România merge către o nouă diversiune de tip „Teroriștii”

Non-asumarea onestă a răspunderilor pentru catastrofa sanitară din România, răspunderi politice, mediatice și cetățenești, duce către căutarea unor țapi ispășitori. Radicalizarea identificării acestor false vinovății duce către singularizarea unui unic țap colectiv: nevaccinații, care, chipurile, ar fi urmat recomandările antivacciniștilor. Antivacciniștii sunt apărați juridic de libertatea opiniei, dar pe nevaccinați nu-i mai poate apăra nimeni și nimic dacă vor deveni ținta furiei oarbe. Și sunt pe cale de a deveni.

Suntem la un pas de marcarea nevaccinaților cu o stea galbenă. Crește muntele convingerilor, mediatic induse, că din pricina nevaccinaților am ajuns la catastrofă și că din cauza lor există riscul să apară pe teren românesc o nouă variantă a virusului.

Ipoteza acestui risc a fost adusă de inspectorul ONU care a venit în România pentru o cercetare de două luni. O asemenea ipoteză poate cataliza fapte violente cum a fost vânătoarea de „teroriști” în decembrie 1989.

Masa nevaccinaților nu este omogenă în motivații și nu a fost motivată numai de opiniile antivacciniștilor. Managerul Moderna, compania producătoare de vaccin, a declarat recent că nevaccinații au fost confuzați de numeroasele hotărâri guvernamentale contradictorii. Guvernele se apără spunând că au urmat întocmai recomandările OMS.

Încâlceala diverselor motivații pentru nevaccinare nu a fost studiată riguros sociologic nicăieri, ceea ce are legătură cu cei care ar fi putut finanța asemenea cercetări și au ales să nu le finanțeze.

Nu sunt multe țări civilizate în lume în care proporția nevaccinaților să fie mai mare ca în România. Nu avem concluziile sociologiei, dar avem cunoașterea de sine și istoriile ei – dacă vrem să căutăm explicații. Spiritul fals al unei inteligențe vanitoase, dar rupte grav de realități – iată ce aleg eu ca explicație.

Ceea ce, la noi, este considerat a fi inteligență nu a învățat în școli să cântărească argumente (cu atât mai puțin argumente de natură științifică), ci, dimpotrivă, a învățat că e bine să marșeze pe tacticile wishful thinking (a gândi cu dorințele) Așa gândesc la noi și cei care îi acuză pe nevaccinați, așa gândesc și nevaccinații, așa gândesc și politicienii, așa gândesc și cei care îi disprețuiesc pe politruci. Un infern al dorințelor gânditoare care rareori devine rațiune.

În situațiile ultratensionate, care nu-ți mai dau nici timpul necesar pentru wishful thinking, acest infern al dorințelor nefiltrate rațional poate deveni un infern al faptelor iraționale, cum au fost multe făptuiri sub diversiunea „Teroriștii”, când nimeni nu a mai avut calmul să înțeleagă că, orice ar face ori nu ar face, „teroristul” punea ciment la fortificarea imaginii noii puteri și a armatei care era în spatele ei.