Interviuri „Cotidianul TV” Interviuri Cotidianul TV/Evelina Oprina: „Mi-am dorit dintotdeauna să fiu judecător”

Interviul de față face parte dintr-un proiect editorial la care țin foarte mult: prezentarea sub formă de interviuri a unor personalități publice feminine, dincolo de profesiile care le-au făcut celebre. Nu întâmplător am decis ca aceste interviuri de personalitate să aibă loc în spații neconvenționale, astfel încât partenerele de dialog să se deschidă mai ușor în fața cititorilor, lăsându-se astfel descoperite ca oameni simpli și normali, așa cum sunt mai puțin cunoscute de public.

Prima intervievată este judecătoarea Evelina Oprina, cunoscută aproape exclusiv din activitatea sa în CSM, unde formează, împreună cu judecătoarea Gabriela Baltag, o echipă formidabilă în bătălia cu „Sistemul”. La sfîrșitul acestui interviu realizat în Parcul Herăstrău, cititorii pot vedea dialogul în secțiunea „Cotidianul TV”.

ALEXANDRA MOADĂ: Astăzi sunteți unul dintre cei mai cunoscuți judecători din România, mai ales pentru faptul că sunteți membru în CSM și pentru activitatea dumneavoastră acolo, unde apărați principiile justiției.

EVELINA OPRINA: Bună ziua și mulțumesc pentru invitație, mai ales pentru cadrul acesta minunat în care ne aflăm și oarecum neobișnuit pentru o persoană ca mine, care, mă rog, expusă fiind public în ultimii ani de când sunt membru în Consiliul Superior al Magistraturii am fost obișnuită așa cu cadre mai oficiale, mai solemne, cu un platou de televiziune, dar nicidecum cu un cadru așa, în natură. Dar, probabil, aceasta este și ideea, nu?, a discuției noastre de astăzi.

„DIN PĂCATE, OBSERVĂM UN NIVEL DESTUL DE SCĂZUT AL STUDENȚILOR DE LA DREPT”

Rep.: Știu că dumneavoastră sunteți și profesor universitar, pe lângă faptul că sunteți judecător și membru în CSM. Cum vi se par dumneavoastră studenții în ziua de astăzi? Cum îi vedeți? Vi se par interesați de facultatea pe care au ales-o, să lupte pentru dreptate, pentru justiție, pentru drepturile oamenilor?

EVELINA OPRINA: Câțiva dintre ei. Din păcate, constat în ultimii ani, este un nivel destul de scăzut al studenților… sau să vă spun așa… este o masă mare de studenți și câteva vârfuri. Ei bine, chiar și pentru aceste câteva vârfuri pe care le am ca și profesor în fiecare generație, merită să te implici și să te dăruiești total. Sunt câțiva foarte buni care, într-adevăr, își doresc să facă o carieră cu adevărat în profesiile specifice de judecător, procuror, avocat mai ales, notar, de executor judecătoresc. Deci, răspunsul meu este că există o discrepanță între marea majoritate și câteva vârfuri. Și eu sunt cadru didactic la o universitate privată, însă, să știți că, din discuțiile cu colegii care sunt cadre didactice la universitățile de stat București, Cluj, Iași, am înțeles că situația este similară. Adică, nu mai este o diferență așa mare între universitățile de stat și universitățile private. Din punct de vedere, să spun așa, a calității studenților.

Rep.: De asemenea, mai faceți parte și din redacția unei reviste de drept. Ce activitate aveți acolo?

