Un caz de coruptie investigat fara stirea sa il face pe premierul Turciei sa declare ca SUA si Israelul sprijina un ordin religios pentru a conspira impotriva tarii sale, sa acuze o conspiratie internationala impotriva Turciei si arate ca printre inamicii guvernului democratic de la Ankara, langa Hezbollah se află presedintele Barack Obama, cel care i-a infipt cutitul in sparte premierului turc renuntand la o actiune militara in Siria.
Se intampla intr-o tara vecina, cu care Romania are un parteneriat strategic si de care depind majoritatea alternativelor aprovizionarii Europei cu resurse energetice. Batalia se duce, pentru moment, pe frontul mediatic. Presa turca controlata de o confrerie religioasa si de Ahmet Dogan, alaturi de qatariotii de la Al Jazeera, dar si de presa anglo-saxona, sustine tabara anti-Erdogan, in timp ce presa controlata de apropiatii guvernului turc, alaturi de publicatiile finantate de Arabia Saudita, tine parte premierului de la Ankara.
Premierul Recep Tayyip Erdogan denunta ”dictatura judiciara” din tara sa si o ”conspiratie internationala” impotriva Turciei. Criticii sai denunta pumnul in gura pus presei, coruptia, nepotismul si impostura unei guvernari care a dorit sa impuna astfel preceptele moralei islamice. Lupta este in plina desfasurare, iar deznodamantul depinde in mare masura de razboiul civil din Siria.
Fiul premierului turc Recep Tayyip Erdogan, Bilal Erdogan, a fost chemat sa depuna marturie in cazul de coruptie care a zguduit guvernul de la Ankara si a dus la demisia mai multor ministri, ai caror fii au fost implicati, de asemenea, in afaceri murdare.
Bilal Erdogan, scrie presa turca de opozitie citand surse din randul investigatorilor, ar fi actionat ca intermediar al bancher saudit cautat pana in 2010 de autoritatile americane pentru ca ar fi finantat Al-Qaeda. Fiul lui Erdogan s-ar fi intalnit in luna aprilie cu acesta din urma, Yasin Al Qadi, pentru a intermedia cumpararea unui teren din Istanbul, care valoareaza circa un miliard de dolari, la jumatate din pretul pietei.
Bilal Erdogan a refuzat sa se prezinte in fata investigatorilor, dar un parlamentar al opozitiei i-aa cerut insusi premierului sa vina in fata legislativului pentru a spune daca fiul sau s-a intalnit cu Al Qadi. Premierul are la dispozitie circa doua luni pentru a se prezenta infata parlamentului.
Relații cu un fost finantator al Al-Qaeda
Mai grav este ca Al Qadi a intrat in Turcia ilegal de patru ori pana in 2012, cand a fost eliminat de pe lista persoanelor impotriva carora Natiunile Unite au impus sanctiuni pentru legaturile cu activitatile teroriste. Erdogan l-a aparat pe Al Qadi in 2006, cand a spus ca este ”o persoana care iubeste Turcia”. Al Qadi a fost unul dintre cei care au finantat trupele musulmane din Bosnia Hertegovina in perioada 1991-95, precum si pe presedintele bosniac Alia Izetbegovici, iar apoi a avut legaturi cu finantarea atentatelor asupra ambasadelor SUA din Kenya si Tanzania, in 1998.
Premierul Erdogan se apara sustinand ca scandalul de coruptie iscat in Turcia este produsul unei conspiratii internationale. Acelasi lucru a fost sustinut de guvernul sau si in timpul protestelor tinerilor turci impotriva distrugerii parcului Gezi din Istanbul. Atunci, vicepremierul Besir Atalay a acuzat „diaspora evreiască”.
