„Cel mai greu moment este prezentarea la poartă”
La Școala de Instruire a Forțelor pentru Operații Speciale „Burebista” din Vlădeni nu există două povești identice. Unii dintre cei care ajung aici sunt atrași de provocare și adrenalină, alții caută disciplina pe care nu au găsit-o în altă parte. Unii vor pur și simplu să afle dacă sunt capabili de mai mult decât le-au spus vreodată ceilalți sau decât au crezut ei înșiși.
Colonelul Florentin Dragomirescu, comandantul școlii, spune că motivațiile sunt diferite, dar scopul final este aproape întotdeauna același.
„Motivația fiecărui tânăr care ajunge la noi este diferită. Au însă un lucru comun – dorința de a-și depăși limitele și de a face parte din forțele de elită ale Armatei României. Motivele care îi aduc la poartă se transformă în motorul care îi ajută să treacă peste greutățile sau provocările cu care se vor confrunta pe timpul cursului. Unii sunt motivați de a-și demonstra lor că pot, alții vin pentru a fi un model pentru copiii lor, sau pur și simplu apartenența la un corp de elită care se bazează pe reguli clar definite și unde relațiile interpersonale devin asemănătoare cu cele dintr-o familie.”
Avem cursanți de vârste diferite
Ofițerul respinge însă ideea că școala ar funcționa ca un club exclusivist. Interesul fluctuează, la fel ca societatea, iar generațiile răspund diferit provocărilor timpului lor.
„Unii dintre noi avem nevoie de mai mult timp pentru a ne maturiza și a înțelege că provocările vieții trebuie asumate și respectate. Astfel, fiecare generație răspunde în felul său la realitățile societății. Omul devine responsabil de propria viață în momente diferite. De aceea, avem cursanți de diferite vârste, de la 18 la 38 de ani.”

Există însă un moment pe care instructorii îl consideră decisiv și care spune mai multe despre un candidat decât orice test. „Noi obișnuim să spunem că cel mai greu moment este prezentarea la poartă. Atunci ne arată că nu fuge de limite, ci este dispus să și le descopere.”
O elită construită pe modestie și asumare
În imaginarul public, apartenența la o structură de elită este asociată adesea cu prestigiu, putere și imagine. La Vlădeni, lucrurile sunt privite diferit. „Apartenența la elită vine cu asumarea de sarcini pe care nimeni altcineva nu le poate îndeplini, lucru de care suntem mândri. Acest lucru nu înseamnă că succesul te schimbă, ci rămânem aceiași oameni modești, oameni simpli care fac lucruri complexe.”
Poate tocmai această modestie îi surprinde pe cei care intră pentru prima dată în contact cu lumea Forțelor pentru Operații Speciale. Dincolo de imaginea spectaculoasă a misiunilor se află o cultură în care succesul este întotdeauna colectiv. Acolo, la Vlădeni, meritul personal este pus în slujba echipei.
Momentul în care cade masca
Una dintre cele mai importante etape ale selecției este evaluarea psihologică. Fiecare candidat trece printr-un proces riguros. Totuși, rezultatele obținute pe hârtie nu sunt niciodată suficiente.
„Evaluările psihologice sunt coroborate și cu partea practică, ceea ce nu permite ca un cursant să poată ascunde anumite elemente incompatibile cu forțele pentru operații speciale.”
În teren, atunci când apare oboseala, presiunea și disconfortul, personalitatea reală începe să se vadă.
„În momentul în care se adună oboseala și sarcinile sunt duse până la limita imposibilului, atunci apar frustrări și iese la iveală adevărata lor personalitate. Facem acest lucru pentru a identifica domeniul în care aceștia pot face performanță și a-i putea orienta ulterior în carieră.”

