Muzeu unic în lume şi loc major de conservare în domeniul artelor spectacolului, “Centrul Naţional al Costumului de Scenă” (CNCS) de la Moulins, din Franţa, a inaugurat, în 19 octombrie, o expoziţie permanentă, cu peste 100 de piese, consacrată unuia dintre cei mai mari dansatori ai secolului al XX-lea, Rudolf Noureev. Expoziţie patronată de nimeni altul decât Christian Lacroix. Din motive de conservare, costumele vor fi expuse prin rotaţie la fiecare şase luni.
Neobosit colecţionar, cu o adevărată pasiune pentru decorurile somptuoase, Noureev a strâns de-a lungul anilor numeroase tablouri, gravuri datând din secolul al XVI-lea până în veacul al XVIII-lea, costume, instrumente muzicale rare, printre care şi o spinetă englezească din 1703, textile orientale, chimonouri japoneze, mobile şi obiecte de artă, cu care şi-a decorat apartamentele de la Paris şi New York.
În rolul Rothbart din Lacul lebedelor
După moartea sa, “Fundaţia Roudolf Noureev” era însărcinată să vândă majoritatea acestor piese, cu excepţia câtorva sute menite să constituie o colecţie în onoarea balerinului. Ea fusese înfiinţată în 1975, de Rudolf Noureev, cu numele “The Ballet Promotion Foundation”, cu scopul de a ajuta familia sa, rămasă în Uniunea Sovietică, dar şi pentru a susţine dansatori, companii, şcoli de balet sau organizarea de spectacole. În 2008, Fundaţia a donat CNCS această colecţie. Noua expoziţie permanentă este menită să dezvăluie publicului cariera lui de dansator şi viaţa lui “civilă”.
Pentru a celebra spiritul lui Noureev, la 20 de ani de la dispariţia sa, în 1993, CNCS a cerut scenografului şi decoratorului Ezio Frigerio, asistat de Guiliano Spinelli, să realizeze scenografia noului spaţiu de 350 de metri pătraţi. Prieten apropiat al lui Noureev, Ezio Frigerio a lucrat cu balerinul la balete devenite legendare, ca “Lacul lebedelor”, “Romeo şi Julieta”, “Bayadera” şi “Frumoasa din Pădurea adormită”.
Capa Prinţului Albert din Giselle, costum de James Bailey
În expoziţie pot fi admirate fotografii, costume de scenă, dar şi de oraş, imagini evocând copilăria şi cariera dansatorului, tablouri, gravuri, sculpturi, dar şi piese de mobilier sau instrumente de muzică. Printre costumele de scenă figurează şi câteva ale partenerelor sale, mai ales ale lui Sylvie Guillem sau Noëlla Pontois.
Exponatele scot în evidenţă nu numai remarcabilul parcurs coregrafic al lui Noureev, dar şi aportul lui pe plan vestimentar. Pot fi văzute, de exemplu, costumul lui din 1962, din “Spărgătorul de nuci”, unul dintre primele balete în care a dansat după exilul din iunie 1961, sau cel din “Romeo şi Julieta, din 1977. A fost primul care a păstrat din vechiul costum de balerin numai colanţii şi care a redimensionat statutul balerinului pe scenă, cantonat adesea, până la el, în rolul de susţinător şi actor de echilibru în cuplul dansator-balerină.
Costum din Romeo şi Julieta
Nimic nu prezicea acestui orfevru al dansului un viitor atât de promiţător. Născut în 1938 într-un tren, aproape de lacul Baikal, crescut într-o izbă în care zăpada pătrundea prin acoperiş, a devenit o stea la Kirov, pentru a trece în Occident în 1961, în plin Răzoi Rece. Ascensiunea lui fulgerătoare ţine de poveste. Dansând 250 de seri pe an, adică aproximativ 800 de ore pe scenă, acest tătar şi-a construit imperiul graţie tehnicii sale. Rafinând arabescuri şi piruete a devenit celebru, ocupând apoi, din 1983 până în 1989, funcţia de Director de dans al Operei din Paris.
Fotografii personale ilustrează tinereţea lui la Ufa, formarea ca balerin la “Vaganova”, în Lenigrad, primi paşi pe scemnă la Teatrul “Kirov”.
Pentru rolul Basilio din Don Quijote, costum de Nicholas Georgiadis
Cea de a treia sală reconstituie salonul apartamentului său parizian, cu pereţii tapetaţi cu tablouri. Pot fi admirate canapeaua, gheridoul şi alte obiecte ce permit, după spusele organizatorilor, “evidenţierea relaţiilor dinte creaţiile artistice ale personajului şi estetica vieţii sale personale”, gustul lui pentru decorurile opulente, pentru interioarele luxuriante şi pasiunea pentru muzică.
Un documentar despre Noureev şi numeroase fragmente din baletele sale figurează, de asemenea, în expoziţie.
Costum de teatru din China de la începutul secolului al XIX-lea
Chiar dacă, aşa cum scrie Rosita Boisseau, “a trecut de mult imaginea prinţului fermecător cu turpul bine profilat pe care a impus-o baletul clasic pe scenă şi în imaginar”, expoziţia valorifică frumuseţea acestui “ţar” irezistibil, monstru sacru al scenei, star pop şi simbol sexy. Dacă un dansator merită să-i fie reţinute cariera, viaţa şi opera, acesta este desigur Noureev, care a marcat baletul secolului XX cu panaşul şi magnetismul său. A rămas o legendă. A devenit, de fapt, un mit încă de la 23 de ani şi n-a mai părăsit rampa până la sfârşit. N-a trecut nicio stagiune la Opera din Paris, la “Royal Ballet” din Londra sau la “Scala” din Milano, fără ca un spectacol de balet să strălucească graţie lui.
Expusă într-un cadru ce aminteşte de scenografia de tetru, “Colecţia Noureev” permite publicului să pătrundă în universul exuberant al acestei figuri esenţiale de balerin şi coregraf din secolul al XX-lea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.