Thasso-mania la români

Am dat o fugă pînă în insula Thassos. De curiozitate. Șase sute de kilometri în opt ore și jumătate și gata. Un dus-întors pînă la Mamaia și încă puțin. Ce miere și ce apă curge pe acolo și pe ce bani? De ce toți cunoscuții mei fac cîte o vacanță în Insula Thassos? Unii vorbesc despre insulă mai mult decît despre Delta Dunării sau despre stațiunea Neptun-Olimp, uneori chiar și decît despre Mamaia?

Nu rîdeți, dar traseul Ruse-Veliko Tîrnovo – Makaza- Keramoti pare un asalt sau o retragere românească, un fel de șosea bună, nu construită de ai noștri, dar închiriată de ei.

Un flux românesc curge în ambele sensuri. Zici că nu-i decît o goană spre Mamaia sau pe Valea Prahovei! De aici vine și o explicație. Mulți s-au săturat de traficul spre cele două destinații. Din cauza aglomerației și a prețurilor din România, au descoperit această insulă grecească și au inventat-o ca destinație. Deștepți, românii au reinventat locul. Ca apă, ca nisip și ca peisaj, el depășește tot ce găsesc acasă. În alegerea lor este un refuz la tot ce merge prost și este scump, la îmbuibare și la dispreț, un răspuns și o replică, o potecă pe unde viața merge singură, evitînd capcanele și scumpirile din țară.

Pe feriboat-ul ”Platytera” am urcat la nici două minute după ce am ajuns în portul din Keramoti. Român după român ocupă vaporul, cîte doi și cîte patru într-o mașină, dar și cu cîțiva plecați pe jos, cu rucsacul la spinare. Surpriză. Nu au mașinile atît de încărcate de bagaje ca tradiționalii noștri turiști plecați pe litoralul Mării Negre.

La zece autoturisme cu numere românești, unul de bulgari și unul de greci. Ce mai, ca acasă doar că pe parcurs se vede o organizare mai serioasă. Indicatoare în limba română, dirijori de trafic, semnalizări la urcarea pe vas, dirijori în burta feriboat-ului pentru așezare sistematică a autoturismelor, lucrătorii toți cu tricouri marcate distinct și fără țipete și fără înjurături de mamă.

Începe să arate frumos, iar marea liniștită și vineție (semn de adîncime) dă locului un farmec primit cu exclamații și chiuituri. În cîteva minute te-ai decuplat de la ”bombele” și ”nuclearele” de la televiziunile de pericole imaginare, zise în țara noastră și ”televiziuni de știri”.

Pe vas, curat nevoie mare, bar deschis cu cafea bună,vedere de căscat ochii timp de 45 de minute. Pe punte, toată suflarea se pregătește pentru pescăruși. Așa cum circulă din gură în gură adrese și nume de restaurante, cum se transmit trasee și popasuri, la fel se transmit și detaliile despre întîlnirea cu pescărușii. De cum pornește vasul, se face coadă la bar pentru pungile cu pufuleți, cartofi și grisine.

Cu primele mîini întinse spre larg, ca din cer să apară stolurile de pescăruși care planează cu o precizie milimetrică și iau din zbor micul dejun oferit de călători. Este un joc și un spectacol care fascinează copii și surescită domnișoarele și mămicile. Cînd s-au terminat pufuleții și cartofii, s-a terminat și traversarea și ancorăm la destinație cu un ”Trăiască Thassos!”

Am coborît pe ”Insula românilor”. Şi din port pînă la primul chioșc de bilete sau de mărunțișuri, inclusiv la cîrciumi, toate inscripțiile și prețurile sunt dublate în limba română.

Lipsesc numai anunțurile cu ”Mici și ciorbă de burtă!”. În rest, ca acasă! Nu ca la Mamaia sau ca la Eforie, ci ca într-o Grecie românizată.

Mult mai simplu spus, Thassos este o insulă pietroasă nu mai mare de patru sute de kilometri pătrați, cu cîteva sate pe margine, în zone locuibile și cu alte cîteva mai pe munte. N-ai ce face cu mașina într-o oră și jumătate. Insula este muntoasă și acoperită de păduri. Fără turiști, abia ajunge la 14.000 de locuitori și are pretenția că aglomerarea de case din preajma portului Limenas este oraș și municipalitate. Să zicem! Dacă ei cred,atunci așa-i! Dar fără turiști,și Limenas nu-i decît un sat obișnuit. Numai casele de vacanță și casele de închiriat construite mai nou ce dau aerul de localitate potrivită pentru o vacanță la mare. Si unde întorci privirea dai de cuvinte românești, de mașini cu numere de Sălaj, de Iasi, de Tulcea, de Prahova și de București. Adică din toată România. Peste tot auzi dialoguri în limba noastră și ești abordat direct în limba română cu
„Avem măsline și ulei virgin!”
– Poftiți, avem suflaki și dzaziki, şi gyros și uzo!La patru personae, facem discount!

Ce-i așa de ”tare” la Thassos și ce-i atrage pe compatrioții noștri? Întîi de toate, felul în care sunt primiți și tratați! O politețe de tip turistic, uneori prefăcută și dublată de exagerări ademenitoare provoacă o anume plăcere. Ce poți vedea? Magazine de uleiuri și măsline, magazine de suveniruri, taverne și iar uleiuri, măsline, tricouri cu Thassos, suflaki și gyros. Serpentine pe munți, un ochi de apă de un albastru spre verde cum nu prea vezi în multe locuri (laguna Giolla), plaje cu nisip fin, bine întreținute, ruine grecești, păduri dese și o carieră de marmură. Nu lipsește decît Calul Troian. Dar, dacă ești mai atent și caști bine ochii, caii grecilor de astăzi sunt mai mici dar sunt și peste tot.