EVELINA OPRINA: Da, nu sunt la prima experiență cu revista română de jurisprudență, pentru că despre ea vorbim. Anterior, eu am fost vreme de nouă ani redactor șef și apoi director științific la o altă revistă, „Revista română de executare silită”. O perioadă de timp am încheiat colaborarea cu acea revistă și de anul trecut am preluat conducerea științifică a „Revistei române de jurisprudență”. Este o revistă care își propune, în parteneriat cu cele mai mari instanțe din țară, să aducă în atenția publicului, cititorilor, juriștilor jurisprudența din diferite zone ale țării, de aceea avem și un parteneriat cu Curțile de Apel în principal. În esență, fiecare număr este dedicat jurisprudenței unei Curți de Apel și a instanțelor arondate. Cuprinde jurisprudența relevantă, cuprinde articole ale judecătorilor acelei instanțe și ale altor profesioniști și cred că astfel contribuim astfel la asigurarea cunoașterii practicii și oarecum la unificarea ei. Este foarte important și, numai cunoscând jurisprudența, astfel cum e dezvoltată ea în diferite zone ale țării, reușim astfel să ajungem la un numitor comun. De multe ori vreau să cred că ea contribuie, ajută și Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când soluționează acele recursuri în interesul legii sau hotărâri prealabile în dezlegarea unor chestiuni de drept. Pentru că noi oferim o imagine de ansamblu a jurisprudenței la nivelul întregii țări. Este un proiect frumos, complicat, nu spun că este ușor, însă, când vedem rezultatul, fiecare număr, ne dăm seama că merită să facem ceva. Satisfacția este aceea că reușim să facem ceva bun pentru actul de justiție în general.

„CRED CĂ AR FI BINE CA LA EXAMENUL LA DREPT SĂ FIE INTRODUSĂ LOGICA”

Rep.: Cum ați decis să urmați o carieră, o profesie în mediul acesta juridic? Aveți un model în familie?

EVELINA OPRINA: Nu, nu am niciun model în familie. În familia mea nu au existat persoane care să aibă vreo tangență cu vreo profesie juridică. Nu îmi amintesc însă niciun moment de care să mă pot lega în decizia mea de a merge pe calea aceasta de a deveni judecător. Știu, însă că mi-am dorit dintotdeauna să fiu judecător, nu am avut altă opțiune. Mi s-a conturat foarte bine ideea aceasta în perioada anilor de liceu. Deși, am urmat un liceu cu profil real, matematică-fizică, și îmi amintesc că eram bunicică și la materiile acestea, am avut o dirigintă de limba română care, nu știu, prin metodele pe care le avea, a reușit să ne facă pe fiecare dintre noi sau pe majoritatea dintre noi să ne cunoaștem mai bine și să ne alegem calea. Îmi amintesc doar, asta n-am să uit niciodată, când susțineam lucrările sau tezele, după ce ne evalua lucrarea cu o notă, ne făcea și o scurtă caracterizare de personalitate. Și, din acele caracterizări ale profesoarei noastre de atunci, am reușit să mă autocunosc mai bine și, iată, m-am decis spre zona aceasta de judecător. Repet, nu am avut altă opțiune și nu regret, am simțit că asta mi se potrivește foarte bine și mi-am așezat toate calitățile mele pe specificul profesiei.

Rep.: Deci, totuși, și prin caracterizările pe care le făcea acea profesoară, asupra tuturor elevilor, v-a ajutat să vă definiți, așa, să vedeți ce v-ar plăcea să faceți în viitor și spre ce să tindeți mai mult.

EVELINA OPRINA: Da, pe mine m-au ajutat foarte mult acele caracterizări, cred că mai am și acum pe acasă o lucrare de acest gen, unde îmi spunea că sunt o fire echilibrată, conformistă, ceea ce este adevărat, că respect normele, nu mă abat de la ele. Spunea ceva și de o gândire independentă ceea ce este iarăși adevărat. M-a ajutat foarte mult, recunosc, și îi mulțumesc pentru acea metodă pe care a știut să o aplice cu noi, deși, repet, eram profil real, adică profesorii se așteptau de la noi, probabil, să îmbrățișăm, majoriatatea dintre noi, cariere pe profilul real. Acum, că vorbim de profilul real, să știți că am înțeles foarte mult, de când sunt judecător, faptul că facultatea de drept, profesiile juridice în general, nu sunt deloc așa cum se crede, că presupun niște discipline la care trebuie să memorezi foarte mult sau să tocești foarte mult, așa cum se zice. Sunt extrem de logice. Dacă nu înțelegi logic dreptul nu poți să excelezi în aceste materii. Și eu chiar cred, că ar fi bine ca, la admiterea la facultatea de drept, să se introducă o materie de genul logică, să verifice mai mult gândirea logică a fiecărui student, decât, cum se dă acum, de exemplu, economie. Nu înțeleg de ce acum trebuie să susțină viitori candidați, viitori studenți examen la economie. La gramatică înțeleg, dar la economie, nu înțeleg. Putem introduce, iată, logica. Ca să nu mai spun cât de importantă este matematica, deși poate părea că nu există nicio legătură între matematică și drept, există o mare legătură și cred, că ar tebui să se insiste mai mult pe aceste aspecte care iți dezvoltă gândirea asta logică, organizată și structurată. Dreptul înseamnă foarte multă logică.

