1918

31 octombrie 1918. Comunicat Oficial. Otto Roth anunță că PSD din Banat proclamă înființarea Republicii Bănățene. Zis și făcut. Anghelache, arhivar în Timișoara, trimite o depeșă unui frate de-al lui din București care era vatman la tramvai. Depeșa, în mod curios, ajunge în București după o sută de ani. Zilele trecute, tușa Floarea, află povestea asta de la o colegă de-a ei de la Oficiul Poștal nr.11.

Getuța, draga de ea, îi zice, să vezi și să nu crezi. Adică românii din Timișoara așteptau ajutor din partea țării, gata, gata să iasă cu arma-n mâini în stradă. Stai dragă, să vezi, armata sârbă vine peste ei în Banat și după aia vine armata franceză, ce tevatură. Și PSD e capul răutăților? Păi da. Dar e PSD-ul de atunci, dragă. Tot un drac. Deci, să recapitulăm, fii atentă! Social-democrații din Ungaria pun mâna pe Banat. Sârbii apar și ei. Vin și francezii. La Paris, calimeră internațională.

Și Banatul se trezește rupt în două. Și adică acum Parlamentul nostru ar trebui să ia bucata aia sârbească înapoi?! Păi așa ar trebui, Getuțo. Nu fac ăștia chestia asta că-s niște papă-lapte! Știi, dragă, Anghelache, arhivarul, a fost un român adevărat. Dacă puneau mâna pesediștii pe depeșa lui îl spânzurau fără prea multă vorbărie. Auzi, tu înțelegi ceva din politica asta? Nu înțeleg, dar România e una, așa să știi. A zis și la Pro TV. Lasă dragă, televizorul. Important e ce simte românul cu inima lui. Dar tu ce simți? Păi cum ce simt? Ce întrebare e asta? Păi când zic România, mă ia așa, ca un fel de căldură prin inimă. Zici tu? Așa zic, poți să mă crezi pe cuvânt. Adică ce-ai fi făcut tu în 31 octombrie 1918 dacă erai în Timișoara, zi drept, fără ocolișuri! Păi ieșeam în stradă, tu ce crezi?! Și te împușcau ăia în doi timpi și trei mișcări. Ei, lasă, nu te mai viteji. Dar stai că era să uit, Getuțo! Tu ești româncă get beget? N-ai zis că ai tăi și-au schimbate numele polonez în nume românesc în 1939? Ei și? Tot cu inima iubesc eu România, ce crezi tu!?