Societatea actuală – o fabrică de impostori ce ne incită să ne vindem zi de zi

Cine oare nu a fost deranjat vreodata sa vada un director sau un politician care ocupa o functie pentru care nu-l recomanda decat costumul si cartea de vizita? Daca impostorii au existat dintotdeauna, se pare ca societatea de astazi ii ’’fabrica’’ cu miile. Este concluzia teribila a psihanalistului Roland Gori, expus in cartea sa ’’Fabrica de impostori’’, scrie La Tribune.

’’Societatea noastra condusa de norme, chiar daca travestite sub forma unui hedonism de masa si fardata de publicitatea zgomotoasa, fabrica impostori’’, scrie Roland Gori. Un fel de burete viu cae absoarbe valorile timpului sau, impostorul, caruia toate costumele ii vin ca turnate, traieste pentru proliferarea instrumentelor de gestionare si a procedurilor, a expertizelor mincinoase si a ipocriziei bunelor sentimente.

Este dificil in aceste conditii sa iesim din cangrena crizei actuale. Se pare ca in companii, precum si in fruntea statelor este greu de gasit acel dram de curaj necesar si esential pentru a crea viitorul. O civilizatie a moravurilor care judeca individul, grupul sau statul dupa aparente, dupa opinie nu incita oare la impostura, se intreaba psihanalistul. Ce este oare o clasa politica care vinde fara incetare opiniei publice ’’marca inregistrata’’ a unui guvern, evaluand constant prin sondaje penetrarea propagandei sale in sanul populatiei?

Intr-o perioada in care carierele nu se mai fac decat prin intermediul retelelor de socializare, in care informatia nu are valoare decat prin zgomotul pe care il produce ar fi cazul sa ne aplecam asupra acestui fenomen al imposturii care tinde sa devina mai degraba colectiv decat individual.

Sub acoperirea discursului despre pragmatism, despre competitivitatea nationala, despre utilitarismul social nu facem decat sa promovam fara sa stim tehnici si scheme de comportament (sau chiar pedagogii) care incita indivizii sa se vanda in toate sferele vietii lor. Schemele vanzarilor au invadat sfera vietii relationale, atat publica cat si privata, respectand formele si normele de baza ale oricarui impostor. Conformismul domneste si conduce pe toate palierele. ’’Tendinta de a alege conformismul opiniilor si al pozitiilor in politica, ca si in domeniul cunoasterii, este atat nenorocirea democratiei actuale, cat si a educatiei. Aceasta tendinta a indivizilor de a se supune fara o reflectie critica normelor grupului majoritar se regaseste in toate institutiile’’, constata Roland Gori.

Rezultatul: expertii ne spun cum trebuie sa ne comportam atat in viata intima, cat si in cea profesionala, ’’o noua incarnare a mecanismelor de cenzura sociala, noi scribi ai unor noi norme morale, acesti experti participa la aceasta arta liberala de a guverna’’, scrie psihanalistul.

Toate acestea nu ar fi de o mare gravitate, daca societatea nu ar fi epuizata, daca faimoasa criza nu ar fi pus in lumina absurditatea in care am ajuns sa traim si daca nu am continua sa administram acest sistem de parca nu s-ar fi intamplat nimic si totul ar urma sa intre in normal. ’’Ca si fetisismul, minciuna sau ipocrizia, impostura este o tentativa de aparare in fata unei realitati neplacute si dureroase (…) individul se confrunta cu o situatie pentru care nu este pregatit de experienta sa sau de cea a generatiilor anterioare. (…) Totul revine insa la norma in masura in care globalizarea se instaleaza in moravurile noastre, in capul nostru si determina mereu mai multe decizii, inscriindu-le in mecanismele pietelor financiare si industriale.’’

Pentru a supraviețui, trebuie să trișezi, să furi și să minți

În timp ce autoritatea este în criză, în timp ce puterea normelor crește și vulnerabilitatea fizică și socială se agravează trebuie să supraviețuiești, iar pentru a supraviețui trebuie uneori să trișezi, să furi, să minți, să uzurpi, purtând măști ale pseudoidentificării care nu i-ar dezamăgi nici pe cei mai înfocați impostori.

Odată ce vom ști pe mai departe că în toate sferele existenței noastre deciziile absurde și catastrofele provin din aplicarea strictă a regulilor și procedurilor, din supunerea conformistă la protocoale și indizatii de folosire, este timpul sa reabilitam experienta adevarata, directa si increderea in potentialul uman. Poate ca trebuie sa lasam banul acolo unde ii este locul, sugereaza Gori, adica ’’sa ne servim de el, nu sa-l servim’’. ’’Trebuie sa alegem inteligenta colectiva si deliberativa in locul automatismelor sociale, trebuie sa privilegiem puterea cuvantului in fata regulilor si normelor formale ale noii birocratii si sa ne ferim de efectele lor perverse’’, scrie Roland Gori.

Fara indoiala, este timpul sa reabilitam curajul ca virtute esentiala a unei afaceri, a politicii si a vietii impreuna. Dar, pentru aceasta, trebuie sa incepem cu primul dintre curajuri, cel al cuvantului si al dezbaterii de idei, al schimbarii. ’’Marea saracie a lumii de astazi este cea data demodul monoton de a vedea lumea, de a spune si de a gandi. Mizeria este atat materiala, cat si simboloca’’, conchide Gori. Trebuie sa permitem limbii sa deranjeze ordinea ’’normala’’, dupa cum spunea Rene Char: ’’Cel care vine pe lume pentru a nu deranja nimic nu merita nici atentie si nici rabdare.’’

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.