Gheorghe Piperea: Pilonul II trebuie să dăinuie încă cel puțin 14 ani

Platile lunare de pensii obisnuite se efectueaza din bugetul de asigurari sociale, bugete care se alimenteaza din contributiile lunare ale celor care realizeaza in prezent venituri (salariati sau persoane care realizeaza venituri din activitati independente).

Principiul solidaritatii intre generatii, care fundamenteaza sistemul de asigurari sociale inca de pe vremea lui Bismark, impune ca generatia apta de munca de azi sa contribuie la plata catre generatia parintilor si bunicilor lor a unor sume de inlocuire a veniturilor din munca (pensie). Platitorii de azi sunt asigurati ca vor primi acelasi tratament cand isi vor fi pierdut capacitatea de munca pentru batrinate sau boala (cu conditia ca generatia copiilor sau nepotilor lor sa mai aiba cu ce contribui la acest sistem…). Colocvial, acest fond de pensii se numeste Pilonul I.

Sumele cu care este alimentat acest fond sunt prelevari obligatorii din CAS care ar fi trebuit sa ajunga, la un moment dat, la 5,1%, dar in prezent sunt inghetate la 3,75%. Baza de calcul este CAS-ul nominal, datorat, si nu CAS-ul efectiv colectat de casele de pensii intr-o anumita perioada de timp.

Prelevarea obligatorie se incaseaza indiferent daca CAS-ul propriu-zis este achitat sau nu de catre toti contributorii, Statul roman, printr-o dispozitie legala aberanta, fiind obligat sa suporte din fonduri publice eventualele diferente rezultate din proasta colectare a CAS, inclusiv din evaziunea practicata de companiile puse sau nu sub protectia tribunalului pentru insolventa (undele dintre aceste companii fiind televiziuni care sunt foarte vocale in privinta necesitatii catuselor politice). Se pare ca norma care obliga Statul roman sa asigure acoperirea din alte surse a acestor prelevari obligatorii a determinat, in timp, o gaura de cateva miliarde de lei la bugetele publice (nu stim cat, ca nu ni se spune…). Practic, managerii privati ai Pilonului II nu fac mai nimic in aceasta privinta, a prelevarii obligatorii. Treaba cu colectarea este a caselor de pensii, iar treaba cu asigurarea impotriva deficitului de colectare este a Statului roman.
In afara de aceste prelavari obligatorii, Pilonul II ar trebui sa se alimenteze din castigurile din plasamente in depozite, titluri de stat sau instrumente financiare (actiuni, obligatiuni si alte instrumente). Managerii privati au ca principala sarcina si activitate exact acest tip de plasament.

In mod normal, comisioanele incasate de managerii privati ai Pilonului II ar fi trebuit sa fie, cel putin in parte, puse in relatie cu efortul si succesul sporirii sumelor din Pilonul II, prin plasamentele bine gandite. Doar din aceasta perspectiva, a suplimentului sumelor acumulate in cadrul Pilonului II, se poate vorbi de randament si, desigur, toti cei care platim CAS si, la un moment dat, vom ajunge pensionari, suntem interesati ca acest randament sa fie cat mai mare.

Subsidiar, fondurile de pensii din Pilonul II ar trebui sa fie placi turnante pentru economie si, mai ales, pentru piata de capital, caci fondurile plasate in depozite, titluri de stat sau actiuni si obligatiuni cotate la bursa pot ancora sanatos inflatia, pot finanta la costuri rezonabile statul si pot sustine lichiditatea bursei sau chiar finantarea prin bursa a marilor companii listate la bursa.  Cat de bun a fost in timp acest randament al Pilonului II se poate vedea din portofoliile celor 7 manageri privati de fonduri – sunt foarte multi bani plasati in piata de capital din … Australia, dar nu in piata noastra de capital.

In orice caz, a compara randamentul Pilonului I de pensii (care, de fapt, nu poate avea randament, intrucat ceea ce incaseaza intr-o luna se plateste intr-o luna cu titlu de pensie, in caz de deficit banii fiind prelvati din bugetul general) cu randamentul Pilonului II inseamna a compara mere cu pere.

