România este țara europeană care prețuiește cel mai puțin sănătatea propriilor cetățeni. Statul nostu, atât de generos cu alte cheltuieli, nu crede că merită să cheltuiască mai mult de 5 din fiecare 100 lei produși de economie pentru a avea o națiune sănătoasă. Asta în vreme ce celelalte state europene cheltuie cam de două ori mai mult, adică 10 euro din fiecare 100 de euro produși de economie.
Sursa: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/2018_healthatglance_rep_en.pdf
Cei cu care ne comparăm de obicei sunt mult mai generoși cu întreținerea și operarea sistemului medical: polonezii alocă pentru asta 6,7% din PIB, ungurii 7,2% din PIB, bulgarii chiar 8,4% din PIB. Până și guvernele din Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord și Albania sunt mai atente cu sănătatea prorpiilor cetățeni. Turcii sunt singurii care cheltuie pentru acest capitol mai puțin decât noi.
Cine sunt europenii cei mai atenți la propria sănătate? Francezii, germanii, olandezii, austriecii și nordicii. Adică exact „statele frugale”, atente la fiecare cent cheltuit pentru salvarea sudului săracit de crize al continentului.
Mai puțin de 1000 euro (în prețuri comparabile, PPP –la paritatea puterii de cumpărare) a plătit statul român pentru sănătatea fiecărui cetățean în anul 2017 (ultimul an pentru care Eurostat a întocmit o statistică la nivelul Uniunii):
Sursa: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/2018_healthatglance_rep_en.pdf
Bulgarii, deși mai săraci cu un sfert ca noi, au cheltuit cu un sfert mai mult pentru sănătate: 1234 euro PPP. Până și sârbii, cu o economie de două ori mai puțin performantă, au cheltuit ceva mai mult ca noi pentru sănătatea fiecărui cetățean. Polonezii și ungurii au alocat acestui capitol peste 1400 de euro PPP pentru fiecare locuitor.
Subfinanțarea sistemului medical de la noi este una din gravele probleme care macină de mult timp această țară. Și dacă, în perioada 2009-2013, imediat după criză, alocările către sănătate au avut cel mai mare ritm de creștere din UE, acest ritm s-a redus simdupă 2013, când prioritare au devenit alte tipuri de cheltuieli, precum …pensiile speciale:
Sursa: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/2018_healthatglance_rep_en.pdf
Cam două treimi din banii pe care îi cheltuim pentru sănătate provin din contribuțiile la fondul de sănătate, plătite de către fiecare slariat. Media europeană este undeva pe la jumătate (36%). În schimb, statul este cât se poate de zgârcit cu banii dați de la bugetul de stat pentru acest sector, doar 13% din cheltuielile totale, tot departe de media din Uniune, de 41%. Restul de bani îi cam scoatem din propriul portofel (cam o cincime din cheltuieli):
La unguri, statul participă cu doar 8% din finanțarea sănătății, 58% din bani vin din contribuțiile plătite și 30% sunt bani cheltuiți de pacienți. Polonezii au 10% alocare din partea statului, 60% din contribuții și 23% din finanțare este suportată chiar de pacienți.
Rezultatul? Nici nu e prea greu de ghicit: suntem pe locuri fruntașe, printre primii trei în Uniunea Europeană la procentajul morților care puteau fi prevenite și la procentajul pacienților morți care puteau fi tratați:
Pentru a vedea cât de importantă este finanțarea în sănătate, am ales un exemplu cât se poate de simplu, al unei cauze majore de mortalitate la femei: cancerul cervical. Aici, țara noastră se află pe penultimul loc în Uniune, cu doar un sfert dintre femei monitorizate. Rezultatul: ne aflăm pe primul loc în UE în privința mortalității din această cauză:
Sursa: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/2018_healthatglance_rep_en.pdf
O altă problemă majoră a sistemului este numărul foarte mic de medici care au mai rămas în țară și care ne situează pe antepenultimul loc în Uniune ca număr de medici la 1000 de locuitori:
Stăm, însă, mult mai bine la numărul de asitenți medicali, peste țările din regiunea noastră și aproape de media europeană:
Avem, tot ca urmare a subfinanțării, printre cele mai sărace înzestrări cu echipamente medicale complexe. Iată, de exemplu, înzestrarea comparativă cu echipamente RMN și CT (Computer Tomograf) a sistemului finanțat de stat, unde suntem iarăși peultimii sau antepenultimii (surprinzător, vecini de clasament cu britanicii!):
Dacă n-avem suficiente echipamente avem, în schimb, o bogăție de paturi de spital, mult deasupra mediei europene:
Nici în privința laboaratoarelor din sistemul public de sănătate nu stăm prea bine, fiind antepenultimii din UE. Mă rog, asta o știm și noi, nu trebuie s-o citim de la Eurostat: dacă vrei să-ți faci analize, te duci la laboratoare private, unde, evident nu prea ajung banii de la fondul de sănătate alimentat cu contribuțiile noastre:
Pentru a înțelege totuși cum stăm în context european, hai să vedem indicele compozit al sănătății calculat pentru anul 2018:
Sursa: https://healthpowerhouse.com/media/EHCI-2018/EHCI-2018-report.pdf
Din 35 de țări, ne situăm pe poziția a 34-a, având Albania după noi. La mică distanță de noi se găsesc Ungaria și Polonia, iar în fruntea clasamentului aflăm Elveția, Olanda și țările nordice.
În fine, un ultim amănunt. După ce că alocăm foarte puțini bani sănătății, îi cheltuim cu prioritate pentru spitalizări lungi, în totală divergență cu restul Europei. Semănăm, se pare, mult mai mult cu Bulgaria și Albania decât cu Polonia și Ungaria:
Sursa: https://healthpowerhouse.com/media/EHCI-2018/EHCI-2018-report.pdf
Hai să nu devenim excesiv de triști și să încheiem aici.
Să reținem, însă, esențialul: ne zgârcim prea mult atunci când vine vorba de a finanța sănătatea, ținem pacienții în spitale mai mult decât alții pentru că nu avem suficiente aparate și nu apelăm la proceduri mai puțin invazive, nu prevenim suficient, avem prea puțini doctori, dar compensăm cu un număr rezonabil de asistente. Ca notă generală, suntem codașii Uniunii Europene, dar depășim Albania. Așa arată un stat care are ca prioritate pensiile speciale și achizițiile publice dublate de comisioanele unei clase politice și birocratice mult prea lacome pentru o țară atât de săracă. Bine măcar că și-au construit alții, pe la Viena sau Paris, spitale serioase, unde să se poată trata regește guturaiele conducătorilor noștri și unde românii obișnuiți ajung doar datorită donațiilor făcute de ceilalți români obișnuiți, cu suflete mari și buzunare prea mici.
La fel de zgarcit este si cu pensionarii ne-speciali…..[Leo]