„AR FI BINE CA UN JUDECĂTOR SĂ AIBĂ ANTERIOR O EXPERINȚĂ ÎN CELELALTE PROFESII JURIDICE”

Rep.: Părinții și-ar fi dorit să faceți altceva, să urmați altceva?

EVELINA OPRINA: Nu-mi amintesc, îmi amintesc că m-au încurajat.

Rep.: Adică doctor sau… că majoritatea părinților asta își doresc?

EVELINA OPRINA: Da, da, așa era, pe vremea aceea era foarte mare concurență la facultatea de drept și la facultatea de medicină. Nu-mi amintesc, m-au lăsat să-mi găsesc singură calea și m-au susținut pe calea aceasta a facultății de drept și a profesiei, ulterior de judecător. Eu nu am fost judecător de la începutul carierei mele. Am fost mai întâi o perioadă șase ani de zile consilier juridic la o mare companie națională și abia apoi am reușit să acced în magistratură. Mi-am dorit atât de tare să fiu judecător, încât îmi amintesc că am intrat în magistratură cu prima medie pe București la acel moment. Deci, a fost dorința mea și visul meu, să spun așa, de a fi judecător. Nu am fost judecător de la început pentru că a fost un context de susținut examenul de licență și așa mai departe. Am ratat în anul respectiv, când am absolvit eu facultatea, înscrierea la Institutul Național al Magistraturii, apoi, evident, pentru că trebuia să lucrez, nu mai aveau părinții mei posibilitea de a mă susține financiar, și, după facultate, a trebuit să îmi găsesc și eu o cale în acest sens și am intrat în această activitate tot juridică de consilier juridic, pe care, vi-o spun sincer, nu o regret nicio secundă, pentru că, știți, există și în prezent o dezbatere legată de vechimea necesară pentru a deveni judecător. Este bine să fii judecător de la 24 de ani sau este nevoie să se introducă o limită de vârstă? Sunt dezbateri intense pe tema aceasta. Eu, dacă aș da timpul înapoi, cred că aș face la fel. Experința aceea de șase ani într-o altă profesie juridică m-a ajutat enorm, am luat contact cu sala de judecată în primul rând, am văzut cum să pledezi în fața unui complet de judecată, am învățat să redactez cereri de chemare în judecată, întâmpinări, am învățat să negociez contracte, am participat la negocieri de contracte colective de muncă. Adică, mi-am creat așa o experiență, m-am îmbogățit, iar în momentul în care am devenit judecător nu mi-a fost foarte greu.

Rep.: Deci, dumneavoastră considerați că nu este suficientă doar partea teoretică, ci mai mult să se pună accent pe partea practică, adică pe o anumită experiență pentru a deveni judecător. Să se pună accent mai mult pe practică, astfel ca acel judecător să fie mai echilibrat, independent, încât să dea o decizie justă, corectă.

