Va invada Rusia Ucraina în această iarnă? Iar daca se va întâmpla asta, ce va face NATO? Acestea sunt întrebările pe care și le pune de săptămâni bune toată presa de mainstream.
Sir Lawrence Freedman, considerat cel mai mare strateg britanic în acest moment, consideră că toate concentrările de trupe de la granița ruso-ucraineană nu sunt ceva nou și că ele nu ar putea susține o invazie de proporții. Freedman crede că este vorba despre măsuri pe care Rusia le ia pentru a descuraja o acțiune în forță a Ucrainei împotriva separatiștilor din estul țării.
Însă guvernul SUA nu vede astfel lucrurile. Statele Unite au oferit aliaților europeni o mulțime de informații privind mișcările truipelor ruse în apropierea granițelor Ucrainei – 100.000 de militari pregătiți pentru ”o operațiune pe teren greu, în condiții de înghet”, trupe gata să intre în Ucraina din Crimeea, din vestul Rusiei și chiar din Belarusul condus de Aleksandr Lukașenko, cu obiectivul ”ocupării unui teritoriu mare și pregătite pentru o ocupație de durată”.
De cealaltă parte, Ministerul rus de Externe își exprimă îngrjorarea că 100.000 de militari ucraineni au fost masați în Estul Ucrainei. Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, spune că în Estul Ucrainei se află acum jumătate din forțele armate ucrainene.
Cele două tabere (Rusia și, pe alta parte SUA, Ucraina și NATO) sunt într-un război mediatic și informațional total. The Washington Post acuză deja Rusia că pregătește operațiuni sub drapel fals în Estul Ucrainei, pentru ca apoi să le folosească drept pretext pentru o invazie. Secretarul de Stat Antony Blinken l-a acuzat pe Vladimir Putin că ”pregătește terenul pentru o invazie” și a cerut Kremlinului să-și retragă forțele din zona frontierei (asta fiind însă o recunoaștere implicită a faptului că trupele ruse se afla pe teritoriul național al Rusiei). ”Nu știm dacă președintele Putin a luat decizia de a invada. Știm că pregătește capabilitățile pentru a executa o invazie foarte rapidă, în cazul în care aceasta va fi decisă. Dacă Rusia va alege calea confruntării în Ucraina, am spus clar că vom răspunde hotărât, inclusiv printr-o serie de măsuri economice de mare impact, măsuri pe care ne-am abținut să le folosim în trecut”, a avertizat Blinken. Secretarul de Stat al SUA nu a vorbit însă despre o intervenție militară americană și a spus doar că aliații vestici si-au exprimat ”solidaritatea” în vederea unei acțiuni, în cazul unei ofensive ruse în Ucraina.
Rusia este un stat agresor – aceasta este poziția oficială a regimului de la Kiev și asta susțin mai mult sau mai puțin voalat statele NATO. Moscova susține că întregul conflict din Estul Ucrainei este strict o chestiune ucraineană, un conflict civil în țara vecină, în care Rusia nu vrea să fie decât cel mult mediator. Negocierile se desfășoară pe baza Acordurilor de la Minsk. Ultimul dintre aceste acorduri a fost semnat la începutul anului 2015, într-o situație grea pentru Ucraina, când separatiștii pro-ruși obținuseră o serie de victorii importante. Acum, după aproape șapte ani, armata Ucrainei este mai bine antrenată, mai puțin penetrată informativ de Rusia și mult mai bine echipată, prin ajutoarele și împrumuturile venite în special din partea SUA. Este motivul pentru care Kievul nu dorește respectarea ad literam a unor acorduri încheiate în momente de mare presiune, acorduri care ar obliga la acordarea unui statut special pentru Donbas, ar obliga la decretarea unei amnistii, inclusiv acceptarea ca factori de decizie în politica ucraineană a unora dintre liderii separatiști. Soluțiile propuse până acum în ”formatul Normandia”, cu Ucraina, Rusia, Franța și Germania, au fost concepute pe liniile de mai sus, inclusiv soluția propusă de actualul președinte german Frank-Walter Steinmeier.
Ultimele declarații ale președintelui Vladimir Putin, la întâlnirea cu un grup de ambasadori proaspăt acreditați, arată că Rusia se folosește de tensiunile din Ucraina pentru a obține o garanție legală cum că NATO va înceta să se extindă spre Est. Putin va ”insista să fie instituite garanții care sa excludă posibilitatea expansiunii spre Est a NATO și să excludă desfășurarea de arme amenințătoare în apropierea teritoriului rus”. ”Vreau să subliniez că trebuie ca aceste garanții sa fie legale”, ”dat fiind faptul că colegii noștri din Occident nu și-au îndeplinit obligațiile asumate verbal. Toată lumea știe că au promis că nu se vor extinde spre Est, însă au făcut exact invers. Preocupările legitime privind securitatea rusă au fost nesocotite și continuă să fie nesocotite”, a spus Putin.
