Senatoarea Şoşoacă s-a aşteptat ca jurnalista Lucia Goracci să vrea să-i contracareze argumentele antivacciniste. Ultima oară când presa nu era propagandă pe faţă, un jurnalist ar fi consemnat o opinie, nu ar fi contracarat-o. Azi nu e aşa: consemnăm argumentele provacciniste şi le contracarăm pe cele antivacciniste.
Nu a trebuit ca senatoarea să aştepte mult până ce s-a devoalat că jurnalista italiană nu vrea să-i consemneze opinia. În clipa aceea, Şoşoacă i-a spus jurnalistei că interviul nu mai continuă şi că echipa jurnaliştilor e liberă să plece. Apoi, într-un puseu de isterie, s-a răzgândit şi a compus un scenariu care să-i permită să şteargă ce fusese filmat deja. A inventat un argument pentru 112: că jurnaliştii o ameninţă, că nu vor să se legitimeze, că poate nici nu sunt jurnalişti. Când au sosit poliţiştii, a plusat: poate au furat ceva din birou, poate au pus droguri pe ici, pe colo. Scopul născocirilor era acelaşi: să obţină, prin poliţie, ştergerea fragmentului de interviu ce fusese filmat. Aşa, din ambiţie.
Un magistrat de modă veche din Italia a ţinut să consemneze că nu e normal ce a vrut să facă Lucia Goracci, că nu e normal să vrei să contracarezi opinia unui intervievat.
La fel de anormal (poate chiar cu elemente sancţionabile penal) este să inventezi argumente pentru chemarea poliţiei împotriva unui jurnalist care nu respectă codul moral al profesiei sale.
Încă o dată, autorităţile noastre politice (premierul şi preşedintele) s-au repezit să vadă îndreptăţirea într-o singură parte. În fapt, nu are dreptate nici partea română, nici partea italiană. Ambele părţi au greşit grav. E adevărat însă că senatoarea Şoşoacă a greşit mult mai spectaculos şi într-o formă grotesc continuată (poate şi din cauza temerilor că antivaccinismul ar fi în vizorul tuturor serviciilor secrete).
Adevărata discuţie ce ar fi de purtat nu e una de procurori amatori (a fost sau n-a fost vorba de lipsire de libertate), ci una de jurnalişti profesionişti: e normal sau nu e normal ca anumite opinii să fie contracarate de cei care, teoretic, au doar datoria de a informa?
În fapt, de multă vreme jurnalismul s-a îndepărtat de sensul restrictiv al acestei datorii şi a îmbrăcat uniformele propagandei. În situaţii extrem de tensionate, cum este acum disputa vaccinişti-antivaccinişti, intră în joc şi multă manipulare. Poţi să-i numeşti în chip legitim „antivaccinişti” pe cei care militează pentru a fi respectată non-obligativitatea vaccinării, a oricărui act medical în fond?
Mihai Gâdea a ales calea procurorului amator şi a prezentat ceea ce el consideră a fi proba decisivă pentru infracţiunea de lipsire de libertate. Poate că are dreptate. Dar adevărul juridic nu va fi de partea lui câtă vreme ignoră să constate că născocirile senatoarei Şoşoacă au fost precedate de un exerciţiu jurnalistic căzut din demnitatea sa într-o condiţie înjositor-propagandistică. Propagandist la propagandist, vorba aceea, nu-şi scoate ochii… După ce a militat împotriva abuzurilor procurorilor epocii Coldea-Kovesi, Mihai Gâdea a rămas cu irepresibile deprinderi procuroreşti. E o formă de decădere profesională demnă de epoca presei-propagandă.
Lamentabila „psihanaliza”!!! Daca ceva ma deranjeaza e pretentia absurda a unora de a intra in pielea sau creierul cuiva pentru a extrage „intentiile” persoanei respective!!! Lipsit de calitati neurochirurgicale autorul nu a operat si tartacutza AGENTEI legendata ca „jurnalista de razbel” pentru a-i identifica „intentiile”…Stim ca jurnalistii de razbel au misiunea de a contorsiona evenimentele/operatiunile militare in avantajul partidei care se bucura de „simpatia” Patronului fitzuicii, respectiv televiziunii inregimentate…Numai acest amanunt din CV-ul jurnalistei de
front trebuia sa-l sensibilizeze pe autor sa stabileasca MISIUNEA EI DE RAZBOI…Si mai trebuia sa aiba in vedere un alt amanuntul decisiv, ca impricinata AGENTA legendata in RAI-ul capitalist italian a contramandat interviul aranjat
anterior cu Simion intrucat acesta a fixat locatia la Casa Popolului!!!