Să vă dau un exemplu. La Panaghia funcționează un gril ”Elena”, așezat în centrul satului, cum intri de pe două străzi perpendiculare, cu două rotisoare încinse, care îți mută nasul și deschide ”robinetele” de salivă. Te ademenește cu carne de porc, cu ciolane de miel, de capră, de pasăre și de porc înșiruite pe țepușe de oțel învîrtite deasura jeraticului. Ai zice că te alfi în fața celui mai tare resturant de pe continent. Nici vorbă! Este doar o păcăleală gastronomică,o afacere de tip bandă rulantă. Nu știu ce firmă grecească livrează (inclusiv, în România) carnea congelată gata încărcată frumos pe niște țepușe de oțel. Patronul le dezvelește de folia protectoare și le așază direct pe proțapul mecanic gata încins. Salutare române! Și bucură-te de mîncarea grecească! Cartofii sunt de la congelator, pîinea albă și pufoasă,de fabrică, sosul, de la conservă, și banii din buzunarul turistului flămînd.
-Aminitre din Thassos unde am mîncat nemaipomenit, zice fraierul!

Îmi pare rău, dar o masă la o pensiune din Transilvania are zece clase peste.Şi ca gust, și ca prospețime și ca diversitate culinară. Poate că pierde doar la preț și la viteza serviciului!

Am fost și la cîteva restaurante din Kavala. Este mai ieftin ca la București. Dar peste tot pe unde tropăie turiștii, bucatele sunt făcute pe fugă, la viteză, cu oarecare oboseală și servite cu un oarecare sictir, modeste la gust și greu de terminat. Rar dai peste cîte un restaurant de familie unde grecul să te adopte și să se înhame la pretențiile tale culinare. Este doar ceva mai ieftin, mai de marginea orașului și a drumului, mai pentru călător, dar și pentru bănuțul măsurat al cîrciumarului.

În locurile ”cu vedere”,adică deschidere la peisaj, prețul este un pic rotunjit în sus. Atît!

Insula Thassos are o mare cu o apă de parcă ar fi bună de băut și niște nispuri care te îndeamnă să te culci pe ele, pe oriunde ai fi. Este preferată de românii tineri, de cuplurile de îndragostiți, de copiii cu bani, ceva mai educați decît îmbuibații grobieni care la Mamaia comandă sticlele de șampanie cu roaba.

Am descins și pe plaja La Scala, perla Thassos-ului. îmi pare rău, într-un sat fie el și municipalitate, numit Limenas se află o plajă cu un club care le bate de la o poștă pe toate cele de fițe de la Mamaia și Năvodari. Şi chiar le submineză cu prețuri la jumătate sau chiar la o treime din ce plătesc acasă. Şi cu foarte multe altele mai de bun simț. Şi mult mai multe de bun gust. Structura mașinilor din parcare te anunță ce vei vedea. La umbra copacilor nu prea întîlnești second-hand-urile ruginite din Tecuci sau din Zalău, cu numere de Olt și Dolj. Sunt numai mașini din grupa medie și de lux. Nu de top și nu de scos ochii la adolescente, dar mașini bune, de drum lung, care trădează starea materială a turiștilor. Asta ne spune că avem de-a face cu romani care stau mai bine la portofel, oameni cu afaceri mici sau medii și care își permit să încerce și vacanțe peste Valea Prahovei și Mamaia.

La Scala este o plajă, un club și o dicotecă gîndită deștept, cu arhitecți creativi la pupitru, cu găselnițe, cu servicii și cu atmosferă antrenantă, totul amenajat sub o pădure protectoare de palmieri. Nu are taxă de intrare, nu primești brațară și nici ocuparea unu șezlong. Dacă alegi un separeu, este altceva. Totul se reduce la consumație. În plus, zilnic ai parte de evenimente și de concerte, de programe de discotecă susținute de DJ cu nume prin Grecia sau chiar prin Europa. La intrare mai ai și un magazin de imbrăcăminte estivală numit ”MOboutique”. El este inițiativa Mariei Zirnoglou, o tînără scriitoare de povești pentru copii care își desenează, produce și vinde singură articolele de îmbrăcăminte. Descurcăreață ca toți grecii, Maria face și literatură, și design, și comerț, și imobiliare. Își închiriază singură un apartament minunat din Kavala, situat la marginea unui buzunar de plajă și cu o vedere de basm spre un golf tăiat în piatră și cu cîțiva copaci și pomi aplecați umbros spre balconul din care poți ”spiona” marea.

Pentru cine vrea club a la Mamaia, La Scala este o variantă mai ieftină și mai bună. Pentru cine vrea liniște, nisip și mare limpede, are la dispoziție restul insulei. Peste tot, Thassos este un fel de Vama Veche multiplicată prin sate ceva mai stilate, mai îngrijite, cu casele înconjurate de grădini, dar cu aceleași buruieni pe marginea drumului, cu trotuarele cînd sparte, cînd inexstente și cu taverne simpluțe, prietenoase, dar nu cine știe cît de performante din punct de vedere gastronomic. Pentru 7 zile ajunge. Mai mult n-ai ce face decît dacă ești în luna de miere sau pensionar hotărît să doarmă cu ruptul pernei.

La Limenas, de dimineața pînă seara viu, este și micul port din care, zilnic, din jumătate în jumătate de oră, pleacă un feriboat spre Keramoti.

Fornăitul gros din gîtlejul motoarelor îți aduce aminte că se cam apropie vremea să te întorci de unde ai venit!