„Am renunțat la timp liber și uneori uitam să mâncăm”. Secretele performanței care a adus României argintul mondial la robotică

Într-o perioadă în care adolescenții sunt adesea acuzați că își petrec timpul pe rețelele sociale, cinci elevi din Pitești au demonstrat că pasiunea, disciplina și munca în echipă pot duce România pe podiumul mondial. Ada-Maria Comănescu, Constantin Victor Coacă, Tudor Dumitru, Laura-Maria Ionescu și Ilinca Toloș, membri ai echipei României la FIRST Global Challenge 2026, au câștigat medalia de argint și prestigiosul Albert Einstein Award for FIRST Global International Excellence. Pentru Cotidianul, tinerii au vorbit despre provocările competiției, nopțile pierdute pentru a perfecționa robotul, lecțiile învățate în Coreea de Sud și visurile lor pentru viitor.

Care a fost cel mai greu moment al competiției din Coreea de Sud?

Cel mai greu a fost să ne adaptăm strategia de joc de la un meci la altul, în funcție de partenerii de alianță. Fiecare echipă avea puncte forte și un stil diferit de joc, iar noi trebuia să găsim rapid cea mai bună strategie pentru a obține rezultatul maxim. În unele meciuri, de exemplu, ne-am concentrat pe ridicarea altor roboți din alianță pentru a obține un bonus la punctaj. A fost o provocare, dar și una dintre cele mai importante lecții ale competiției: nu este suficient să ai o strategie bună, trebuie săștii să o adaptezi.

Ce a contat cel mai mult pentru rezultat: robotul, strategia sau echipa?

Credem că rezultatul a venit din combinația tuturor acestor lucruri. Pentru Albert Einstein Award for FIRST Global International Excellence, cel mai important premiu al FIRST Global, nu este suficient să ai un robot  performant. Pentru  a-l câștiga, trebuie să demonstrezi excelență în toate aspectele competiției: de la robot și strategie până la colaborarea și relațiile cu celelalte echipe, implicarea în evenimente și impactul  pe care îl ai asupra comunității.  De aceea, am avut nevoie de un pachet complet: un robot  competitiv,  o strategie bună, dar mai ales o echipă care să poată  comunica, colabora și reprezenta România în toate aceste contexte.

Cu ce credeți că România a impresionat juriul dintre peste 190 de țări?

Credem că am impresionat prin energia, perspectiva și inovația pe care le-am adus în competiție. Am venit cu dorința de a face lucrurile diferit, de a găsi soluții atunci când ceva nu funcționa și de a ne implica dincolo de meciurile de pe teren. Am încercat să fim o echipă prezentă peste tot, să construim relații cu elevii din alte țări, să împărtășim ceea ce facem în România și să fim curioși față de ideile celorlalți. Credem că această combinație dintre energie, creativitate și deschidere către colaborare ne-a făcut să fim memorabili într-o competiție cu 185 de țări. Și, nu în ultimul rând, ținuta noastră: tricourile albe cu logoul Team Romania și fustele fetelor în culorile tricolorului.

Ce ați învățat de la celelalte echipe participante?

De la celelalte echipe am învățat că, în robotică, există întotdeauna ceva nou de descoperit și că fiecare echipă are propria perspectivă, propriile soluții și propriul mod de a depăși provocările. Am avut ocazia să schimbăm idei, să descoperim abordări diferite și să înțelegem că succesul nu înseamnă doar să fii mai bun decât ceilalți, ci și să crești alături de ei. Dincolo de partea tehnică, am învățat cât de importante sunt colaborarea, generozitatea de a împărtăși ceea ce știi și respectul fațăde munca celorlalți. Credem că aceasta este una dintre cele mai frumoase lecții ale roboticii: poți fi adversar pe teren și, în același timp, prieten și partener de învățare în afara lui.

Cât de mult a contribuit mentorul vostru, Alin Dincă, la această performanță?