EVELINA OPRINA: Categoric. Contează foarte mult experiența aceasta și, mai ales, experiența în celelalte profesii juridice. Știți, din nou aduc în discuție o dezbatere publică pe tema duratei Institului Național al Magistraturii. Sunt tot felul de frământări, legea a fost modificată în sensul ca Institutul Național al Magistraturii să aibă o durată de patru ani, din care o perioadă consistentă să reprezinte practica efectivă a viitorului judecător sau procuror în celelalte profesii juridice. Deocamdată această formulă legislativă a fost amânată de la intrarea în vigoare. Încă mai sunt căutări pe zona aceasta, însă eu, ca persoană care am trăit o astfel de experință, practic, anterioară profesiei de judecător, pledez cu tărie pentru o astfel de experință anterioară. Nu spun că, mă rog, cineva nu poate să perfomeze ca judecător sau ca procuror încă de când a absolvit Institutul Național al Magistraturii. O poate face și o poate face bine pentru că are un bagaj teoretic consolidat, solid, însă dacă ai și o astfel de experință, abia atunci înțelegi cât de mult te ajută. Și eu am susținut formula aceasta, mă rog, nu neapărat formula aceasta cu un INM de patru sau trei ani, am susținut necesitatea găsirii unei variante prin care viitorul judecător sau procuror să poată, în momentul în care ajunge să decidă el, să instrumenteze el un dosar, să aibă în față o ședință de judecată, să poată să aibă, așa, o imagine complexă asupra a aceea ce înseamnă actul de justiție. Este foarte important să înțelegem din această perspectivă și celelalte profesii, e important să-i înțelegem pe avocați, să înțelegem specificul profesiei avocatului. Pentru că activitatea avocatului nu este cea care se desfășoară în fața ta ca judecător în sala de judecată, activitatea sa este mult mai complexă, presupune studiu, presupune stabilirea căii de urmat împreună cu clientul, deci presupune o întreagă paletă de activități și este foarte important să înțelegem acest specific. Legat de avocați pentru că în ultima perioadă au fost tot felul de discuții pe zona aceasta a interrelaționării cu profesia aceasta de avocat, foarte mulți avocați sunt nemulțumiți de faptul că judecătorii le reduc onorariile de avocat și ei susțin faptul că judecătorul nu înțelege rolul exact, complexitatea muncii și foarte ușor, pentru că are un temei în codul de procedură, vine și reduce acel onorariu. Ei bine, iată, este un exemplu în ceea ce zic eu că trebuie să ne înțelegem foarte bine reciproc și asta nu se poate face decât dacă viitorul judecător sau procuror face și un stagiu de practică într-un cabinet de avocat, într-un cabinet de executor, la pentenciar, la registrul comerțului, la cartea funciară, deci în zonele, în toate instituțiile cu care el ulterior va relaționa.

„PE GABRIELA BALTAG AM CUNOSCUT-O ÎN CONSILIU ȘI AM AJUNS SĂ FORMĂM O ECHIPĂ PUTERNICĂ”

Rep.: Cum ați decis să vă depuneți canditatura pentru a deveni membru CSM?

EVELINA OPRINA: Îmi amintesc, se întâmpla în 2016, atunci au fost alegerile pentru mandatul care este acum în curs. Nu am luat decizia cu foarte mult timp înainte, dimpotrivă, chiar în scurt timp am decis acest lucru. Ocupam la acel moment funcția de președinte al Tibunalului Ilfov, era la acel moment, ca și acum, cred, cea mai încărcată instanță la nivel de tribunale din țară. Un tribunal frământat de foarte multe probleme de personal și de volum de activitate, dacă este cazul pot să dezvolt chestiunea aceasta. Și experiența aceea de președinte al Tribunalului Ilfov mi-a adus în față sau m-a confruntat cu o serie de probleme, cred eu, ca majoritatea instanțelor de acest grad de jurisdicție. Și atunci m-am gândit că am o oportunitate să încerc să rezolv o mare parte din ele. Mi s-a confirmat acest lucru în campania electorală care a urmat, pentru că și noi parcurgem un proces electoral asemănător cu procesul electoral clasic pe care îl știm. Acest proces electoral a însemnat vizitarea tuturor tribunalelor din țară, pentru că eu ocup un loc destinat tribunalelor în Consiliul Superior al Magistraturii. M-am întâlnit cu colectivele de judecători de la acel moment pentru că eu trebuia să merg și să-i conving de proiectul meu, de intențiile mele, ca să mă poată vota. Și am constatat atunci că experiența mea era una care acoperea o plajă largă de problematici și am crezut că pot, din această calitate, să schimb, să contribui cu ceva la îmbunătățirea acestor instanțe. Pe de altă parte, a fost și o provocare personală, am fost puțin frământată de ideea de a renunța o perioadă atât de mare de timp, șase ani, atât este mandatul, la activitatea de judecată specifică pentru că, aici, în CSM activitatea este mai mult una administrativă. Avem și o componentă jurisdicțională atunci când judecăm secții disciplinare. Însă, însemna ca eu, șase ani de zile, să nu mă mai întâlnesc cu sala de judecată, ceea ce a fost o problemă la acel moment, acesta a fost elementul care m-a ținut puțin în cumpănă. Până la urmă, am decis că este bine să mă implic și în aceste chestiuni administrative și să încerc să fac ceva. Cam acestea au fost resorturile de la acel moment.

