Pe 21 noiembrie prăznuim Intrarea Maicii Domnului în Biserică. La vârstă de 3 ani, Maica Domnului a fost adusă la Templul din Ierusalim de părinţii săi, Sfinţii Ioachim şi Ana, care respectau astfel promisiunea făcut lui Dumnezeu. Pentru că le-a dăruit cinstea de a fi părinţi, aceştia au făgăduit că vor duce copilul la templu şi îl vor închina Lui.
După Tradiţia Bisericii, preasfânta Fecioară Maria a stat 12 ani la Templul din Ierusalim, fiind educată împreună cu alte fecioare, până la vârstă de 15 ani. În tot acest timp, Maica Domnului şi-a petrecut cea mai mare parte în rugăciune.
Ieronim scrie: „Fericita Fecioară, încă din pruncia sa, când era în biserică alături de celelalte fecioare de o vârstă cu sine, îşi petrecea viaţa foarte cu rânduiala. Pentru că de dimineaţă până la al treilea ceas din zi stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al nouălea se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De la al nouălea ceas, iarăşi îşi începea rugăciunea, de la care nu înceta până când nu i se arată îngerul, dintr-ale cărui mâini se obişnuise a-şi primi hrană. Şi aşa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu”.
Dorinţa fiecărui evreu era să ajungă în ceea ce aveau evreii mai de preţ, la Templul din Ierusalim. Acolo era Chivotul Legii, în care erau cele două Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, era Toiagul lui Aaron, era un vas cu mana care căzuse pentru hrană evreilor în pustie, când au fost eliberaţi din robia Egiptului.
Întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, acesta a dus-o pe Maica Domnului în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor. Acolo nu intră decât o dată pe an, singur, arhiereul, dar Maica Domnului a stat în această încăpere vreme îndelungată.
La slujbă, Biserica noastră arată: „Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neîntinată feciorie, maimarele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.
Potrivit crestinortodox.ro, “după cincisprezece ani (…), fecioarele care erau acolo închinate, erau eliberate din Templu, mergeau la casele lor, familiile lor şi puteau să se căsătorească, pentru că era acest ideal, la poporul evreu, toate fecioarele trebuiau să fie căsătorite, ca din una din ele să se nască Mântuitorul Lumii. El a fost vestit încă primilor oameni în Rai, după căderea lor. De aceea era această stricteţe şi dorinţa aprinsă ca toţi cetăţenii, fetele, fecioarele să se căsătorească şi să nască prunci. Din aceşti prunci, măcar unul va fi cândva Mântuitorul Lumii.
Şi Fecioara a ajuns în Nazaret. Părinţii ei muriseră de mult pe atunci, Ioachim şi Ana, acolo avea însă rude şi cunoscuţi. Şi o îndemnau să se căsătorească; ea a spus „nu, eu rămân singură cu Dumnezeul mântuirii mele, nu mă căsătoresc“. Atunci vecinii şi prietenii ei, familia, au sfătuit-o <să acopere gura lumii>, cum se spune, şi i-au recomandat şi au încredinţat-o unui bătrân cu numele Iosif. Acest bătrân, spune undeva în Protoevanghelia lui Iacov, în care este copilăria Mântuitorului Hristos, nescrisă în Evanghelie, acest bătrân Iosif avea 84 de ani când a luat pe Fecioara Maria sub ocrotirea lui. Şi într-adevăr lumea a tăcut. Fecioara însă avea libertatea să se roage, să citească sfintele Scripturi şi să lucreze, în mare libertate duhovnicească cu acest protector al ei — şi scăpase şi de vorbele lumii. Şi, într-o bună zi, Fecioara Maria are bucuria de a-i veni Sfântul Arhanghel Gavriil şi a-i binevesti că ea va naşte pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (…)”.
Aleasă de Dumnezeu ca prin ea să vină în lumea aceasta Fiul Său, Maica Domnului este mama Mântuitorului, dar şi mama noastră. Multlăudată, nu este nimeni în lumea aceasta ca Maica Domnului, „mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui”.
Sărbătorile Maicii Domnului sunt cinci, fiind cinstită pe 8 septembrie, când prăznuim Naşterea Maicii Domnului, pe 21 Noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Soborul Maicii Domnului, pe 26 Decembrie, Bunavestire, pe 25 martie şi pe 15 August, Adormirea Maicii Domnului.
Ne întâlnim însă cu Maica Domnului şi în alte zile la slujbele noastre, când zicem: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, pe Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe ţine”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.