Europa pe perfuzii

Paradoxul economiei comunitare este următorul: deşi se laudă a fi una dintre cele mai importante puteri economice ale lumii, cele mai multe state UE sunt susţinute cu perfuzii de zeci sau sute de miliarde de euro. Ca să nu se prăbuşească sub greutatea datoriilor contractate de-a lungul timpului.

Culmea este că, pentru a plăti nişte datorii, se fac alte datorii, şi mai mari. Ne învârtim într-un carusel al absurdului. Orice student de anul întâi la economie ştie că bunăstarea socială sustenabilă se obţine prin creşterea producţiei, inovaţii tehnologice şi export, ceea ce se reflectă în PIB şi în gradul de ocupare a forţei de muncă. Şi mai departe, în bani de pensii şi de servicii sociale.

Or, fix asta nu se întâmplă. Creşterea economică este sperată a fi obţinută mai degrabă din speculaţii bursiere şi din tot felul de scheme financiare dubioase, un fel de joc de ruletă cu bruma de avuţie a acestor ţări. Şi astfel apar, ca ciupercile după ploaie, tot felul de personaje dubioase, prevestitorii nenorocirilor economice mondiale. Cum ar fi acest Nouriel Roubini, un melanj între caracatiţa Paul şi cavaler al apocalipsei, ale cărui prorociri sunt preluate ca literă de lege de către toată presa din lume. Fie că se adeveresc, fie că nu, ele reuşesc să influenţeze bursele pentru câteva zile, suficient de mult ca băieţii deştepţi să mai tragă câte un tun finanicar, până când se dezmeticesc fraierii.

În acelaşi timp, simplii cetăţeni plătesc scump efectele proastei gestionări a crizei. Uneori, chiar cu viaţa, cum s-a întâmplat de curând cu pensionarul grec care nu a mai putut suporta situaţia din ţara sa. Şi nu e un caz izolat. Taxa pe tranzacţii financiare, propusă de Comisie şi de unele state membre, dacă ar fi bine implementată, ar putea aduce bani la bugete. Însă se pare că marile companii din domeniul financiar-bancar au un lobby suficient de puternic încât să zădărnicească planurile Comisiei. Mai sunt şi voci care spun că degeaba s-ar instaura o asemenea taxă, fiindcă tot noi, cetăţenii, am ajunge să o plătim. Adevărat, însă o vom plăti, cu precădere, aceia dintre noi care au suficient de mulţi bani încât să investească pe bursă. Şi nu pensionarii, preşcolarii sau pacienţii, aşa cum se procedează acum în majoritatea ţărilor. Din păcate, însă, deşi sunt majoritari, aceştia nu sunt cei care decid. Europa a încetat să fie o democraţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.