Rep.: Cum a fost întâlnirea cu doamna judecător Gabriela Baltag? Știu că formați o echipă solidă în cadrul Consiliul Superior al Magistraturii și, de asemenea, mai știu că luptați pentru apărarea principiilor Justiției.

EVELINA OPRINA: Pe doamna judecător Gabriela Baltag, Gabi, așa cum îi spun eu, am cunoscut-o în Consiliu, nu ne-am știut dinainte. Evident că eu o cunoșteam, Gabriela fiind o figură publică. Era la acel moment, de foarte mulți ani, președintele unei asociații importante, „Asociația Magistraților din România”, cu poziții ferme, clare pe zona aceasta, a apărării drepturilor magistraților, dar și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Am cunoscut-o în Consiliu, ne-au adus probabil împreună viziunile, principiile comune, așa am ajuns să formăm o echipă. Este adevărat că, în ultima perioadă, în ultimii doi ani de zile, formăm chiar o echipă micuță, solidă, închegată și nimic nu ne poate separa. Este clar, cât s-ar încerca, nimic și nimeni nu ne poate separa pentru că ne leagă niște lucruri mult prea solide și sincere, asfel încât nu există loc între noi de neîncredere sau de îndoială. Încercăm, atât cât ne este cu putință, având în vedere că noi, în prezent, formăm o minoritate în Consiliu, încercăm să apărăm cât se poate drepturile și libertățile oamenilor. Dintr-o poziție minoritară nu putem să facem foarte multe lucruri, am fost și într-o poziție majoritară, dar lucrurile s-au schimbat în acești ani în cadrul Consiliului, însă noi am rămas consecvente acelorași idei, principii și bunei-credințe cu care ne-am început mandatul. Nu regretăm că suntem într-o astfel de poziție, mai puțin confortabilă, să spun, într-un organism colegial cum este Consiliul Superior al Magistraturii, nu poți să faci foarte multe lucruri decât împreună cu restul colegilor. Individual, prea puțin. De aceea spun eu, poziția nu este tocmai confortabilă, însă, chiar și din această poziție, vreau să cred că reușim, cât de cât, să mai impulsionăm lucrurile într-o anumită zonă, să spunem așa, sănătoasă.

„NU-MI PLACE BUCĂTĂRIA. ESTE O PIERDERE DE TIMP”

Rep.: Acum, să vedem și cealaltă parte a Evelinei Oprina, dincolo de cariera profesională. Vă plac florile? Ce flori vă plac?

EVELINA OPRINA: Da, îmi plac florile. Nu știu, toate florile. Cred că trandafirul este preferatul meu dintre toate florile, dar iubesc toate florile și îmi place să am în casă în permanență flori.

Rep.: Vă place să petreceți ceva timp în bucătărie?

EVELINA OPRINA: Nu. Mărturisesc sincer, nu! Bucătăria mi se pare consumatoare de timp. Trebuie, într-adevăr, să ne și alimentăm, ca să avem energie să lucrăm, să muncim, dar nu îmi place în mod deosebit să gătesc. Dacă sunt nevoită, rezolv și chestiunea aceasta, deocamdată am sprijin și mulțumesc pentru asta, dar nu… nu îmi place în mod deosebit să stau în bucătărie.

Rep.: În concedii, în vacanțe unde vă place să călătoriți? Sau ce alegeți: muntele sau marea?

