primă Doamnă, Senator de New York, dinamic Secretar de Stat, în primul mandat al președintelui Obama, și candidat prezidențial în 2016, la deschiderea cursurilor Școlii de Guvernanță Transnațională a Institutului Universitar European de la Florența. Cu acel prilej, d-na Hillary Clinton a mărturisit că are un coșmar din îngrijorarea pentru soarta democrației în Statele Unite ale Americii care, spunea dumneaiei, se dovedește că nu este ireversibilă nici măcar în țara care a făcut un adevărat brand din acest tip de regim politic. Firește, distinsa reprezentantă a liderilor americani actuali avea în vedere și atitudinea președintelui Trump și a susținătorilor acestuia față de recentul proces electoral derulat în SUA(contestarea rezultatului votului, acuzele de fraudă electorală extinsă, refuzul acceptării de către președintele-în-funcție ca președintele-ales Joe Biden să realizeze o tranziție eficientă etc. ). Și atunci am zis că ar merita să ne reamintim episodul din august 2012, cînd dl. Philip H. Gordon, în calitate de adjunct al d-nei Hillary Clinton, la Departamentul de Stat, a afectuat o vizită fulger la București ca să „salveze” democrația din România.
Pe scurt, iată cum s-a derulat acea misiune la București a specialistului Departamentului de Stat în schimbarea de regimuri politice:
Încă înainte de sosirea în capitala României(12 august 2012), țară în care tocmai se desfășurase un referendum prin care președintele statului a fost respins de majoritatea alegătorilor, Departamentul de Stat a dat un comunicat prin care anunța despre vizita la București a d-lui Gordon, pentru “a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acțiuni guvernamentale care amenință separarea democratică a puterilor în stat și slăbesc independența instituțiilor statului”. În 13 august 2012, trimisul Washingtonului s-a întâlnit cu președintele român(care a contestat rezultatul votului românilor), cu alți demnitari ai statului român, cu unii delegați ai societății civile etc. cărora le-a vorbit despre “principiile democratice împărtășite de comunitatea transatlantică”, arătând că liderii americani erau îngrijorați din cauza „procedurilor de vot” folosite la referendumul care a decis demiterea președintelui țării, de anumite încălcări constituționale, conduită care ar fi pus democrația din România la un „test de credibilitate”. Dl. Gordon a acuzat “voturile frauduloase”(care nu erau și nu au fost dovedite), întocmirea “listelor cu votanți”și sublinia că era pus în pericol „statul de drept” dacă nu se accepta invalidarea referendumului de către Curtea Constituțională și reinstalarea la Palatul Cotroceni a președintelui respins de votul majoritar. Iar la discuția cu președintele-interimar din acea epocă, emisarul Americii a declarat:”Ne pasă de România, ne este prieten și un partener cu care avem un parteneriat strategic. Ne pasă de democrația din România și facem tot ce se poate pentru a susține statul de drept și independența instituțiilor și suntem preocupați de această situație”. După care s-a reântors la Washington, D. C. , având motive să raporteze cu satisfacție că situația de la București s-a rezolvat.
Modul cum acțiunea la București a d-lui Philip H. Gordon, din august 2012, a rămas în memoria colectivă a românilor și consecințele ei în durată medie și lungă urmează să stabilească viitoare cercetări istoriografice obiective. Nu voi vorbi nici despre sensurile limbajului folosit de Departamentul de Stat si misionarul său, căci ar fi nevoie de o analiză distinctă. Țin să arăt doar că, din 1989, SUA au solicitat mereu fostelor state comuniste, în care au fost schimbate(pe cale pașnică sau violentă) regimurile politice impuse după al doilea război mondial de o Putere străină, să-și exprime opțiunile politico-statale prin vot liber și corect. Numai că intervenția realizată de dl Gordon, în 2012, i-a determinat pe mulți cetățeni ai României să se întrebe dacă manifestarea votului lor, după 2004, a fost cinstit evaluată și dacă exprima corect voința electoratului. Căci în caz contrar putea duce la daune grave pentru încrederea cetățenilor români în democrație!