In privinta Pilonului III (fonduri de pensii facultative, integral private si dedicate platii pensiei celui care achita periodic asigurarea, si nu tuturor pensionarilor care ar exista la un moment dat), pentru care ar trebui sa exista un aflux urias de aderenti daca ar fi adevarat ca managementul privat al pensiilor este infinit mai performant decat managementul public al pensiilor, nu se poate spune dacat ca a trecut, practic, neobservat in Romania. Daca ar exista facilitatea deductibilitatii integrale a contributiei (primei de asigurare) la aceste fonduri, succesul acestui tip de fond de pensie ar fi, desigur, mai mare, dar o astfel de deductibilitate nu exista.

Nota intermediara importanta: pana in prezent, din fondurile aferente Pilonului II inca nu s-au facut decat foarte putine plati de pensii, iar acestea sunt insignifiante, data fiind perioada mica de acumulare. Pentru a fi vorba de pensii serioase, asa cum ne dorim toti, trebuie ca Pilonul II sa dainuie inca cel putin 14 ani. Altfel, tot efortul de pana acum va fi fost in zadar. In plus, o neutralizare a acestui Pilon II ar putea ridica enorme revolte populare. Este ingrijorator ca Guvernul sau diferite autoritati publice au trimis mesaje contradictorii in legatura cu existenta si viabilitatea acestui Pilon II. Se vorbeste fie de suspendarea colectarii prelevarii obligatorii (oricum inghetata, in prezent, la 3,75%) la Pilonul II, fie de introducerea unei optiuni pentru platitor, de a orienta intreaga suma a CAS la Pilonul II sau de a mentine, in ceea ce il priveste, actualul sistem, in care CAS-ul este virat in parte la Pilonul II si in parte la Pilonul I. Nu se stie care este motivatia reala a acestei (in)decizii bulversante – fie o lipsa acuta de lichiditate la nivelul Pilonului I, fie o adancire a deficitului Pilonului I pe motiv de asigurare integrala a prelevarii obligatorii, de 3,75% din intreaga valoare nominala a CAS datorat, la Pilonul II. Astfel de chestiuni sunt de o importanta covarsitoare pentru public si acesta ar trebui sa fie informat si lamurit, si nicidecum naucit cu declaratii care se schimba de la ora la ora. Nu de alta, dar au mai fost niste revolutii fiscale anul trecut, din care nu a inteles nimeni mai nimic si din care nu a mai ramas mai nimic.

In orice caz, pare ca actuala putere se conduce dupa dictonul „Daca nu ii poti convinge, zapaceste-i”.
In barca opozitiei, in loc sa primim explicatii si solutii concrete (si chiar in loc de a se specula oportunitatea politica data de incoerenta cronica a puterii actuale), se arunca pe piata cu plangeri penale pentru „inalta tradare” (ca si cand Romania nu ar fi iesit inca din logica Razboiului rece, in care existau puteri ostile si agenturi straine inamice) sau cu amenintari de plangeri penale pentru „nationalizarea” Pilonului II (in conditiile in care singura nationalizare posibila ar fi inlocuirea managerilor privati ai Pilonului II cu alti manageri, pentru lipsa de randament).

Stai si observi si te minunezi cat de nonshalant rateaza opozitia sansa de a ne explica ceea ce nu reuseste sa faca puterea si de a ne oferi solutii, te uiti la reactiile pavloviene ale fanilor statului represiv, care nu stiu decat ca actuala putere este ciuma rosie si ca ne trebuie mai multe catuse, incerci sa promovezi o pozitie echilibrata, rationala, sau macar sa ii intrebi de ce nu speculeaza momentul, irosindu-si energia cu amenintarile cu catusele si, imediat, esti stampilat cu tot felul de epitete. In orice caz, actuala opozitie, precum si „strada”, par sa se ghideze dupa principiul „daca nu reusesti sa convingi, ataca-l pe preopinent, pune-i epitete maculatorii, distrage atentia populatiei de la discursul echilibrat si mergi mai departe ca si cand ai fi un inteligent si jumatate”.

Ne indreptam, evident, catre ceva maret si luminos.