Chiar și candidații care impresionează inițial pot fi nepotriviți pentru o asemenea structură. „Am avut cursanți care la rezultatele psihologice au avut rezultate excepționale, iar în teren au demonstrat că nu pot lucra în echipă și nu vor să își asume sarcini care să ajute la succesul misiunilor.” Pentru instructori, disponibilitatea de a te schimba este una dintre cele mai importante calități. „Una dintre caracteristicile cursanților care reușesc să termine cursurile noastre este faptul că acceptă că există ceva ce trebuie să schimbe la ei și fac această schimbare. Aceasta îi face mai conștienți și mai târziu echipa va avea succes pentru că există convingerea că fiecare membru al acesteia își va îndeplini sarcina lui.” În aceste condiții, concluzia este simplă: „Coeziunea echipei este cea care face ca misiunile forțelor pentru operații speciale să aibă succes.”
„Pentru noi nu este important să pari altcineva”
Spiritul de echipă poate fi observat încă din primele momente ale selecției. Unii candidați îi încurajează pe ceilalți încă înainte de începerea probelor. Un gest aparent banal, dar care spune însă multe despre caracterul lor. „În momentul în care se prezintă pentru a parcurge evaluările inițiale, unii dintre ei încearcă să își susțină sau încurajeze viitorii colegi sau potențiali contracandidați. Este un lucru simplu care poate fi făcut intenționat, pentru a impresiona instructorii, sau involuntar, pentru că așa simți sau așa ai fost educat.”
În cele din urmă, orice rol jucat în fața instructorilor se destramă. „Această delimitare va ieși la iveală pe timpul evaluărilor. De aceea, încurajăm candidații să fie naturali și să reacționeze așa cum sunt ei. Pentru noi nu este important să pari altcineva. Pe noi ne interesează cine ești tu, pentru ca noi să îți arătăm ce poți face și cine poți fi cu adevărat.”
Curajul nu este bravada de pe TikTok
Activitățile de parașutism, scafandrerie, alpinism sau inserție din elicopter fac parte din rutina viitorilor operatori FOS. Tocmai de aceea, instructorii sunt extrem de atenți la felul în care cursanții înțeleg riscul.
„Candidații care vin la cursurile noastre știu ce presupune meseria noastră încă din prima interacțiune cu personalul recrutor. Își asumă faptul că vor desfășura activități cu grad ridicat de risc, iar pe măsură ce se instruiesc descoperă că nivelul de instruire și deprinderile pe care și le formează în școală diminuează eventualele efecte ale riscurilor acceptate.”
Diferența dintre curaj și bravură este esențială
„Bravada inutilă o regăsim pe TikTok sau alte platforme care promovează și încurajează prin tot felul de provocări desfășurarea unor activități lipsite de logică. Curajul presupune analiză, antrenament, găsirea de soluții la eventuale situații ce pot afecta activitatea, scenarii luate în calcul și abia la final asumarea acelei activități sau provocări.” Atât de strictă este această filosofie, încât instructorii pot opri un candidat să sară cu parașuta dacă observă că nu este pregătit mental. „Nu putem să lăsăm un cursant să facă ceva de care nu este total conștient, pentru că reprezintă un pericol pentru el sau pentru ceilalți colegi.”
Disciplina care începe după ce se termină programul
La Vlădeni, disciplina nu înseamnă doar executarea comenzilor. „Sport, alimentație, valori, conștiinciozitate, studiu, efort, asumare conștientă. Aceasta este rutina cursanților noștri.” Comandantul școlii explică faptul că viteza de reacție și capacitatea de decizie sunt construite în ani de pregătire și exercițiu.

„Viteză de reacție, decizii luate în condiții de stres și efort prelungit, conștientizarea situației în care te găsești, spațiul pe cele trei axe, constrângerile de timp exersate sub îndrumare și controlate permanent, până devin automatisme, sunt elemente care ne ajută pe noi să controlăm acțiunile în care suntem implicați.”
Nu toți cei care încep termină
Școala pregătește militari pentru specialități diferite. De la comando și forțe speciale până la forțe navale pentru operații speciale. Nivelul de dificultate este ridicat, iar rata de abandon face parte din proces.
„Este o caracteristică a cursurilor și programelor noastre faptul că nu toți cei care încep termină formele de pregătire pentru care au optat. Acest lucru nu este o vânătoare de vrăjitoare. Trebuie să înțelegem că nu toți putem face față provocărilor forțelor pentru operații speciale.” Iar cei care pleacă nu sunt considerați învinși.
„Decizia de a renunța aparține fiecărui candidat în parte. Cei care renunță sau sunt exmatriculați sunt consiliați și nu există repercusiuni asupra acestora. Curajul de a-și căuta identitatea trebuie respectat.”
Colonelul Dragomirescu spune că lipsa unei motivații autentice este primul semnal de alarmă. „Cei care nu au o motivație reală se retrag primii. În medie rezistă două-trei săptămâni. Modul în care abordează selecția inițială este un indicator că există potențial. Dar de acolo până la final este un drum lung care înseamnă foarte mult o luptă cu sine.”
Train. Mentor. Lead.
Instructorii reprezintă una dintre resursele cele mai valoroase ale școlii. Sunt oameni cu experiență în teatre de operații, cu pregătire internațională și cu ani petrecuți în structurile de operații speciale. „Instructorii sunt cei care se ghidează după aceste trei lucruri: Train! Mentor! Lead! Sunt cei care își sacrifică timpul lor liber uneori, pentru succesul cursanților. Sunt nopți multe nedormite și multe resurse consumate. Toate aceste eforturi sunt concentrate către cursanți. La final, succesul lor este și succesul nostru, așa cum uneori eșecul lor este și eșecul nostru.”
Oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare
După absolvire, acești tineri ajung în unitățile Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale și participă la misiuni de cercetare specială, acțiuni directe și asistență militară. Pentru comandantul școlii, adevărata definiție a succesului nu stă însă în spectaculozitatea misiunilor.
„Vor fi cei care vor răspunde mereu prezent fără a aștepta mulțumiri sau laude, recompensa lor fiind succesul misiunii și siguranța zilei de mâine pentru cei care au fost în pericol. Vor fi acei oameni modești pe lângă care treceți în fiecare zi și care atunci când veți avea nevoie vor răspunde prezent.”
Poate că aceasta este și definiția cea mai bună a luptătorului FOS. Un om care a învățat să își depășească limitele, să își pună echipa înaintea propriului orgoliu și să își construiască viața în jurul a trei valori pe care școala le repetă permanent: Curaj. Onoare. Devotament.