În încheiere aș vrea să reiterez constatarea post-1989 că și românilor le-a păsat foarte mult de America și cred că încă le pasă și astăzi. De aceea, sperăm că dl. Philip H. Gordon va cerceta și modul cum s-au schimbat regimurile comuniste în Europa Central-Răsăriteană, inclusiv în România, desigur investigând și probabile implicări ale acelor state care și-au făcut un titlu de glorie din victoria în Războiul Rece și încetarea sistemului bipolarității de putere în lume. Iar fostului președinte Obama și fostului Secretar de Stat Hillary Clinton eu le-aș spune că sunt încrezător în capacitatea de permanentă regenerare a democrației americane. Și dacă mai au îndoieli, le-aș propune să folosească expertiza d-lui Philip H. Gordon, dimpreună cu experiența rezultatelor pe termen scurt pe care le-a obținut în România, în 2012, precum și cea a personajelor de la București susținute cu acel prilej. Ne întrebăm, totuși, pornind de la concluziile lucrării despre care am relatat și amintitele întâmplări prin care noi înșine am trecut, care au fost motivațiile reale ale acelui demers și ce am putea face ca să nu înregistrăm eșecuri de țară în durata medie și lungă?
@Ileana Rollason
Opinia ta privind persoana mea nu mă înteresează. Fac totuşi o excepţie, pentru a te urechea:
Întrebarea mea nu-ţi era adresată. Vrei să baţi câmpii, în nume propriu, cu idei puţine şi repetate maniacal – avem un subiect amuzant. Altminteri dai doar dovadă de proastă creştere. Un psiholog ar fi încântat să-ţi descifreze semnificaţia inserării în texte a cuvintelor scrise cu majuscule – adesea un prim simptom, îngrijorător…
Moş Crăciun trebuia să-ţi aducă o găletuşă cadou, dacă-ţi făceai temele de aritmetica primară. Iar ai chiulit şi o să rămâi nu doar corigentă şi etern repetetentă. Aşa că Moşul o să lase locul gol sub brad – nu meriţi nimic. Pe viitor nici măcar atenţie.
@Observator : intox PUR. Dar PUR. Pentru demiterea Basescului SPECIAL m-am dus la ambasada, unde sa votez. Lasa-ma cu 30% ca nu esti Viviane Reding, si de rea-intentie, si proasta. Personaj toxic. Si tu, rau formatat de Basescu si restul clicii (eur-americane, inclusiv).” Institutiile europene” vociferând privind referendumul = clonele SUA. Carora le era ca nu jefuisera destul si ca SUA nu mai ocupa teritorial România la aproape 100 de ani de la WW2, printr-o baza militara si trupe, cu desemnarea „dusmanului”, adica a FORTELOR NATIUNILOR UNITE din WW2, sacrificiul cel mai mare fiind al URSS. Mai încet, amice, cu „cifrele” lui Petrov, o viata-ntreaga agent american. Flota României, când Petrov era ministrul lui Petre Roman = un vas (oceanic) = 15 $. Ai priceput, complicele tipului ce te afli?
