Simțul rusesc al justiției

O rusoaică a făcut plângere penală în contra companiei McDonald’s pentru că a ispitit-o cu produsele sale în toiul unui post important. Acesta e simțul rusesc al justiției: ispititorul să fie judecat și pedepsit.

Subiectul e demn de un Gogol al zilei de azi. Să nu uităm că Gogol cel de ieri a scris și comentarii teologice despre Liturghie. Cel de azi ar fi dator cu un comentariu de ispitologie.
Ce e clar, în primul rând, în plângerea rusoaicei ispitite de McDonald’s e că pentru ea nu funcționează răspunderea individuală, așadar nici drepturile liberale ale individului.

Omul e slab de la natură… Să nu vină civilizația să mi ți-l supună unor ispite prea puternice…
Nu există un dram de îndreptățire în acest fel de a judeca? Pentru societățile care au dezvoltat liberalismul, totul stă (ori cade) odată cu asumarea libertăților individuale. Dar pentru societățile în care individul nu a decis, încă nu a decis că el este, principial, mai îndreptățit decât statul? Astfel de societăți există: țările arabe și țările Orientului Îndepărtat. Cum să exporți secularizarea acolo când ea, secularizarea, s-a născut, în Occident, din conștientizarea faptului că Dumnezeu a creat indivizi, nu state, și că imperiul dreptului stă pe individualism? Acolo, acest imperiu este sesizat drept anarhie. La fel a fost sesizat acest imperiu în Evul Mediu din lumea occidentală.

Vedeți? Doar Occidentul a dus până la ultimele sale consecințe spusa hristică „Dați Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”. Individul nu aparține Cezarului, a spus lumea modernă a Occidentului. Doar impozitarea sa aparține puterii de stat.
De ce n-a putut susține același principiu lumea Evului Mediu? Tocmai pentru că înțelegerea sa despre individ încă nu era hristificată. Din spusa hristică era reținut doar faptul că există drepturi ale cezarilor și drepturi ale Bisericii. Erau uitați indivizii cărora spusa li se adresa. Voi, indivizii, să dați Cezarului ce e al Cezarului și… Și în felul acesta are să apară un spațiu juridic nou, al drepturilor voastre… În felul acesta veți putea conștientiza că statele sunt făcute prin acordul vostru…

Acesta este punctul în care secularizarea este cel mai prost înțeleasă. Auzi, azi, absolvenți de Teologie dând vina pe secularizare cum dă vina rusoaica aceea pe ispitele de la McDonald’s. Nu se înțelege minimalul faptului că fără ispitire (învinsă) nu poate exista libertate demnă de acest nume.
Chestiunea a fost abordată și de Papa Francisc, recent, când a considerat că versetul „Și nu ne duce pe noi în ispită” ar fi o traducere inadecvată. „Nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită”, da, aceasta ar fi traducerea cea mai în acord cu voința divină, care pune obstacol în calea evoluției omului aidoma felului cum în atletism este ridicată tot mai sus ștacheta în concursurile de sărituri în înălțime…
În acest sens, atleții sunt modele de individualism, iar rusoaica aceea – o traducătoare fără spirit sportiv a rugăciunii „Tatăl nostru”.

Iar câtă vreme occidentalii înțeleg prost propria lor secularizare, care e, în fapt, o împlinire a unei profeții hristice, de ce am râde de simțul rusesc al justiției? În fond, umorul gogolian, cel mai tipic rusesc, e să întrebi cum ar fi putut avea umor Dumnezeu când a creat, de pildă, nasul: un teribil fantasmatic al banalității. La fel, azi, te-ai putea întreba cum ar putea avea umor McDonald’s și ar ieși un roman gogolian. N-ar avea nicio legătură cu umorul occidental, orgolios-individualist.
Singura eroare pe care ar putea-o face judecătorul acelei plângeri ar fi să nu-l fi înțeles pe Gogol. El are a ști că omul liberal este condiția sine qua non a unei lumi liberale, iar formatarea liberală a omului este doar prima treaptă din procesul lung de trecere a mesajului hristic din mediul extern al lumii în mediul intern al omului.