EVELINA OPRINA: În ultima perioadă, prefer să aleg mai mult zona de munte, care îmi permite să fac plimbări, să merg mult, pentru că, în restul timpului, sunt destul de statică, prin prisma profesiei. Îmi place, în vacanțe, când am timp liber, să aleg călătorii în care să merg efectiv, în care să merg foarte mult. Îmi place să călătoresc în țară și în afara țării. Acum, în perioada aceasta de pandemie pe care o traversăm, am ales varianta vacanțelor în țară și mă bucur că am reușit să văd destul de multe zone din țara noastră.

„AM SENTIMENTUL CĂ, DIN CAUZA PANDEMIEI, PRIMĂVARA A TRECUT FĂRĂ SĂ O SIMȚIM”

Rep.: Cum vi s-a părut perioada aceasta în care am fost oarecum constrânși să stăm în case în pandemie?

EVELINA OPRINA: Da, destul de complicat. Personal, nu am resimțit atât de acut, nu știu, nu m-a afectat foarte mult pentru că am fost în activitate în permanență, chiar dacă o anumită perioadă de timp, anul trecut pe durata stării de urgență, activitatea noastră s-a desfășurat mai mult în sistem online, însă activitatea s-a desfășurat în același ritm, cu aceeași ritmicitate. Chiar pot să spun că, lucrând o perioadă de timp de acasă, în sistem online, aveam sentimentul că muncesc mai mult decât atunci când mă deplasam la birou, dar nu este deloc o perioadă confortabilă. Mă uitam și la cei din jur, la membrii familiei mele, unii au resimțit mai acut aceste restricții. Faptul că ai fost obligat să-ți petreci foarte mult timp în casă, nici mie nu mi-a plăcut neapărat, pentru că sunt o persoană căreia îi place să iasă în aer liber, să vadă soare, să vadă lumină. Anul trecut am avut sentimentul că a trecut un anotimp, primăvara, peste noi fără să o simțim pentru că a coincis cu perioada de carantină. Purtarea măștii este obligatorie și acum în spațiile închise, noi și în prezent ne desfășurăm activitatea în cadrul Consiliului cu măști. Ne-am făcut, așa, un obicei. Și acum, când ies din casă și realizez că nu am masca, mă panichez și mă întorc să-mi recuperez masca din casă. Sper, deși suntem acum amenințați cu valul patru, cu alte infectări, totuși, sper că într-un an de zile vom reuși să revenim la viața noastră normală.

Rep.: Considerați că obligativitatea aceasta de a ne vaccina, toată populația, ne va ajuta în vreun fel. Credeți că vom trece mai repede peste acest val, peste această pandamie?

EVELINA OPRINA: Nu știu, că nu sunt medic și eu am ascultat foarte mult, m-am informat, am citit, am încercat să-mi culeg informația din mai multe surse. Nu știu, îmi doresc să fie așa, dar nu știu. Eu, personal, m-am vaccinat. M-am vaccinat oarecum și cu o anumită rezervă, nu știu atât de bine ce efecte are acest vaccin. Am ales, am cântărit argumente pro și contra. Fără să mi se ofere multe informații, am decis să fac acest pas și sper că efectele nu vor fi unele negative, dar nu știu să dau eu un răspuns, îmi doresc să se găsească o formulă, de vaccinare sau o altă formulă, prin care să revenim cu toții la viața noastră de dinainte.

Rep.: În timpul dumneavoastră liber vă place să ascultați muzică, să vizionați filme, să citiți? Ce fel de muzică vă place sau ce gen de muzică ascultați?

EVELINA OPRINA: Îmi plac toate cele menționate, doar că nu am foarte mult timp nici de ascultat muzică, nici de vizionat filme. Muzică ascult în mașină atunci când conduc și filme destul de rar, în concedii, în weekend-uri, când și când, pentru că timpul meu, să spun așa, este foarte bine organizat. Eu am, în afară de activitatea didactică care presupune timp, implicare, pregătire, cursuri, seminarii, examene, lucrări, licențe, disertație, am și o activitate științifică și de cercetare. În general, când am puțin timp, prefer să-l dedic acestei laturi și am proiecte începute, proiecte care își așteaptă începutul și, când am puțin timp și starea necesară, prefer să mă concentrez acolo. La fel și cu cititul, am mai multe cărți începute… Acum mă bucur de vacanța care urmează și sper să lecturez, să termin câteva din cele începute.

