Ultimele bistrouri din satele Franței, în pericol din cauza depopulării: bătălia pentru salvarea lor

Primit cu bucurie de săteni

Într-o zi obișnuită de lucru, cam pe la amiază, la cafeneaua-bistro Au Bon Accueil din Saint-Martin-sur-Ouanne toate mesele sunt deja ocupate. Meniul zilei, cu trei feluri, printre care o friptură consistentă cu cartofi prăjiți sau o lasagna, ajunge la 18 euro, însă motivul pentru care vin sătenii aici nu este neapărat mâncarea, scrie theguardian.com.

Bistroul, cunoscut anterior sub numele de Café de la Gare, și-a redeschide porțile, iar sătenii speră ca situația să rămână așa.

Hervé Chapuis, primarul satului, spune că oamenii vin aici în fiecare dimineață să bea o cafea și să stea de vorbă. „Scopul nostru este să menținem acest tip de afacere deschis pentru a sprijini structura socială. Face parte din viața satului și oamenilor le era dor de ea. Acum, viața satului și-a revenit la ritmul ei normal”, a explicat el.

Un declin măsurat în cifre

Situația cafenelelor-bistrouri din Franța este, la nivel național, îngrijorătoare. În anul 1900 funcționau aproximativ 500.000 de astfel de localuri, iar până în anii `60 mai mult de jumătate dintre ele își încetaseră activitatea. În prezent au mai rămas doar circa 30.000-40.000, iar numărul lor continuă să scadă.

Bistroul Le Mesturet, aflat în apropierea bursei de valori din Paris, este administrat de Alain Fontaine, care conduce și Asociația Bistrourilor și Cafenelelor din Franța. În comunitățile rurale, sătenii rămân izolați, în special pe cei în vârstă, spune el. „În fiecare zi, arta de a trăi de care ne bucurăm în bistrourile noastre dispare treptat din comunitățile noastre”, a explicat Fontaine.

„Satele sunt lăsate ca niște deșerturi, fără magazine, fără afaceri, fără nimic. Pierzând bistrourile, cafenelele și restaurantele locale, pierdem o parte din echilibrul vieții franceze”, mai spune acesta.

Declin

Situația acestui declin este pusă, în primul rând, pe seama economiei. Scriitorul și omul de stat Léon Gambetta le numea, în secolul al XIX-lea, „saloanele democrației” sau „parlamentele poporului”. Mai sunt însă și alți factori care contribuie la această situație: depopularea constantă a satelor în ultima jumătate de secol, mutarea vieții sociale în interiorul locuinței, favorizată de televizor și de telefoanele mobile, precum și scăderea consumului de alcool, de la 200 de litri pe an de persoană în anii `60 la circa 80 de litri astăzi.

În același timp, Fontaine mai spune că este dificil să găsești oameni dispuși să conducă un bar, o cafenea sau un bistro. El militează pentru ca aceste localuri să fie propuse de guvern drept bunuri UNESCO, considerând că o asemenea recunoaștere i-ar determina pe mai mulți să se implice. „Fără o cafenea sau un bistro, comunitățile sunt practic private de orice viață socială. Nu ne putem resemna cu această tendință”, a spus el.

„În bistrouri și cafenele, oamenii nu doar mănâncă și beau, ci se întâlnesc, cunosc oameni noi, dezbat, râd, citesc, scriu și uneori se îndrăgostesc. Acesta este un mod de viață și o expresie a libertății unice Franței, ceva ce turiștii din întreaga lume vin să caute la Paris, în alte orașe mari și în satele noastre”, mai spune el.

Cafeneaua din Camplong

Solène Joucla, a cărei familie conduce din 1898 istoricul Le Grand Café din Camplong, în Hérault, lângă Montpellier, s-a văzut pusă în fața unei alegeri dificile atunci când tatăl ei, Pierre, s-a pensionat: să închidă localul sau să renunțe la catedra de engleză pe care o preda la liceu. În loc să aleagă una dintre cele două variante, ea și sora ei, Katell, au înființat o asociație pentru a administra cafeneaua.

