Kazahii de la KazMunayGas, care controlează rafinăria Petromidia, au solicitat Tribunalului Bucureşti deschiderea procedurii de reorganizare a societăţii, în vederea continuării operaţiunilor comerciale derulate atât în România, cât şi în străinătate. Ei vor să se apere în felul acesta de statul român, căruia ar trebui să-i plătească aproape 60 de milioane de dolari în solidar cu fostul şef al Direcţiei de Evaluare a Veniturilor Publice al MFP din perioada precedentă preluării companiei de KMG, Petrică Grama, şi cu directorul economic al Rompetrol SA din vremea lui Dinu Patriciu, Alexandru Bucşă, ca urmare a unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti, referitoare la celebra creanţă istorică Libia, recuperată de Rompetrol SA la începutul anilor 2000 şi virată către bugetul de stat doar parţial.
Curtea de Apel a decis că Dinu Patriciu, proprietarul Rompetrol până în 2007, şi asociaţii săi au constituit în anii ’90 un grup organizat pentru a participa la privatizarea Petromidia. “Interesul acestui grup a fost, pe de o parte, de a intra în posesia creanţelor gestionate de Rompetrol provenite din contracte de cooperare economică internaţională încheiate înainte de 31 decembrie 1989 care generau sume de bani destinate bugetului de stat şi, pe de altă parte, de a avea la dispoziţie societăţi comerciale care prin natura obiectului lor de activitate permiteau rulajul unor mari sume de bani (cash flow) prin contracte economice interne şi externe, dar care, în acelaşi timp, să se afle şi în sfera de interes a statului român. În aceste împrejurări, în perioada anilor 1999-2004, grupul infracţional astfel organizat şi-a realizat scopul de însuşire a creanţei statului român rezultată din Acordul de cooperare economică internaţională cu statul libian, de decapitalizare a Rafinăriilor Vega şi Petromidia, de însuşire şi folosire în propriul interes a sumelor de bani colectate şi destinate bugetului de stat, dar şi de a transfera sume de bani către societăţile membre ale grupului înfiinţate în paradisuri fiscale şi nu în ultimul rând crearea, în mod artificial, de lichidităţi prin listarea la bursă a Rafinăriei Petromidia”, se spune în decizia dată în luna octombrie 2014 în dosarul Rompetrol.
Alexandru Bucşă a primit 6 ani de închisoare, cu executare, iar Petrică Grama, 2 ani şi 4 luni de închisoare, cu executare. Dinu Patriciu a murit!
În anii ’80, România a obţinut concesiunea unui câmp petrolier în Libia pe 20 de ani. Pe vremea guvernării Văcăroiu, România a decis că nu poate dezvolta acest proiect, din lipsă de fonduri, şi a vândut concesiunea spaniolilor de la Repsol. Operaţiunea a fost intermediată de compania de stat la ora aceea Rompetrol. În martie 1993, între Rompetrol şi Repsol s-a încheiat un acord de principiu în urma căruia spaniolii deveneau proprietari ai tuturor drepturilor, echipamentelor, lucrărilor şi materialelor filialei Rompetrol din Libia. Preţul acestei cesiuni a fost de 45 de milioane de dolari. Cum Rompetrol of Libia mai avea obligaţii financiare către compania naţională a petrolului din Libia (NOC), din cele 45 de milioane s-a reţinut suma de 17,6 milioane de dolari. În afara acestui preţ, Rompetrol urma să mai primească de la Repsol, cu titlu de compensaţie financiară, eşalonat, alte 85 de milioane de dolari. Aceşti bani urmau să fie plătiţi astfel: 10 milioane dolari în 1998 – când se estima că producţia brută de ţiţei din cadrul acordului preluat de la Rompetrol ajungea la 100 milioane de barili, 15 milioane de dolari în anul 2001 – când s-ar fi extras circa 200 milioane de barili de petrol, plus alte trei tranşe de câte 20 de milioane în anii 2003, 2005 şi 2008. După achitarea datoriilor către partea libiană şi rambursarea creditelor, Rompetrol avea obligaţia de a vărsa la bugetul de stat sumele încasate.
La buget au ajuns doar 32,8 milioane de mărci germane, bani plătiţi de Repsol în ianuarie 1995. Mai erau astfel de achitat alte 75 milioane de dolari.
Vine momentul 1998, când Dinu Patriciu cumpără 70% din Rompetrol. Noul proprietar a făcut demersuri pentru a încasa milioanele de la Repsol fără ca apoi să mai vireze vreun cent la buget. Pentru a păcăli Fiscul, Patriciu şi oamenii săi au pus la punct o adevărată schemă prin care banii respectivi au trecut dintr-un cont în altul pentru a se reîntoarce, parte din ei, gata spălaţi în România. Primul semn că Patriciu nu mai are vreo intenţie să returneze bugetului banii din Libia a fost dat în decembrie 1999, atunci când l-a scos în faţă pe cetăţeanul american John H. Works. Acesta a trimis Finanţelor o adresă prin care anunţa că Repsol va efectua o plată de 10 milioane de dolari în contul afacerii din Libia, dar că Rompetrol refuză să mai vireze această sumă către bugetul de stat. În adresă, Works susţinea că banii cheltuiţi de regimul Ceauşescu pentru petrolul libian aparţin societăţii, adică investitorului Patriciu.
În 2007, Patriciu vinde 75% din grupul Rompetrol către compania kazahă de stat KazMunayGas, iar noii proprietari ar fi primit garanţii că în cazul în care Rompetrol SA ar fi fost obligată să vireze către buget sumele din această creanţă, acestea nu vor fi suportate de ei.
În comunicatul dat azi de KMG se spune că, la sfârşitul anului trecut, societatea a fost obligată, în solidar cu alte persoane fizice, de către Curtea de Apel Bucureşti la plata sumei de 58,5 milioane dolari, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 05.01.2001. Aspectele avute în vedere de Curtea de Apel Bucureşti privesc fapte săvârşite în perioada 1999-2001, cu mult înainte de anul 2007, când KazMunayGas a devenit acţionarul majoritar al grupului de societăţi din care face parte şi Rompetrol SA.