@Puscas : ca te superi sau nu, clona celebrilor Maior, tatal si fiul de la Cluj. „Negocierile” adeziunii României la UE, soldate cu distrugerea patrimoniului ei industrial-agrar si imobiliar-istoric („privatizarile” si „restituirile”, ultimele, împotriva Afacerii Optantilor câstigata de România cu pretul CUMPARARII-N AUR -160 de TONE – a Transilvaniei . Ïn loc sa fi-mpiedicat clica de (national) socialisti gropari ai Româniai, în frunte cu Nastase Adrian, cu „privatizarile” si „restituirile” lor ILEGALE si AMORALE. Groparii României : ai patrimoniului si BOGATIILOR ei NATURALE (PADURILE, MAREA NEAGRA, MUNTII APUSENI), arhitectonic (monumente istorice, ca sa nu vorbim de restul cladirilor prestigioase ale tarii = ÎN RUINA), industrial-agrar (compromiterea independentei tarii + distrugerea pamântului, a sistemelor de irigatii). „Echipele” din SUA la care te referi distrugând planeta: de la criminalul de Bill(=Yugoslavia, cu rezultatul Kosovo = focar islamist în inima Europei), la Hitlery (invaziile Irakului, pentru care-a votat, Libiei – pentru care-a insistat, alaturi de Robinette-, secretara de stat la invazia si distrugerea Siriei, alt leagan al civilizatiei si culturii mondiale, alaturi de Irak, si-a Ucrainei (+ Robinette + Nuland). Si continua sa cenzurezi, Mr. Twister-Puscas. Philip al tau nefiind regele Spaniei, ci membru-n „echipele” sus-numitilor.
M-am enervat prima data da’ ma incearca mila fata de acest profesor…
Cum sa aduci lauda schizofreniei care este fata americanilor clintonieni?
… poate sa turuie si in somn: nu va veni nici bidon-robinet la Casa Alba nici borfasii pe care-i numeste de zor sa distruga Ameica „din prima”!
Bidonu’ fracturat nu poate dovedi eligibilitatea ca Presedinte: este dovedit agent strain (trebuie sa semneze o declaratie de „interes” in care e prost oricum o „da”: recunoaste = se descalifica; nu recunoaste = fals dovedit…), corupt international (bani din lobby = pila, mita „legalizata” chipurile!) si ca parte interesata activa in asocierea infractionala electorala in forma continuata, pentru a deveni beneficiar al tradarii anti-constitutionale, inca ne-arestat.
A venit vorba aici de fostul securist cu misiuni in strainatate, Voiculescu, care e unul dintre putinii, daca nu singurul
din tagma care a incercat/incearca sa dea ceva inapoi din ce si-a insusit din averea obtinuta prin rapt a Securitatii. Ca
sa fac o paralela, bolsevicul legendat taranist si apoi legionar, Ratiul, a fugit in Anglia cu fondurile Garzii de Fier si
cand a fost rechemat la baze in ianuarie 1990 nu a dat nimic inapoi,ba chiar si-a mai insusit din avutia nationala. E doar
un exemplu din ce ar putea face securistii vechi si noi daca ar fi patrioti, ar putea profita de neatentia superiorilor aruncand cate o ciosvarta si romanilor…Revenind la 2012, criminalul Basoi a fost suspendat la a doua incercare, ambele
fiind sustinute salutar de Voiculescu. Stapanind StS-ul si sefii guvernelor din 2007, respectiv 2012 i-a fost usor acestui
monstru bolsevic sa rastoarne rezultatele si interventiile lui Gordon si Barosu’ au fost ACOPERIREA/JUSTIFICAREA faptului
ca agentul Comintern basist Del Ponte l-a scapat de suspendare. Crede vreun comentator/cititor ca astfel de operatiuni de
IMIXTIUNE se fac PE FATZA, la vedere, cu surle si cu trambite sau in cel mai deplin secret? Asa a operat BEST-ia bolsevica
Gordon in Orientul Mijlociu si Apropiat, cu agentii CIA la vedere sa stie tot Mapamondul ce face SUA? Nu BEST-ia Del Ponte
a fluturat fitzuica primita de la comisarul bolsevic din Colhozul Bolsevic european Barosul!!! Si a fost necesara acuzarea
lui Dragnea si scoaterea disperata din conservare a monstrului si la propriu si la figurat Zegrean care in loc sa umble in
zeghe e invitat de put orile ce modereaza la Rtv sa dea „lectii de constitutionalitate”.Intersantajul cu DOSARUL LOVITURII
DE STAT contra nedemascarea crimelor de dupa 2004 opereaza la alt nivel si nu are legatura cu 2012…
„@singur”, clona a securistului ceausist-ANTISEMIT „Radu Humor”, marsavia te da afara din casa cand separi „ebreii” Söros,
Brukan, Roman si Barladeanu de Ilici-Genocid si Militaru-GRU, cu totii fiind agenti cominternisti de marca, fapt ce nu are absolut nimic de-a face cu FOSTA ETNIE a TUTUROR ACESTOR ASASINI CONTRA UMANITATII!Or fi mai putin criminali Ilici-Genocid
si Militaru decat „ebreii” tai, antisemit infam? Sa-ti intre definitiv in tartacutza vida, in decembrie 1989 a avut loc O LOVITURA DE STAT -Comintern si de aceea asasinii cominternisti NU AU AVUT CE SA CONFISTE, in afara PUTERII LUI CEAUSESCU!