„NICI MIE, NICI STUDENȚILOR NU NE-A PLĂCUT ÎNVĂȚĂMÎNTUL ONLINE”

Rep.:Studenții dumneavoastră cum au trecut prin acestă pandemie, cum au perceput ei cursurile online. Examene online presupun că ați avut?

EVELINA OPRINA: Da, este foarte bună întrebarea aceasta. Pe ei i-a marcat foarte mult acest învățământ online, pe studenți, pe elevi în general. Nu le-a plăcut deloc, nici mie, de altfel, ca profesor, nu mi-a plăcut această variantă. Am parcurs-o, am derulat-o, până la urmă ne-am descurcat, am schimbat un pic metodele de predare, dar nu, învățământul trebuie să fie față în față. Acolo reușești să transmiți informația, într-un fel îl simți pe student dacă a înțeles, îi vezi privirea, are posibilitatea imediat să intervină și să te întrebe. Acest online este rece, distant și eu, ca profesor, mă simțeam la cursuri ca în fața unui perete, ca și cum vorbeam, așa, singură, deși dincolo erau ei. Deci, nu ne-a plăcut. În momentul în care s-au mai relaxat puțin aceste restricții și li s-a permis și lor să vină în campusul universitar să știți că au venit la sală. Unii au rămas conectați online, pentru că au avut această posibilitate, alții au venit la sală și își doreau foarte mult să nu se termine anul, pentru a avea câteva întâlniri față în față. Da, a fost greu, ca să nu mai spun de examenele pe care a trebuit să le susținem online. Am căutat variante și până la urmă am ajuns la formula susținerii unui examen oral, au fost tot felul de dificultăți. Ei, studenții, mi-au spus că nu le place această variantă de trimitere a unor subiecte pe e-mail, să trimită răspunsurile înapoi, simțeau singuri că se fură. Și atunci, eu, ca profesor, am simțit că am posibilitatea să găsesc o variantă, prin care să le ofer șansa de a obține o notă corectă și obiectivă, care să reflecte valoarea lor de la acel moment, pentru că la un moment dat erau toți excepționali la examen, or știm că nu era chiar așa. Și am găsit această formulă care a fost un pic mai dificilă pentru că a presupus să stăm ore în șir în fața calculatorului, să discutăm, dar am stabilit-o de comun acord cu ei. Au fost de acord cu această formulă. Sper ca în toamna acestui an, când va reîncepe anul universitar, dacă va fi totul în regulă și nu va lovi acest val patru, poate să începem anul universitar în sală, față în față.

Rep.: Ce stil vestimentar abordați?

EVELINA ORPINA: În general, dată fiind și profesia mea sau toate laturile acestea profesionale, am un stil vestimentar spre elegant-office, să spun, în rest în puținul timp liber pe care îl am, în vacanțe, am un stil mai lejer, ușor sport. Nu sunt o persoană sportivă, garderoba mea nu conține foarte multe obiecte sportive, dar în ultima vreme am prins gustul, nu știu, al unui pantof sport, adidas, care compensează tocul pe care îl port în fiecare zi la birou. În general, am un stil office, sacouri, cămăși, pantaloni, pantofi cu toc obligatoriu.

„NU-MI PLACE SHOPPING-UL. MĂ OBOSEȘTE”

Rep.: Bănuiesc, totuși, ca oricărei femei, că vă place să mergeți la cumpărături, să faceți shopping, mai ales shopping de haine.

EVELINA OPRINA: Da… și nu. Îmi place, în general, când merg la shopping să dedic un interval mai mare de timp într-o zi, fac mai multe achiziții și apoi o perioadă îndelungată de timp nu mai merg pentru că mă obosește experința respectivă, pînă uit de ea, dar fac achiziții suficiente care să îmi asigure necesarul de haine până la urmotoarea achiziție. Deci, îmi și place, dar mă obosește în același timp.