’’Se pare că a avut loc o întâlnire între mai multe cadre universitare şi outsideri de ai noştri şi aceşti evrei (nu toţi, dar mulţi dintre participanţii la întâlnire erau evrei) şi împreună au planificat totul’’, a scris chiar site-ul American Enterprise Institute (think tankul banuit ca ar fi ”conspirat”, rezumând acuzaţiile din presă turcă. ’’Sunt declaraţii care arată cum s-a scufundat Turcia sub guvernarea Erdogan, atât timp cât ziarele sale susţin reoria conspiraţiei, pe care o citesc că pe o addenda la Protocoalele Înţelepţilor Sionului’’, spunea Danielle Pletka, vicepreşedinta AEI. Presă turcă a menționat că la întâlnire au participat foşti oficiali guvernamentali americani, inclusiv fostul consilier pentru securitate naţională Elliot Abrams, fostul ambasador american John Bolton, editorul Weekly Standard, William Kristol, şi fostul secretar de al Apărării, Donald Rumsfeld.
Erdogan riscat pe cartea siriană
Care ar fi mizele unei eventuale indepartari de la putere a premierului Erdogan, fie si printr-o ”cosnpiratie internationala”, asa cum el sustine?
Având în vedere că miza politică pe care joacă acum premierul Erdogan este un referedum constituțional care ar transforma țara într-o republică prezidențială, cu Erdogan președinte începând cu 2015, nu este exclusă implicarea unor forte externe care să încerce eliminarea unui asemenea scenariu, ce ar duce către o islamizare cel putin moderată a Turciei seculare. Erdogan are nevoie de voturile populației kurde pentru a trece constituția, acesta fiind călcâiul lui Ahile al strategiei sale.
In al doilea rand, este evident ca pozitia lui Erdogan pe plan extern a avut tot mai mult de suferit dupa episodul ”primaverii arabe”, a implicarii in razboiul din Libia si apoi in cel din Siria, cu scopul de a transforma Turcia in putere regionala de temut, sustinuta si de pozitia geografica care o transforma in culoar obligatoriu pentru rutele energetice din Asia catre Europa. Erdogan a fost una dintre cele mai vehemente voci care au cerut indepartarea regimului al-Assad.
Turcia nu este un prieten neconditionat al SUA
La fel ca si in vara anului trecut, se pare ca guvernul de la Ankara sugereaza ca in spatele ”complotului” se afla tot organizatii din SUA. Un articol publicat de The Wall Street Journal in urma cu nici trei luni poate explica ”decaderea” lui Erdogan, in special dupa ce presedintele Barack Obama a cedat in fata lui Vladimir Putin si a incetat sustinerea fatisa a rebelilor sirieni anti-Assad. WSJ il acuza pe seful serviciilor secrete turce, Hakan Fidan, ca urmeaza o cale independenta in sprijinirea rebelilor sirieni furnizandu-le acestora arme si luptatori, fara a urma indicatiile Washingtonului. WSJ scria ca seful serviciilor turce colaboreaza bine cu omologul sau saudit, printul Bandar bin Sultan al-Saud, ”care si-a unit fortele cu CIA, dar care a complicat politica SUA in Egipt”. WSJ mai scria ca Hakan Fidan este al doilea cel mai puternic om din Turcia, dupa Erdogan, dar inaintea presedintelui Abdullah Gul, iar apoi il citeaza pe fostul ambasador american la Ankara, James Jeffrey, care spune ca ”trebuie sa cooperam cu Fidan (in problema Orientului Mijlociu) pentru ca el poate rezolva lucrurile. Dar nu trebuie sa credem ca este un prieten neconditionat al SUA, pentru ca nu este.”
Ingrijorarea SUA fata de cooperarea dintre serviciile secrete turce si cele saudite in Siria si in regiunea extinsa a Orientului Mijlociu si a Africii de Nord este confirmata si de o informatie, ce trebuie luata cu precautia de rigoare, aparuta in presa iraniana. Citand surse de la Moscova, unele site-uri iraniene sustin ca in timpul intalnirii dintre Bandar bin Sultan al-Saud si Vladimir Putin, care a avut loc la inceputul lunii decembrie, seful serviciilor secrete saudite ar fi avertizat ca Arabia Saudita nu mai poate garanta ca luptatorii jihadisti pe care ii finanteaza in Siria nu se vor indrepta catre Rusia pentru a comite atentate. La scurt timp au avut loc atentatele din Volgograd, pe 29 si 30 decembrie. Avertismentul saudit a venit dupa ce Kremlinul ar fi respins propunerea Arabiei Saudite de retragere a sprijinului pentru regimului al-Assad in schimbul garantarii de catre Riyadh a monopolului rus pe piata europeana a gazelor.