Nefericita sluga a Securitatii, cominternistii si-au NATIONALIZAT LOVITURA DE STAT pentru A SE LEGITIMA…POPULAR!!!
Ia-te de mana cu cealalta clona defecta din fabrica tie „paradelos”…
„Observator”-ule, pacat ca nu ai inteles ce a vizat autorul plasand in finalul „analizei” vizita COMINTERNISTULUI ILEGAL
Gordon in Romania pentru devalidarea suspendarii Basoiului, dupa ce a descris pe larg „imixtiunea SUA in politicile altor
tari”! Sa ne convinga „pe viu” de marsavia jandarmului american!!! Daca-mi citeai primul comentariu te lamureai si nu mai era necesar sa soliciti explicatii. Omu are idiosincrazii la Trump si SUA, reminiscenta maligna a invatamantului politico-
ideologic intrerupt temporar…Nu trebuie sa mi se dea crezare in privinta PRESEDINTILOR SUA ILEGALI-Comintern,e suficient
sa se inteleaga ca acesti pioni, intermediarii ce servesc acoperirii presedintilor, sunt cei care configureaza si aplica
politicile externe ale SUA in numele Comintern. Crezi cumva ca BEST-ia bolsevica, FOST EVREU si FOST ROMAN, Zuckermann face ce face in Romania contra intereselor poporului roman la ordinul lui Trump? Trump a fost blocat constant de absolut
toate institutiile BOLSEVIZATE ale SUA… Sau te pomenesti ca m-ai pacalit si de fapt pledoaria ta vizeaza legitimarea
respingerii suspendarii Mongolului?
„Observator”-le, toate bune si frumoase, dar ti-a scapat…observatiei esentialul, 46% e o data falsa cu contributia Securitatii prin ministrul Rus-ofil de resort! Daca erai mai atent observai ca numarul total al cetatenilor cu drept
de vot a fost mentinut de decenii la peste 18 milioane, adica cu cel putin DOUA MILIOANE mai mult decat numarul real,
fara a lua in calcul imposibilitatea participarii la vot a celor PATRU milioane de romani plecati in bejenie…Basoiul
a fost suspendat legal, dar BOLSEVICUL ILEGAL Gordon a intors rezultatul in paralel cu comisarul cominternist Barosul!
Întrebarea retorică, lansată de domnul Prof.univ.dr. Vasile Puşcaş e curajoasă. Sună ca şi cum înaltul demnitar american, Philip A. Gordon ar fi venit la Bucureşti să întoarcă un vot popular, dat prin Referendum. Ceea ce – evident – ar fi total reprobabil şi nedemocratic.
Referendum-ul pentru demiterea Preşedintelui României a avut loc la 29 iulie 2012. La 17 iulie Parlamentul României decidea prin Legea 131 amendarea Legii:
„Art.10 Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfășurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.”
Toate bune şi frumoase. Numai că Parlamentul nostru, în marea şi suverana lui înţelepciune, a uitat / omis / ignorat să modifice, înainte de Referendum, o altă prevedere legală vitală şi anume pe cea privind validarea Referendumului în funcţie de participarea la vot: Legea atunci în vigoare impunea prezenţa la urne a 50% plus 1 din alegătorii înscrişi pe Listele electorale. S-au prezentat 46%…
Ulterior, acum câţiva ani, pragul pentru validarea unui Referendum a fost coborât parcă la 30%.