„Am închis timp de trei ani după Covid, care a fost o perioadă dificilă, și am deschis în septembrie anul trecut. Am vrut să găsim pe cineva care să preia totul și administreze, dar este un sat mic de 220 de locuitori și era complicat. Acum îl conducem cu voluntari”, a spus Joucla. „Scopul nostru este să încurajăm oamenii să iasă afară, ca să nu fie izolați și să știm cum o duc. Oamenii vin aici să stea de vorbă, să râdă, să asculte muzică… suntem centrul cultural al satului”, spune ea.

„Eu și sora mea am crescut în acest bar și avem o mulțime de amintiri de aici. Luptăm să-i păstrăm locul în inima satului, dar este o provocare zilnică să rămânem deschiși. Și nu doar pentru noi, aceasta este o luptă care se dă în toată Franța”, a mai spus ea.

Rapoarte și inițiative

În 2023, un raport înaintat Senatului francez propunea relaxarea reglementărilor pentru micile cafenele-bistrouri, hoteluri și restaurante din mediul rural. Documentul atrăgea atenția asupra impactului negative pe care închiderea acestor localuri îl are asupra comunităților rurale.

Federația Națională a Bistrourilor de la Țară susține că „bistrourile rurale sunt locuri unice pentru socializare, construire de legături comunitare, explorare de noi experiențe și promovare a vieții culturale locale. Adesea, aceste bistrouri sunt singurii furnizori locali de servicii care încă operează în sate”, potrivit federației.

Un raport al Oxford Economics, care analizează contribuția economică și socială a barurilor și pub-urilor în cinci piețe, printre care Marea Britanie și SUA, a ajuns la concluzia că aceste localuri joacă „un rol central în aducerea oamenilor împreună și susținerea conexiunilor sociale”.

În Franța, asociația „1.000 de cafenele” a fost înființată în 2020 pentru a combate „fractura socială” scoasă la iveală de mișcarea de protest a „vestelor galbene”, ajutând comunele cu sub 3.500 de locuitori să-și salveze cafenelele existente sau să deschidă altele noi. Un studiu al asociației a constatat că peste 60% dintre locuitorii satelor rurale nu aveau acces la niciun comerț local, o situație care i-a făcut pe mulți să se simtă abandonați și ignorați.

Camille Sebaux, directoarea asociației, a declarat pentru postul de radio France Info că organizația a intervenit în peste 300 de comunități, ajutând localurile să se diversifice, de la vânzarea unor produse alimentare esențiale până la funcția de punct de livrare pentru comenzile online. „Cafenelele s-au închis în sate în ultimii 50 de ani și nu avem nicio baghetă magică sau un răspuns miraculos”, a spus Sebaux. „În plus, a administra o cafenea la un sat nu este o treabă ușoară. Scopul nostru este să ajutăm comunitățile mici să găsească soluții”.

Rolul autorităților locale

Aurélien Pécot, primarul comunei Charny-Orée-de-Puisaye, formată din 14 sate și orașe mici din departamentul Yonne, printre care se numără și Saint-Martin-sur-Ouanne, a administrat el însuși un bistro timp de șapte ani, înainte de a fi ales în această funcție. El consideră că aceste localuri sunt esențiale pentru comunitatea rurală.

„Am observat că aceiași oameni veneau în fiecare dimineață la aceeași oră, ocupau aceeași masă, aceeași cafea sau un pahar de vin alb. Cafeneaua-bistro era punctul lor de referință. Dacă dispărea, nu mai exista nimic pentru ei”, spune el.

Autoritatea locală deține cinci proprietăți în zonă, bistroul din Saint-Martin, un restaurant și trei brutării, și a cheltuit 25.000 de euro pentru lucrări esențiale la Au Bon Accueil, înainte de redeschiderea acestuia.

Pécot spune că mulți își amintesc de perioada în care aproape fiecare sat avea propriul bar, cafenea, bistro și brutărie, dar consideră că această situație nu mai este realistă sau viabilă din punct de vedere economic în toate cazurile. „Cheltuim banii contribuabililor pentru a salva aceste locuri, așa că oamenii trebuie să vadă că sunt cheltuiți bine. Nu fiecare sat poate avea propriul bistro”, conchide el.