Uneori, alegerile duc la războaie

Câștigă teren convingerea că alegerile de la anul vor fi doar de formă. Prin târg se șoptește că numele președintelui va sosi în plic, iar la guvernare vor rămâne aceiași de acum. Este o convingere pe care o au nu doar cei inițiați în politică, ci și – lucru mai grav – oamenii obișnuiți, votanții de rând. „De ce să mai votăm dacă rezultatele se știu dinainte”, „am vota dacă am avea cu cine” și altele asemenea spun tot mai mulți.

Resemnarea și dezinteresul oamenilor față de alegeri se explică prin sentimentul că voința lor nu contează, că țara este la cheremul altora, tratată ca o colonie, că politicienii români sunt și incapabili, și vânduți intereselor străine ș.a.m.d.
Adrian Năstase declara acum câteva zile că de alegerile din România se ocupă „unele segmente” din Departamentul de Stat al SUA și din conglomeratul Soros. Potrivit fostului premier, „în ceea ce privește organizarea internă (a României) – viitori candidați, partide, operațiuni de presă, organizații neguvernamentale, revoluții colorate – astea sunt conduse de către segmente din Departamentul de Stat împreună cu cei din echipa Soros, cel care, într-un fel, de trei decenii organizează toate aceste lucruri”.

Lucrurile au o oarecare logică în istorie. România a ieșit învinsă din războiul rece. Și e dreptul învingătorilor să se ocupe de direcția pe care virează cei învinși. Așa s-au întâmplat lucrurile și după al doilea război mondial, când România a fost pusă tot în tabăra celor învinși, cu toate consecințele care au decurs de aici.
Nu este de mirare că declarația fostului premier a fost preluată doar de un singur site de știri. Năstase, în a cărui tamponare la alegerile din 2004 un rol important a avut ambasadorul de atunci al SUA, Michael Guest, știe ce spune. Ne mai putem aminti și că, în 2012, a fost suficientă o vizită de câteva ore la București o unui domn, Phil Gordon pe numele său, pe atunci Secretar de stat adjunct la Departamentul de Stat, pentru ca o ditamai Curte Constituțională a României să schimbe într-o noapte de vineri decizia prin care Băsescu-Petrov era demis din funcție, inventând o erată de aritmetică la cifrele cvorumului (!). Peste noapte, referendumul fost invalidat, iar fostul turnător la securitate a fost reinstalat la Cotroceni. „Continuăm să urmărim România foarte strâns”, afirma înaltul demnitar american după ce cazul a fost închis, precizând și că a auzit „ceea ce trebuia” de la oficialii români cu care a discutat. Pentru a fi și mai clară discuția despre suveranitate, Gordon n-a uitat să precizeze că SUA susţin și cele 11 puncte pe care Barosso tocmai i le dăduse ca temă de casă premierului Victor Ponta precum ar fi dat comandă unui ospătar.
Acestea sunt fapte pe care românii le știu foarte bine, dar le detestă cu capul plecat. Dar, oameni suntem: înțelegem cu toții că țara în care s-au adăpostit echipamente militare de miliarde de dolari nu poate fi lăsată la cheremul rezultatului din urne…Cu un asemenea inventar nu e de joacă, trebuie păzit de oameni de încredere puși în fruntea statului.

Alții, însă, care n-au griji cu asemenea avuții militare aterizate în grădină, sunt foarte vocali pe tema alegerilor. Nu demult, ministrul de Justiție al unei țări europene a cerut Comisiei Europene „o informare cu privire la eventuala cooperare a CE, în vreun program, cu organizația Action for Democracy”. Solicitarea a fost justificată prin aceea că, în campania electorală din țara sa, partidele de opoziție au primit „un sprijin străin din afara Uniunii Europene”, din partea organizației respective, „scopul acestui sprijin fiind influențarea alegerilor”. Mai direct, ministrul cere să i se spună dacă Executivul de la Bruxelles a colaborat cu amintita organizație pentru a influența cu bani alegerile din țara sa.

