O idee absolut americănească a miliardarilor din SUA a făcut și în România la fel de multă vâlvă ca și dincolo de Ocean. Câțiva dintre cei mai bogați americani au anunțat că sunt gata să doneze jumătate din averea lor pentru a salva statul și, implicit, moneda de situația dificilă generată de criza financiară. Atâta doar că, la zeci de mii de kilometri distanță, ideea a luat culoarea locului și s-a încărcat de penibil și de humor. Sunt gata bogătașii români să dăruiască jumătate din averea lor celor săraci?
Întrebarea a sunat cu totul altfel în spațiul carpato-dunărean față de cel american. În primul rând, avem de-a face cu spații culturale și economice net diferite. Anvergura proprietăților americane este cu totul alta. Şi baza acestora este, la fel, foarte departe de privatizările românești. Acolo e vorba deja de performanța economică a unui arbore genealogic. Apoi totul s-a desfășurat și s-ar putea petrece într-o cu totul altă legislație. În SUA, asemenea donații, când se vor produce, se vor efectua pe baza unor negocieri între donatori și Fisc. Cât primesc scutire dacă donează atât? Probabil că s-ar putea ajunge la un beneficiu aproape egal cu valaoarea donației!
Elanul proletcultist al celor care au îmbrățișat trăsnaia americană (deocamdată nu s-a petrecut nimic!) putea fi lesne citit în tonul propozițiilor. Numai că nu ziceau, nu-i așa că miliardarii noștri sunt și hoți, și proști, și zgârciți? Iată cum se codesc să împartă din bogăția lor cu cei săraci!
Cei care au sărit la gâtul miliardarilor români au omis un lucru extrem de simplu. Că aceștia nu prea există. Cu două-trei excepții, miliardarii noștri sunt mai degrabă niște opere mediatice, cum se zice, de carton. Unii dintre ei au mari probleme cu achitarea unor obligații de două-trei milioane de euro sau de dolari, deși în urmă cu doi-trei ani se lăudau cu potopul de miliarde. Spre dezamăgirea pomanagiilor, nu prea avem miliardari nici în lei. Tot cu două-trei excepții. Nici un român nu este capabil să cumpere o reședință de 100 de milioane de euro (sau de dolari) cash. E drept că nici în țară nu există așa ceva. Şi atunci ce să doneze? Acești miliardari dâmbovițeni, înmulțiți la număr mai ales de revistele pentru cucoane și de suplimentele ziarelor bulevardiere, dețin mai ales terenuri, pășuni, câmpuri în pârloagă considerate ca terenuri pentru construcții (în special în deceniul următor!). Toate socotite la prețurile din timpul boom-ului imobiliar. Miliardarii noștri mai controlează fabrici producătoare de mari pierderi și datorii fiscale. Nici unul nu se poate lăuda cu un produs care să intre în primele trei din gama europeană.
Să zicem că această lume pestriță, abia îmbogățită, e gata să-și rupă din avere, mică, mare, așa cum este, și să o dea statului pentru a contribui la atenuarea crizei economico-financiare! Ce instituții administrează jumătățile de avere donate? Şi dacă le-ar fi confiscate printr-o lege, tot acolo ar ajunge. Cine administrează diversitatea de bunuri? Are cineva garanția că acestea (sau banii donați) urmează calea dorinței donatorului? Adică Traian Băsescu, Radu Berceanu, Elena Udrea, Liviu Negoiță și toți ceilalți vor veghea ca banii să fie folosiți numai în interesul celor săraci? Au încredere românii în acești oameni?Sau în instituțiile statului?
Din păcate trăim o vreme și într-o ordine în care și o găină dată de pomană pentru săraci ajunge în cele din urmă tot în farfuria celui puternic! Şi atunci, ce să mai vorbim despre donații? Ele au sens și greutate doar în locurile în care există un total respect pentru muncă și proprietate!
