BBC.com a publicat povestea lui Jennifer Bricker, o sportivă fără picioare, care a început să practice gimnastica de performanță după ce a urmărit-o pe românca Dominique Moceanu câștigând o medalie de aur la Jocurile Olimpice din 1996.
Povestea, ce pare ruptă dintr-un scenariu de film, continuă cu o intrigă fantastică: idolul său s-a dovedit a fi chiar sora biologică de mult pierdută. La câteva luni de la naștere, Jennifer a fost adoptată de Sharon și Gerald Bricker, un cuplu din Illinois, SUA. Fetița și-a cucerit părinții adoptivi cu ochii ei mari și căprui și energia debordantă. Atunci când un doctor a sfătuit-o pe mama sa adoptivă să o transporte cu ajutorul unui coș special, ea a refuzat. Jennifer a învățat în cel mai scurt timp să se deplaseze cu ajutorul mâinilor și al mușchilor fesieri, iar în copilărie se cățăra în copaci alături de cei trei frați mai mari. La vârsta de 3 ani, ea a primit proteze, dar a refuzat categoric să le poarte, deoarece avea mai multă libertate de mișcare fără ele. „Părinții mei nu m-au tratat diferit, astfel că am fost străină de această concepție. Știam că nu am picioare, dar asta nu m-a împiedicat să realizez tot ceea ce mi-am propus. Am știut că sunt româncă și am crezut mereu că părinții mei biologici au avut un motiv întemeiat pentru care m-au părăsit“, a povestit Jennifer pentru BBC.com.
„Am văzut prima oară un român la televizor“
Primul „contact“ pe care Jennifer l-a avut cu un român a fost în timpul transmisiunii televizate a Jocurilor Olimpice din anul 1996 care au avut loc în Atlanta. Ea iubea să urmărească performanțele echipei feminine de gimnastică, dar o anume membră i-a atras atenția în mod deosebit. Era vorba despre Dominique Moceanu, în vârstă de 14 ani. „Am simțit că avem o conexiune, deoarece mi se părea că semănăm foarte mult. Nu știam alți români. M-am regăsit în ea într-un mod pe care nu sunt capabilă să-l descriu“, spune Jennifer. În momentul în care echipa feminină a câștigat aurul, Jennifer a decis că vrea să devină gimnastă. La vârsta de 10 ani a participat de Olimpiada de Juniori, iar la 11 ani a devenit campioană în statul Illinois. Pe când Jennifer avea 16 ani, a întrebat-o pe mama sa dacă a omis vreun amănunt referitor la familia sa naturală. Spre surprinderea ei, mama sa i-a impărtășit un detaliu neașteptat: numele său de familie era Moceanu. Jennifer a făcut imediat corelația în minte și a ajuns la concluzia că idolul său, Dominique Moceanu, este sora sa biologică. Când a aflat, a dorit să ia legătura cu Dominique, dar a vrut să procedeze într-un mod aparte. „Nu puteam să strig la ea pur și simplu că este sora mea. Nu voiam să creadă că sunt nebună“, povestește Jennifer. Întâmplarea a făcut ca unchiul său să fie detectiv particular și l-a rugat să îi contacteze pe părinții săi biologici. „Atunci când i-am sunat nu au negat că m-au dat spre adopție, dar nici nu au vrut să avem vreo legătură. Era clar faptul că doreau ca existența mea să fie secretă.“
„Curgeau râuri de lacrimi pe rândurile scrisorii“
Patru ani mai târziu, Jennifer i-a scris surorii sale o scrisoare în care i-a explicat situația și i-a mărturisit că ea a fost motivul pentru care a decis să practice gimnastica. „Era ceva ireal. Lacrimile îmi șiroiau pe hârtie în timp ce scriam. Nu puteam să cred că idolul meu este chiar sora mea.“ Ea a inclus, în plicul în care a pus scrisoarea, și documente și fotografii ce dovedeau veridicitatea poveștii. Pe data de 10 decembrie 2007, Dominique a deschis cutia poștală și a găsit scrisoarea ce avea să-i schimbe sensul întregii vieți. „Mi s-a rupt inima, deoarece eram foarte supărată pe mama că a ținut secret totul. Parcă eram într-un carusel emoțional“, povestește Dominique Moceanu. Jennifer, Dominique și sora sa mai mică, Christina, s-au reunit pentru prima dată în Ohio. Tatăl lor a murit în ianuarie 2010, înainte ca Jennifer să-l poată întâlni, iar la vârsta de 22 de ani ea a făcut cunoștință și cu mama sa, Camelia. Sportiva nu i-a purtat pică mamei sale biologice pentru faptul că nu a vrut-o: „Mama mea a avut o viață grea, a fost victima unei căsnicii abuzive. Nu vreau să-i găsesc scuze pentru ce a făcut, dar acum pot doar să mă bucur că ne-am reunit“. În prezent, surorile trăiesc în state diferite, dar se văd de câte ori au ocazia și vorbesc zilnic la telefon. Jennifer călătorește prin lumea întreagă pentru a susține discursuri motivaționale și este și acrobat aerian.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.