Cercurile neoconservatoare de la Washington resping ideea că SUA și-ar fi asumat asemenea obligații și că declarația lui Putin cum că „toată lumea știe” sunt absolut ipocrite. Însă un studiul publicat în 2016 de The Los Angeles Times arată că ”sute de documente, stenograme ale întâlnirilor și transcripte din arhivele SUA indică altceva”. ”Deși aceste documente nu te pot face să-l consideri pe Putin un sfânt, ele sugerează că descrierea Rusiei ca un prădător nu este întru totul corectă. Stabilitatea Europei poate depinde nu numai de limitarea aventurismului Moscovei, ci și de dorința Vestului de a reasigura Rusia că NATO are niște limite”.
LA Times vorbește despre calculele strategice făcute de administrația Bush, la începutul anilor 2000, atunci când s-a decis aderarea la NATO a celui de al doilea val de state est-europene. ”Rareori marile puteri se leagă singure de mâini și de picioare. Documentele interne arată că politicienii SUA au înțeles repede că oprirea extinderii NATO ar putea să nu fie in interesul SUA. Bush și consilierii săi au decis să deschidă să țină deschisă ușa NATO”.
Situația actuală a devenit o mare bătaie de cap pentru administrația Biden și pentru neoconservatorii reciclați care o domină. Ucraina este descrisă mereu ca un stat aliat al Vestului, însă nu există nicio obligație asumată prin tratat de către Vest pentru a apăra Ucraina de o invazie rusă. De cealaltă parte, dorința Rusiei de a reinclude Ucraina în sfera sa de influență, fie doar și prin garanția că această țară nu va adera niciodată la NATO, pare să fie mai mare decât dorința SUA, și mai cu seamă a aliaților precum Germania sau Franța, de a începe un război în Europa. Pe scurt, așa cum arată într-o postare pe Twitter Dara Massicot, analist la RAND Corporation, ”SUA au de ales între implicarea totală și găsirea unei căi de ieșire”.
Există analiști care sugerează că SUA au și o a treia cale – aceea de a împinge Rusia către o agresiune în Ucraina, care însă să nu producă victime NATO. Apoi, Statele Unite ar lovi Rusia cu sancțiuni fără precedent, inclusiv prin ruperea tuturor legăturilor economice între Rusia și statele NATO. Aceasta ar fi o lovitura teribilă pentru Germania și o veste minunată pentru petroliștii americani. Vizita de luna trecută a directorului CIA la Moscova ar fi putut avea ca obiectiv pregătirea terenului pentru un asemenea scenariu. Presa rusă speculează că William Burns i-a cerut secretarului Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, garanții ca, dacă trupele speciale NATO vor fi încercuite în Ucraina, li se va permite să scape. Patrușev ar fi respins categoric această propunere.
Dincolo de multitudinea de scenarii, este limpede că, profitând de concentrarea atenției SUA pe China și Taiwan, de dependența Europei de gazele ruse, de formarea unui nou guvern la Berlin și de o iarnă ce se anunță grea, Vladimir Putin simte că astrele se aliniază bine pentru Rusia și poate încerca să provoace NATO, America și Europa să arate ce înseamnă cu adevărat solidaritatea pe care și-o declară față de statele aflate pe limesul dintre imperii. Iar de răspunsul SUA și NATO la această provocare va depinde uriaș credibilitatea Alianței nu numai pentru statele ce doresc să i se alăture, ci și pentru statele membre.
Rușii au caracter, nu sunt curve românce prin occident, nu sunt cocoașă română de rupt la cărat pe șantiere din Europa, nu spală curul la toate vechiturile ce stau să moară în Occident în timp ce fiii lor stau la distracție, nu sunt la cerșit violat și furat prin Europa, la ei acasă sunt stăpâni și nu lingăi la americani ce pentru doi dolari pun rachete pe pământ românesc, trăiesc din resurse proprii și nu din împrumuturi la bănci occidentale sau americane pentru a putea plăti pensiile sau salariile doctorilor sau polițiști, justițieri șpagari, împrumuturi ce te fac vasal român pe viață, au păduri sfinte ce rămân unde sunt de mii de ani. Când au intrat în România după război nu ne scoteau din curve românce. Pentru că noi asta suntem, pentru doi euro ne vindem țara, devenim Sclavi la noi în țară, ne furăm unul pe altul, ne lăsăm părinții abandonați să moară în singurătate. Pot continua, dar sper s-o facă Putin în locul meu.