Rep.: Shopping-ul online cum vi se pare? O modalitate mai bună de a economisi timp, adică dacă stați în fața laptopului și vedeți acolo anumite articole vestimentare?

EVELINA OPRINA: Nu aleg varianta shopping-ului online, nu îmi place. Îmi place să văd respectivul produs, să-l probez, să-l simt, să-l ating, nu cumpăr online, nu cumpăr și din pricina faptului că îmi este teamă că nu este mărimea potrivită și apoi mă complic cu procedeul acela de retur și așa mai departe. Deci, prefer să merg în magazine și să-mi caut ceea ce am nevoie.

Rep.: Animalele de companie vă plac?

EVELINA OPRINA: Îmi plac, dar nu am. La fel, pentru a avea un animal de companie trebuie să ai și timp pentru el, să te ocupi, să-i faci toate cele necesare, plimbările necesare, ori eu acum nu am timp de așa ceva. Îmi plac animăluțele, dar nu am eu, personal. Nu am acum, dar poate mai târziu…

Rep.: Cu toate că spuneați că nu vă place să petreceți așa de mult timp în bucătărie, nu știu, ce vă place să mâncați? Care sunt alimentele dumneavoastră preferate? Aveți vreun aliment preferat?

EVELINA OPRINA: Nu, nu am alimente preferate. În general mănânc că trebuie să mănânc, că-mi este foame, că am nevoie de energie. Nu am pasiuni deosebite. Încerc să mănânc, în general, sănătos, cât de cât dietetic, dar nu am așa o pasiune deosebită. Mă gândeam, așa, îmi plac fructele, nu există zi în care să nu mănânc fructe.

„CÎND VREAU CEVA DULCE, PREFER SĂ IAU DIN FRUCTE”

Rep.: Dulciurile vă plac?

EVELINA OPRINA: Nu prea, când și când, când simt nevoia. Deci, neavând o problemă, neplăcându-mi foarte mult dulciurile, nu am o problemă. Când am poftă să mănânc ceva dulce, mănînc, dar apoi am o perioadă îndelungată de timp în care nu-mi trebuie dulciuri.

Rep.: Deci nu mâncați dulciuri sau nu simțiți nevoia de a consuma dulciuri?

EVELINA OPRINA: Nu, cred că nevoia aceea de dulce pe care o avem fiecare dintre noi eu mi-o iau din fructele pe care le mănânc în fiecare zi.

Rep.: Ce întrebare ați fi dorit să vă adresez și nu v-am adresat-o?

EVELINA OPRINA: Nu știu, mă gândesc. Cred că este cea mai dificilă întrebare din această discuție a noastră. Știți ce nu am punctat? Este o latură ce ține de profesie, latura aceasta științifică, este o latură la care eu țin foarte, foarte mult și care mă ajută să ies din lumea asta tulburată în care trăim. Este adevărat că activitatea mea de scris vizează tot partea profesională, adică nu scriu literatură, scriu tot în domeniul dreptului și mai ales al dreptului procesual civil și al dreptului execuțional civil, unde eu activez ca judecător și cadru didactic. Este o zonă în care eu mă regăsesc foarte mult, în care îmi las mintea să se deschidă și care mă ajută foarte mult în activitatea practică, pentru că, scriind, mi se deschid perpective noi asupra unui text le lege pe care îl analizez. Și atunci, evident, când am un dosar spre soluționare, în care se pune respectiva problemă de drept, eu deja am problema tranșată. Și invers, activitatea de judecător mă ajută să trag de acolo seva de problematici pe care apoi eu mă duc și le transpun în scris. Este o zonă la care țin foarte mult și cred că, după ce voi încheia activitatea de judecător, deci după ce voi ieși la… pensie, aceasta va fi activitatea care mă va ține în continuare activă și vie.

Rep.: Cam atît. Vă mulțumesc frumos!

EVELINA OPRINA: Vă mulțumesc și eu pentru această discuție minunată, relaxantă, în acest cadru, lîngă lac, în natură.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.