În asemenea circumstanţe, cu sau fără emisar american, rămâne o singură întrebare: Dacă asta era legea vremii a fost sau nu a fost reprobabil a respecta şi condiţia imperativă de validare, respectiv cea a participării la Referendum? Indiferent de opinia privind cel ce merita să fie demis atunci.
P.S. M-ar onora, ca modest învăţăcel, un addendum al Prof.univ.dr. Vasile Puşcaş ca să înţelegem clar mesajul Domniei Sale.
2012, un an ratat din prostie.Daca iesea , eram ca Polonia acum, sau mai bine, o putere in UE.
PS: E o greseala in text, cred ca trebuia sa fie ..
Dacă vorbește Jardanul ne-am ars. Se umple totul de prostie și rea credință. Nu s-ar putea să i se dea ceva de lucru la serviciile municipale? Umple spațiile cu dejecții! Unde Voiculescu când milioane de votanți i-au spus nu lui Băsescu? Falsificări ordinare, jardane! Nici nu ne mai mirăm – acest ins este peste tot, dar nu stăpânește vreun subiect. Cine-i dă misiunea? Tot de la Coldea primire?
Totul tine de calibrul demnitarilor romani. Sa comparam pozitia Poloniei si Ungariei cu privire la adoptarea bugetului UE, conditionat de respectarea statului de drept – o gaselnita ordinara -, cu cea a ghioceilor de la Bucuresti. Stim ca V.Orban ar papa si maine Transilvania, dar asta este pe alt plan.
A face politică, a exprima ori susține opinii sau curente politice într-o țară în care marile decizii se iau întotdeauna în altă parte, ar putea constitui foarte curând, (oficial sau nu), infracțiune.
Ceva similar cu „atentat la orânduire, atingere adusă prestigiului sau onearei nu știu cui” , etc.
Când „interesele superioare ale umanității” o cer, chiar și o întreagă nație poate fi încadrată la „niște penali”. (Eventual și în funcții publice.)
Dacă analizăm comportamentul unor „mari români” , observăm cu câtă acuratețe încearcă și chiar reușesc ei să NU devină „niște penali în funcții publice „.
Așadar, domnule profesor, încercați pe cât posibil să nu transformați o întreagă nație în „niște penali” căci, nefiind unul fără opinie politică, ar putea oricând, deveni. Fie măcar și … un fel de persona non-grata în propria țară.
Corect punctat globalizarea e feudalism planetar toate tarile controlate de un grup restrans de insi in folos propriu. Isi instaleaza slugoi in functiile publice inalte si ambadadori-vatafi. Incearca in toate tarile.
Pe Planeta Romanica e mai rau ca in coloniile din Africa ca gaseasc o gramada de prosti sa-i creada „stabilizarea” cu anticoruptia „ciuma rosie”, a galbena nu se pune. La sparanghel la Merkel e permis, in piatza e INTERZIS in colonie.
Puscas, demolatorul PSD, vorbeste de Gordon? Datorita astuia suntem azi cu o conducere Unio Trium Nationum! Daca Basel era inlaturat in 2012,cum era normal dupa votul covarsitor (89%), altul era cursul istoric al Romaniei in lume si UE! Asa, insa, am ramas la stadiul de colonie de rangul 3 si gata! Nea Profesore, ia-ti mai repede talpasita in Ardeal, ca vei fi alungat cu pietre de la Bucuresti, de votantii PSD inselati!
La 3 zile dupa revolutie Sorosh a fost aici si s-a intalnit cu ebreul bolshevic Brukan real brukner.
Adevarul ca poporul roman nu mai suporta dictatura ceausista.
Dar revolutia a fost CONFISCATA de ebreii sorosisti…Roman, Brukan, Barladeanu…si kgb istul militaru si Iliescu.
Adevaratul imperiu al raului este USA.