Până acum nu s-a aflat dacă între CE și respectiva organizație americană ar exista un „contract de cooperare” de tip Pfeizer, care să aibă ca obiect apărarea democrației în anumite țări europene, așa cum vaccinul Pfeizer ne-a apărat de covid.
Pentru cine nu știe, Action for Democracy (A4D) este un ong din SUA „care sprijină organizațiile societății civile care susțin valorile democratice și împotriva autoritarismului și desfășoară campanii de informare și de vot într-un mod nepartizan. Consolidăm organizațiile pro-democrație și sprijinim societatea civilă și mass-media independentă prin granturi, consiliere de experți și crearea de rețele la nivel local. Aceasta include, de asemenea, acțiunile de înregistrare a alegătorilor cu o atenție specială pentru diaspora și educația alegătorilor”, se arată pe site-ul oficial al organizației.
Influențe asupra alegerilor și politicilor interne din diferite țări se petrec și dinspre partea cealaltă. În parlamentul de la București este o adevărată modă ca puținele voci neînregimentate în corul propagandei să fie acuzate că sunt finanțate de ruși, că vizitează ambasada Rusiei de unde primesc instrucțiuni ori, ceasul rău, că-l admiră chiar și pe Dostoievski.

Însuși Mihai Gâdea a insistat în emisiunile sale de la Antena3-CNN pe ideea că în marile demonstrații din aceste zile de prin Europa se află mâna lungă a Moscovei. Milioanele de francezi ieșiți în stradă câteva zile la rând, demonstrațiile din Italia, Spania, Grecia și, mai ales, Georgia, bașca revoltele din Israel, nu sunt străine de amestecul rușilor, ne explică Antena 3-CNN, care este un post foarte bine informat. Provocarea unor asemenea revolte ar face parte din ceea ce cunoscutul realizator tv numește a fi „doctrina haosului”, care s-ar regăsi în documentele strategice ale Kremlinului. Mă rog, la noi e mai complicat să știm ce face Iohannis, dar știm la detaliu ce face și ce gândește Putin și ce se mai scrie în documentele secrete ale Rusiei.

Cazul Georgiei a fost pus din greșeală de Antena 3-CNN în aceeași oală, pentru că protestatarii din Tbilisi defilau cu steagul UE – fiind greu de crezut că Putin ar fi organizat, totuși, și o astfel de demonstrație „pe invers”. La Tbilisi-2023 a fost, de fapt, o ediție revăzută și adăugită a ceea ce s-a întâmplat la Kiev- Piața Maidan, 2014. Legea despre care s-a spus că ar fi stârnit mânia georgienilor a fost retrasă, dar protestele au continuat cu și mai multă agresivitate. Dovadă că miza celor din stradă este cu totul alta decât abrogarea unei legi care scotea la lumină operațiunile tip „A4D” desfășurate în Georgia de diverse ong-uri ale democrației.
Despre amestecul rușilor în politica altor state există acuzații și mai serioase decât discursurile paranoide ale unor popești rătăciți prin Casa Poporului ori prestațiile televizioniste ale celor „The Three Tenors” ai propagandei, iluștrii părerologi Pieleanu, Radu Tudor și Chirieac.

În martie 2021, la numai câteva săptămâni după instalarea lui Joe Biden la Casa Albă, a fost dat publicității un raport al serviciilor secrete americane în care se afirmă că Vladimir Putin ar fi coordonat „un efort al Rusiei de manipulare a alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020 în favoarea lui Donald Trump”.
Raportul de 15 pagini, citat de Reuters, arăta că aliaţii lui Trump din campanie au amplificat afirmaţiile făcute împotriva lui Biden de persoane din Ucraina care au legături cu Rusia. Care va să zică, criticii din Ucraina ai lui Biden și ai fiului acestuia ar fi fost, de fapt, oamenii Moscovei, care au devoalat afacerile din Ucraina ale celor doi Biden special pentru a da „muniție” electorală susținătorilor lui Trump.
Documentul mai relevă că au existat eforturi din partea Cubei, Venezuelei şi grupării militante libaneze Hezbollah de a influenţa alegerile din SUA, deşi „în general, apreciem că s-au produs la o scară mult mai redusă decât cele conduse de Rusia şi Iran”, relata Reuters.
S-ar putea ca în această poveste electorală să se afle și o cheie a războiului din Ucraina, ce-i are ca protagoniști pe Biden și Putin. Piedicile puse într-o miză atât de mare cum a fost drumul spre Casa Albă, nu se uită și nu se iartă. Chiar dacă au fost dejucate la momentul potrivit. Adversarii nu trebuie învinși, ci distruși.