Unde te întorci, dai cu ochii pe Youtube peste tot felul de filmulețe cu tot felul de tipi care se filmează în păduri virgine, în junglă, în pustiu în rol de supraviețuitori. Ei te învață o mulțime de lucruri despre supraviețuire pe care tu nu ai de unde să le știi pentru că folosești toată ziua cardul de cumpărături, te zgâiești în telefonul mobil și-ți trimiți emoticoanele cotidiene cui ai tu chef pe lumea asta. Așadar, eroii supraviețuitori care par să aibă totul la îndemână au și ei milioane de vizionări. Cască gura la replicile lor și la aventurile lor bizare prin furtuni și fenomene mai ales cei care o duc bine, stau la căldurică când alții mor în revoluții, ronțăie floricele de porumb și au tone de adrenalină de casă de aruncat peste bord. Dar dacă naufragiezi cu adevărat? Evenimentul acest extrem de neplăcut, nu-i așa, te pune față-n față cu o realitate dură, de neacceptat. Majoritatea oamenilor mor fie din cauza impactului, dacă cumva avionul în care se aflau s-a prăbușit, fie înecați dacă se aflau cumva pe puntea unui vapor care s-a dus la fund cât ai clipi. Ei bine, senatorul despre care vom vorbi astăzi nu se afla nici în avion, nici pe vapor. El a fost luat de o tornadă care a măturat Bucureștiul acum un an de zile. Tornada l-a ridicat în văzduh de pe Calea Victoriei și l-a dus, cât ai clipi, tocmai în largul oceanului Atlantic. Nimeni n-a prevăzut grozăvia asta iar bucureștenilor puțin le-a păsat că un senator urla îngrozit, rostogolit prin cer de puternica tornadă. Bucureștenii alergau de colo, colo printre mașinile răsturnate încercând să se bulucească cu toții în adâncurile metroului. Așa s-a dus dracului distanțarea socială și marea manipulare Covid 19. Bucureștenii au descoperit deliciile subteranului, căldurica de acolo, s-au strâns în brațe cu multă căldură, unii pe alții, rugându-se cu toții, extrem de fierbinte, lui Dumnezeu, să scape cu viață. Senatorul s-a rostogolit prin văzduh, ce s-a rostogolit până când tornada a scăzut în intensitate și s-a răsuflat instantaneu. Căzătura a fost cam dramatică. Să cazi în gol de la cel puțin o sută de metri înălțime nu e este o fericire pentru nimeni. Căzând pe plaja de nisip din insula plină de cocotieri, senatorul a avut o străfulgerare. Apoi însă a leșinat cum trebuie să leșine orice om care cade de la o așa înălțime. Toate filmele cu eroi supraviețuitori pe care le-ai vizionat pe Youtube nu fac doi bani în astfel de momente dramatice. Când și-a revenit, senatorul a văzut că doi inși simpatici se uitau la el cu mult interes. Erau doi pescari din insula aceea plină de cocotieri. Doi pescari cam neîndemânatici. Așa că senatorul, gemând, a fost nevoit să le explice ce au de făcut. Pescarii au înțeles destul de greu. În sfârșit, senatorul i-a învățat pe băștinași tot felul de lucruri utile de la cum să salveze un naufragiat la arta de a dresa balenele. Așa că băștinașii l-au ales rege în doi timpi și trei mișcări. Asta e, senatorul a uitat ideea democrație și s-a lăsat uns rege. A condus insula aia mulți, mulți ani. A dus o viață fericită și plină de bucurie împreună cu supușii săi. În tot acest timp, la București a izbucnit răzmerița stradală, președintele și primul ministru au fost executați fără prea multă vorbărie. În Rusia au izbucnit revolte. China s-a scindat de trei ori sub presiunea maselor largi populare. Anglia a fost acoperită de un val uriaș venit dinspre Cercul Polar. În Grecia a plouat cu broaște iar în Japonia au năvălit marțienii. Sigur că din această stranie poveste putem trage mai multe concluzii. Fiecare are dreptul să facă sau să nu facă asta. Ceea ce se vede cu ochiul liber e că fericirea unora nu are legătură cu necazurile altora. Aici se întrevede inconsistența lumii materiale. Poate că, în fundal, ar trebuie să fie o determinare. Dar dacă nu e?! Și dacă nu e, are vreo importanță? Prin septembrie s-a zvonit că planeta noastră se va prăbuși într-un hău stelar peste vreo lună sau două. Așa că, ce s-o mai lălăim, distrați-vă, mâncați pe supărate, faceți ce n-ați făcut vreodată în viața voastră, destrăbălați-vă și pe urmă om mai vedea. S-auzim numai de bine, vorba lui nenea Crișan.
Voi lua o pauza ,domnule Bufnila, cu cititul ,,Cotidianului„ si a altor jurnale romanesti! Sunt atat de multe stiri proaste inca ma declar naufragiat voluntar! Raman izolat ceva timp pe insula mea.Ma las prada aerului neinfestat de politica, de ministri care iubesc padurea (dar o taie-n nabadai),resursele naturale,copiii romanilor, de primaritele si primarii damboviteni care stau cu gunoaiele sub fund etc. Vine primavara si aici ,la mine, la tara! Las loc apei (zapada se topeste repede)care vine dinspre munte si trece prin curtea mea,ascult susurul ei,refuz sa ma mai gandesc la politica.Asta e mai a dracului decat orice virus! Ucide incet dar sigur!Voi monologa doar cu Dumnezeu,asteptand ca apa sa spele de pe fata pamantului politica si ,,meseriasii ei”!
@Victor Socolovici: Nici să nu vă gândiți cumva să naufragiați metaforic prin insule. Rămâneți cu noi, aici, pe puntea de comandă. Urmează furtuni ficționale remarcabile. Stați aici, alături de noi. E valabil pentru toți cititorii entuziaști din toate zările. În curând, valuri tzunami fără precedent în literatura din toate timpurile! Proiectul Science Fiction Politic vălurește al cincilea an al lui! Vă chemăm pe punte, în bătaia soarelui și a valurilor! Nu vă mai risipiți! Numai împreună vom reuși!