The inner beast

Lumea buna, elita ziaristilor quality de la Financial Times, The New York Times, Le Monde sau Les Echos, a inceput sa scrie despre necesitatea resetarii capitalismului. Ba chiar unii, cum este Martin Wolf, vorbesc pe sleau de necesitatea salvarii capitalismului de „capitalistii rentieri” si de imperativul ca masinile globaliste de facut munti de bani pentru manageri si actionari sa isi adopte, in sfarsit, un scop, cautarea profitului cu orice pret fiind auto-destructiv.

A facut un pic de valva in Romania recenta carte a lui Thomas Pickety despre capitalism si ideologia sa.
Pickety este un economist francez care, nu demult, era etichetat „socialist”, dar acum e la moda, pentru ca vorbeste de calmarea tendintei aberante a capitalismului „pietelor libere” catre ascutirea inegalitatilor economice si sociale si adancirea prapastiei dintre bogati si saraci.

In America este la moda (printre democrati) un fost doctorand al lui Pickety, pe numele sau Gabriel Zucman, care este consilierul economic al senatoarei Elizabeth Warren, unul dintre candidatii la alegerile prezidentiale din SUA de la anul. Zucman, cvasi-necunoscut in Romania (doar eu am scris oaresce despre ideile sale zilele trecute) vorbeste despre o realitate mult mai dura decat aceea a caracterului „rentier” si monopolist al capitalismului contemporan. Acest „capitalism” este, dupa Zucman, neonest, inselator si planificat prin tehnici contractuale, contabile si criptice, secretizate ca sa fure din avutia natiunilor. Teza de doctorat a lui Zucman a fost publicata in 2013 sub titlul „Avutia ascunsa a natiunilor”, autorul intentionand, probabil, sa le dea o lectie de smerenie enoriasilor cultului „scolii austriece”, care au dat o dimensiune absurda si contrara spiritului sau initial cartii lui Adam Smith din 1790, Avutia natiunilor. Tot dupa Zucman, acest „capitalism” este rapace, brutal, cinic si inegalitar, generand averi colosale in mainile unui numar din ce in ce mai mic de persoane care stapanesc averi, resurse si destine umane, pe de o parte, si saracie si chiar sclavie, pe de alta parte. Desi si-a intitulat

„Triumful inegalitatii” recenta sa carte (scrisa in co-autorat cu Emmanuel Saez), ceea ce ar sugera un abandon al luptei contra capitalismului rentier si inegalitar, Zucman arata si masurile pe care economiile mari ale lumii ar trebui sa le ia pentru a opri aceasta tendinta si a reda capitalismului forta de auto-corectare si de auto-reinventare. Ideile sale au fost puse de Elizabeth Warren la baza sistemului de reforme pe care le preconizeaza ca viitor presedinte al SUA, cea mai interesanta fiind taxa de 2-3 la suta pe averile mari si cifrele uriase de afaceri ale mutinationalelor, bani cu care sa sprijine datornicii la banci pentru creditele de studii si cetatenii americani care nu beneficiaza de asistenta medicala intrucat nu sunt asigurati nici in sisteme publice, nici in sisteme private. Zucman, de altfel, se inscrie intr-o suita de autori „eretici” din perspectiva cultului libertarian, intre care cel mai remarcabil este Joseph Stiglitz (Pretul inegalitatii, 2011), autori care au remarcat aceasta tendinta malefica si au propus masuri de iesire din blocajul „profitului cu orice pret”, impus de teoriile lui Milton Friedman la inceputul deceniului ’80 al secolului trecut si pus in practica in mod brutal de Ronald Reagan si Margaret Thatcher in SUA, UK si, ulterior, prim mimetism si imperialism cultural, in toata lumea.

Personal, am considerat ca acest tip de „capitalism” instalat in economia contemporana si in politicile globaliste dupa recesiunea declansata de falimentul bancii de investitii Lehman Brothers (septembrie 2018) este o forma insidioasa si acaparatoare de neo-feudalism, inspaimantatoare sub aspectul potentialelor consecinte asupra societatii, asupra mediului si chiar asupra viitorului umanitatii.

