Pe 14 mai, alegătorii turci sunt chemați să participe la alegerile generale în care este în joc viitorul actualului președinte, Recep Erdogan. Unele sondaje efectuate de organizații private afirmă că Erdogan va fi învins pentru prima dată. Erdogan ar strânge între 35 și 50% din voturi, iar principalul său rival, Kiliçdaroglu, între 45 și 55%.
La Ankara, presa guvernamentală consideră aceste sondaje drept „știri false” și consideră că Erdogan va rămâne în topul alegătorilor. Un jurnalist de la ziarul Hurriyet ne-a spus (sub protecția anonimatului) că dacă Erdogan ajunge să câștige, va fi cu o marjă îngustă de voturi împotriva rivalului său.
În această campanie electorală, Erdogan folosește două cărți importante. În primul rând, el a repetat că miile de case și infrastructura distruse de cutremurul din 6 februarie urmează să fie reconstruite și nimeni afectat nu va trebui să trăiască mult timp în corturi.
Al doilea punct a fost dat publicității săptămâna trecută. Este vorba despre faptul că în zona maritimă a fost inaugurat un câmp petrolier cu o capacitate de 100.000 de barili pe zi. Sunt vești grozave mai ales pentru cei care își pot atenua situația financiară dificilă.
Există însă o altă problemă importantă. Principalul inamic al Turciei, potrivit președintelui, rămâne PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), organizație armată pe care Statele Unite și Uniunea Europeană, precum și Australia și Canada, o consideră teroristă.
PKK se consideră o mișcare de eliberare națională care are baze în zona de graniță cu Siria, în Iran și în Irak. În același timp, este bine infiltrată în rândul emigrației turce din Europa de Vest.
Și aceasta este problema care se învârte în jurul dorinței Suediei de a adera la NATO. Erdogan refuză să susțină voința Stockholmului atâta timp cât condițiile acesteia nu sunt îndeplinite: expulzarea „teroriştilor” PKK și ruperea contactelor cu aceștia.
Finlanda a fost mai norocoasă. Ea și-a prezentat candidatura la NATO împreună cu Suedia, dar a negociat cu Erdogan un compromis: PKK va fi deportat într-o țară terță. Finlanda are astfel deschise porțile organizației atlantice. „Preocupările mele cu privire la aderarea Finlandei au fost înțelese„, a spus președintele turc.
Suedia, în schimb, are cea mai puternică prezență a PKK, sub formă de migranți, din toată Scandinavia. Și preocuparea pentru drepturile omului ale imigranților este o constantă în politica suedeză. Guvernul suedez consideră însă că după alegerile din 14 mai, vetoul turcului poate fi soluționat, ținând cont că Stockholm prevede o nouă lege antitero. Va fi suficient să ridicați vetoul? Ministrul turc de externe Mevlüt Çavuşoğlu a declarat că „mai sunt niște pași de făcut”.
În timp ce Suedia este ruptă între PKK și drepturile omului, o campanie de represiune împotriva militanților PKK este în desfășurare în Franța. Paisprezece dintre ei au fost închiși de o instanță. Aceștia sunt acuzați că și-au amenințat compatrioții emigranți cu represalii dacă vor vota pentru Erdogan.
Iată un fapt care va influența pozitiv relațiile tensionate pe care Erdogan le are cu președintele francez, Emanuel Macron.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Aceștia sunt acuzați că și-au amenințat compatrioții emigranți cu represalii dacă vor vota pentru Erdogan.
-si ca au lasat suedezi/sudeze cu burta la gura,
compatrioate si alea!
Traiasca Canalul de Suez!