Instituțiile statului, bine motivate să le dea în cap producătorilor

Un mic producător român este în război cu marea și atotputernica Autoritate Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). El vrea o competiție reala și corectă, ANSVSA îi râde în nas. Nimic spectaculos, nimic senzațional, doar o fotografie de moment a raportării dintre reprezentanții statului și acești mici sau mai mari producători români. Cei care până la urmă îi plătesc din munca lor pe angajații statului.

Filip Mărgărit este un om de afaceri din Ploiești, cu un business relativ mic. Rulează circa un milion de lei pe an și are câteva zeci de angajați. A intrat în afacerea cu crotalii – acel cerceluș galben pe care-l primește fiecare animal – în 2005, când legislația românească a intrat în acord cu cea europeană în ceea ce privește obligativitatea tuturor crescătorilor de animale de a identifica cu crotalii fiecare animal din fermă sau bătătură. El oricum avea de mai mulți ani un business axat pe turnarea în matrițe a aliajelor metalice – confecționează medalii, trofee, efigii etc. Să schimbe fierul cu plastic (materialul din care sunt confecționate crotaliile) nu a fost foarte greu. A investit circa 200.000 de utilaje și a trecut încrezător la treabă. Cu caietul de sarcini în mână a conceput crotalii pentru oi, capre, vaci și portci, conform cu indicațiile ANSVSA. A început să le și vândă, iar în scurt timp piața și-a dezvăluit potențialul: circa 15 milioane de euro pe an.

„Anual se vând în România crotalii pentru patru milioane de porcine, 12 milioane de ovine, două milioane de caprine și încă două milioane de bovine”, susține omul de afaceri ploieștean. Și ar fi trebuit să fie un business bun, mai ales având în vedere că este singurul producător român de crotalii. Ei bine, avea să constate că s-a înșelat. Abia dacă a prins o mică bucată din această piață, de nici măcar 5% din aceasta. Motivul? La prima vedere marii producători europeni de cerceluși pentru animale, care pur și simplu ar fi spart piața cu prețuri mici. Dar și cu ajutorul angajaților statului.

„La început crotaliile se vindeau cu peste un euro aceste crotalii. Acum sunt în jur de 0,6 euro, iar mai jos nu-mi dau seama cum voi putea coborâ pentru că voi fi sub costul de producție”, spune Filip Mărgărit. Ar putea părea că peștele mic este înghițit de peștele mare, o situație des întâlnită în afaceri. Îngrijorat de faptul că mai are puțin și este scos de pe piață, omul de afaceri a început o adevărată anchetă pe cont propriu să vadă ce se întâmplă. A adunat mostre de crotalii de la concurență, le-a studiat, a încercat să le găsească proveniența. A ajuns la concluzii îngrijorătoare: Cei mai mari distribuitori nu respectă legea în ceea ce privește modul de execuție, de înscriere și de identificare ale crotaliilor.

Aici trebuie să facem o precizare. Crotaliile sunt un fel de buletin de identitate ale animalelor, fiind extrem de utile pentru identificarea unui focar de boală, de exemplu. Ele au coduri unice, ca un fel de CNP al animalului, iar citirea unui crotal, făcut acum sau în urmă cu zece ani, duce inevitabil la producătorul animalului care l-a purtat, data sacrificării și a comercializării animalului, a medicului veterinar care a declarat carnea bună pentru consumul uman și altele. Deci o evidență strică și corectă a crotaliilor este extrem de necesară – practic fără o ordine în fișele animalelor degeaba există acest sistem.

Revenind la ce a găsit Filip Mărgărit după ce a făcut pe detectivul, rezultatele sunt de-a dreptul surprinzătoare: Cei care au inundat piața românească cu crotalii nici măcar nu respectă legea privind modul în care acestea prezintă informațiile. „În lege este clar: numele producătorului și sigla acestuai în stânga sus. Ei scot crotalii fără siglă, fără nume, fără să fie poziționate unde scrie în lege, fără să respecte mărimea caracterului indicat în aceeași lege”, spune omul de afaceri.

Ar putea părea detalii irelevante, dar ca să schimbe o linie de fabricație i-ar costa pe acești distribuitori (în principal este vorba despre francezii de la Allflex și ungurii de la Bentley) schimbarea contractelor cu producătorii, schimbarea graficii, a structurii și a matrițelor, urmând apoi să treacă prin procesul de avizare al ANSVSA. Ar pierde luni în care nu ar putea vinde nimic – și asta o știe Filip Mărgărit pe propria piele, el așa a pățit atunci când a intrat în această afacere.

Ce e mai grav în acest pesaj este faptul că ANSVSA nu numai că tolerează situația, dar, conform lui Filip Mărgărit, chiar o încurajează. El a depus un întreg dosar la ANSVSA în care sunt relevate exact toate neregulile găsite pe teren. Răspunsul primit poate fi rezumat în câteva cuvinte: „Aşa o fi, dar de ce ne deranjezi?”. Mai mult, a primit amenințări din partea unor reprezentanți ai ANSVSA, supărați că tot sesizează nereguli. „Mi-a spus printre dinți unul din șefii de acolo: Tu nu renunți la toată treaba asta? Chiar vrei să te scoatem de tot de pe piață?”, spune Mărgărit.

Simțindu-se furat, umilit, dat la o parte – dar cu legea în mână -, acesta este hotărât să nu renunțe la luptă. El își imaginează foarte bine ce se întâmplă acolo, dar pentru a demonsta asta nu a reușit să adune probe. Dar putem intui că este vorba de șpăgi pe care le primesc angajații statului pentru a susține câțiva mari distribuitori de crotalii, iar cei mici – chiar dacă sunt producători români, care dau de lucru altor români, care produc efectiv ceva, sunt dați la o parte pentru că nu vor să meargă pe șpagă ci pe corectitudine.

„N-au ce să-mi facă, din țară nu mă pot alunga. Chiar dacă mă închid, măcar să știe toată lumea ce se întâmplă acolo”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.