Din mimetism si din supusenie apar si comentarii ale unor exponenti ai acestui tip de neo-feudalism si ai enoriasilor cultului libertarian, care acum par ca vireaza catre noile idei, devenite moda, privind resetarea capitalismului.

De exemplu, in Ziarul financiar, dl Adrian Vasilescu de la BNR, se declara interesat de aceasta noua idee a resetarii si a imblanzirii fiarei capitaliste si se arata ingrijorat de fenomenul inegalitatii.
O ipocrizie si un cinism mai mari nici ca se puteau.

Gasca de „economisti” construita timp de 30 de ani in jurul lui Isarescu, la banca centrala a Romaniei, este principala sursa ideologica a capitalismului romanesc de prada, a asa zisei libertati cat mai largi a pietei, a privatizarilor cu orice pret, a austeritatii inutile menite a chinui in mod gratuit milioane de oameni si, mai ales, a concentrarii avutiei si a productiei interne ale Romaniei in mainile catorva oligarhi sefi de corporatii multinationale.

Blocati in timp in teoria pietelor libere si a profitului cu orice pret in unicul interes al actionarilor si al managerilor, acesti „economisti”, care s-au mai si impaunat cu titluri de academicieni cumparate cu sponsorizari, sunt principalii vinovati de inegalitatile economice si sociale instalate ca niste peciningini in Romania, mai ales dupa anul profundei crize economice romanesti (criza pe care, btw, Isarescu nici nu a recunoscut-o pana in martie 2009, cand a aparut pentru prima data ideea imprumutului de 20 de mld de euro luat in interesul exclusiv al bancilor, de la FMI si CE). Toti acesti „economisti” sunt vinovati si de capitalismul romanesc de cumetrie, care a generat coruptia fara corupatori si evaziunea fiscala fara evazionisti.
Evident, si de falimentul celor un milion de romani din clasa de mijloc si de supra-indatorarea altor 3 milioane sunt vinovati tot acesti „economisti” de gasca, dar asta o stiti deja.

Sus-numitii enoriasi sunt inca blocati, captivi, ai acestui cult libertarian. Vedeti-i pe fostul si pe actualul sef ai Consiliului fiscal cum sustin ei ca apocalipsa pe care o prevestesc este cauzata de cresterea salariilor si a pensiilor. Vedeti-i pe consilierii auto-proclamatului viitor premier al Romaniei, Orban L., cum sustin ca trebuie renuntat la salariul minim pe economie (desi acesta este inscris in Constitutie, ca drept fundamental) si la toate ajutoarele sociale (desi, confor Constitutiei, Statul roman este un stat nu numai democratic, ci si sociale). Si vedeti-i pe toti analistii vietii de la asa-zisa presa romana de specialitate cum explica ei doct ca toate problemele societatii noastre s-ar rezolva automat daca am avea o pieta complet libera si privati peste toti, inclusiv in educatie, sanatate, justitie, politie si inchisori. Asta in conditiile in care, conform CEDO si Constitutiei Romaniei, libertatea nu poate fi conceputa fara egalitate si echitate.

PS Cand vorbeam eu de necesitatea resetarii capitalismului, in 2015 (remember Parakletos, CH Beck, 2015), de nenorocirea pe care o pot abate asupra noastra rentele, privilegiile si exclusivitatile care caracterizeaza „capitalismul” romanesc, de dezechilibrul ca o malnutritie care afecteaza intreaga noastra economie, mi se indica in mod elegant sa ma ocup de procesele mele… Ei, ce sa ii faci. Nimeni nu e profet in tara sa. Cu exceptia, desigur, a lui „Manole” Isarescu, care este si profet, si faraon, si securist inveterat.

PPS Apropo de gasca de „economisti” de la banca centrala – va mai amintiti? „Noua mesteri mari, calfe si zidari, cu Manole zece, care-i si intrece”. Tii, ce se potriveste asta …