Dl Puscas e cuprins de angoase cand trebuie sa pronunte „URSS” si „confruntarea ‘bipolara` dintre comunism si capitalism”!
Razboiul rece declansat de cine altcineva decat ILEGALUL stalinist Churchill, „marele antibolsevic” care pusese Ruropa la picioarele lui Stalin!!! Cand aud de „analize istorice” si constat rastalmaciri analitice ma apuca…pandalia/pandemia!
Sa traduci ideea „indiguirii” si sa nu o dezvolti in sensul specificarii necesitatii stavilarului, stoparea expansiunii
bolsevismului sub bagheta Comintern, ba chiar sa persiflezi aceasta necesitate ca fiind un pretext murdar de „amestec in treburile interne”!!! Impus de „ratiuni economice”!? SUA a reactionat la expansiunea ideologica si teritoriala a Comintern
aspect netratat condamnabil in analiza… Pedigreul lui Gordon ne arata clar altceva decat se incearca sa ni se transmita,
respectiv ca Deep (de) Staate si CIA au avut de-a lungul ultimilor 70 de ani o politica proprie supervizata neoficial de PRESEDINTII ILEGALI instalati de Biroul Politic-PCUS, respectiv al Comintern…
Lovitura de stat din 1989 a fost organizata, orchestrata, finantata de americani, dupa modelul folosit in Chile. Desigur, cu sprijinul romanilor, romani care au lansat si vrajeala cu lovitura de stat sovietica. Adica, sovieticii au schimbat regimul in Romania, ca sa-si poata aduce americanii rachete aici! De aceea, aici trebuie sa se faca CE DECID EI. Restul sunt povesti.
O caciula din asta are si Iohannis.
Cand Istoraia a retinut ca aceea suspendare a presedintelui Basescu a fost manopera lui Voicuilescu,care isi aservise PSD si PNL,ar trebui ca un prof univ dr care se considera ïntelectual”sa nu minta si sa abureasca ca acest securist acoperit,Puskas!
CCR taman daduse un firman cum ca basescu nu a incalcat nici o Constitutie,dar clica sekurista innebunita de condamnarea comunismului si de campania anti coruptie,au sarit la beregata respectivului base!
Când D-l profesor Pușcaș se află în situația de a da răspunsuri, domnia sa pune întrebări. O întrebare aș avea și eu:
Ce răspuns(uri) se așteaptă să primească și de la cine? Când arunci semințe în drum, nimic nu poate răsări. Nici măcar bălării…
Nu mai risipiți semințele Domnule profesor! Căutați solul fertil care să le permită a răsări. De creștere… cine știe, poate s-or mai găsi câțiva voluntari.
Treaba din 2012 a fost ordinarie pe fata , cu tupeu maxim dar , ce sa ne miram , ca toate alegerile , votarile , diverse , au stat sub amprenta Mari(lor)i Porti , recent culminand cu madame Clotilde. Modele de democratie, n-asa ?
P.S. Si uite-asa Petrov e inca bine-mersi ; prietenii stiu de ce ! Ca doar n-a dat de la el !
Nu ai inteles nimic.
Ceausescu s-a intors dar vorbeste engleza americana. Democratia poporului este de forma.
Cineva plinge dupa ceasca , dupa cartele ?
Ne-a facut muci in 2012 aliatul nostru strategic. Evident cu concursul „patriotilor ” din politica , sri, justitie. Adica toti cei care trebuiau sa apere natiunea. Sa amintim doar un nume dintre cei care au tradat atunci. Si atunci. Ponta.
DEMOCRATIA daca nu este sustinuta de legi este POARTA LARG DESCHISA INFRACTORILOR POLITICI SI ECONOMICI.
Puterile straine toate se infiltreaza daca li se permite de legi prost facute. Parlamentul ar trebui sa inceapa un studiu de
INTARIREA CONSTITUTIEI ROMANIEI.
SUA nu mai reprezinta demult altceva decat un club al macelarilor internationali.