O confrerie religioasă îl sapă pe Erdogan
In Statele Unite se si afla de altfel un ac pentru cojocul lui Recep Tayyp Erdogan. Este vorba despre Fatullah Gulen, un cunoscut cleric in lumea musulmana care incearca sa promoveze o versiune turca a islamului, mult mai moderata si deschisa dialogului interconfesional cu lumea crestina si cea mozaica. El locuieste in Pennsylvania, acolo unde s-a stabilit in 1999, temandu-se de o represiune din partea puterii laice de la Ankara, pe vremea cand bunul sau, pe atunci, prieten Erdogan nu se afla la putere.
La 72 de ani, Gulen este un miliardar care controleaza o miscare din care fac parte numerosi antrepremori turci extrem de bogati din domeniul IT, al telecomunicatiilor si imobiliar. Presedintele Turciei, Abdullah Gul eface parte din aceasta miscare si este de aceea considerat drept succesor al lui Erdogan, in cazul eliminarii acestuia de pe scena politica. Fatullah Gulen a fost cel care l-a sprijinit pe Erdogan in anii ’90 si la inceputul anilor 2000 pentru a pune bazele actualului partid islamist Justitie si Dezvoltare (AKP). Cu ajutorul gulenistilor, Erdogan a reusit sa dea lovitura de gratie fortelor laice si Armatei, prin procesul Ergenekon. In schimb, odata ajuns la putere Erdogan a permis membrilor miscarii Hizmet, condusa de Gulen, sa ajunga in posturi importante in organele statului, in special in institutiile de forta, dar si in educatie si economie. Insa in momentul in care Erdogan a decis desfiintarea scolilor pregatitoare pentru studiile universitare (scoli detinute in mare parte de gulenisti), miscarea Hizmet pare sa fi declarat razboi premierului.
Astfel este explicata in presa internationala deschiderea investigatiei de coruptie care a lovit guvernul Erdogan fara ca acesta sa fie informat. Prin intermediul politistilor, procurorilor si judecatorilor importanti care sunt membrii ai miscarii, gulenistii au reusit sa dea o lovitura serioasa lui Erdogan. Decizia acestuia, anuntat pe 6 ianuarie, de a demite sute de politisti apropiati miscarii Hizmet este tardiva.
Fatullah Gulen este privit in SUA drept un promotor al dialogului interconfesional, insa o parte din presa americana il considera un cal troian, al carui rol ar fi sa atraga prin zecile de scoli islamice infiintate in SUA cat mai mult americani catre un Islam aparent inofensiv, pentru ca apoi acestia sa nu mai simta pericolul unei radicalizari treptate.
Aceasta este imaginea Turciei: o tara sfasiata intre factiunile politice laice si cele islamice, o tara care are a doua armata ca marime din Alianta Nord Atlantica, dar al carei guvern stabileste conexiuni cu monarhiile salafiste din Golf pentru a urma o linie politica independenta de NATO, o tara a carei economie a cunoscut o crestere incredibila in timpul guvernarii Erdogan, dar, in egala masura, este controlata in mare parte de cateva familii apropiate actualului premier.
In aceste conditii este greu ca parteneriatul strategic dintre Romania si Turcia sa duca la vreun rezultat in contextul politic actual de la Ankara si este usor de presupus ca vizita directorului CIA, John Brennan, la Bucuresti, a urmarit o cooperare mai stransa cu Romania in dosarul sirian, acolo unde Turcia nu mai mai pare un aliat de incredere.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.