Alin Dincă a contribuit enorm la această performanță. Sincer, fără el, nu am fi ajuns aici. A fost alături de noi la fiecare pas, a avut răbdare cu noi, a renunțat la timpul său liber și, cel mai important, nu și-a pierdut niciodată încrederea în noi. Nici măcar în  momentele în care noi înșine începeam să ne îndoim că putem reuși.

A fost acolo ca să ne ajute să depășim conflictele atunci când au apărut, să ne organizăm și să găsim mereu calea de a merge mai departe. Ne-a provocat constant să gândim în afara tiparelor, punându- ne întrebări care ne-au făcut să analizăm și să regândim fiecare decizie și fiecare sistem al robotului, fără să ne limităm ideile la ceea ce părea posibil la început. Mai presus de toate, ne-a învățat să avem încredere în noi, să îndrăznim să visăm departe și să muncim pentru lucruri pe care, poate, la început nu le credeam realizabile.

Care este cel mai important sfat primit de la mentor pe parcursul pregătirii?

Cel mai important sfat a fost să nu ne concentrăm prea mult pe teama că nu ne exprimăm perfect. Juriul și publicul nu cunosc dinainte tot ce vrem să transmitem, așa că nu trebuie să ne fie teamă că fiecare formulare trebuie să fie impecabilă. Sfatul ne-a ajutat să vorbim mai liber și să nu simțim că suntem ascultați „în fața clasei”. La fel de importantă a fost disciplina de concurs: trezitul devreme, prezența în pat la ora stabilită, respectarea programului meciurilor și a responsabilităților fiecăruia din echipă. Iar expresia cu care Alin încheie fiecare antrenament al echipei noastre, celebra „Vă pupă tata!”, ne-a însoțit pe tot parcursul competiției.

Ce sacrificii ați făcut pentru a ajunge la acest nivel de performanță?

În spatele acestei performanțe au stat multă disciplină, muncă și dedicare. Au fost perioade în care lucram de dimineața până seara. Uneori, nopțile deveneau mai scurte pentru că mai aveam lucruri de pus la punct. Am renunțat la timp liber, am amânat momente cu familia sau prietenii. Uneori, am uitat chiar și de lucrurile de bază, precum mesele, pentru că eram atât de implicați în ceea ce făceam. Dar credem că cel mai important este că toate aceste eforturi au venit din pasiune. Nu am făcut aceste sacrificii doar pentru un rezultat. Am făcut pentru că ne doream cu adevărat să construim ceva în care credem. Iar atunci când vezi cât de departe ai ajuns alături de echipa ta, înțelegi că fiecare oră de muncă a avut un rost.

Simțiți că statul român sprijină suficient elevii care performează în robotică și tehnologie?

Credem că există inițiative care susțin educația STEM și performanța elevilor, însă sprijinul ar trebui să fie mai constant și mai accesibil. În robotică, o medalie nu înseamnă doar talent și muncă, ci și ore de pregătire, echipamente, materiale, deplasări și o echipă care investește enorm în fiecare proiect. Ne-am dori ca rezultatele elevilor români să fie urmate de oportunități concrete,  de la finanțarea echipelor și accesul la laboratoare până la susținerea participării la competiții internaționale. Credem că România are tineri capabili să obțină rezultate extraordinare, iar rolul statului ar trebui să fie acela de a le oferi condițiile necesare pentru a-și valorifica potențialul.

Ce urmează după această medalie: un nou obiectiv, un nou concurs sau chiar o carieră în inginerie și tehnologie?

Pentru  noi, această medalie nu reprezintă un punct final,  ci o motivație să mergem mai departe. Urmează noi provocări, proiecte mai ambițioase și competiții la care vrem să revenim cu mai multă experiență și cu dorința de a evolua. Vom continua în FIRST Tech Challenge, alături de echipa ARRA, din care facem parte, unde ne propunem să dăm tot ce avem mai bun și să obținem rezultate la fel de frumoase.  Ingineria și tehnologia sunt,  cu siguranță,  domenii  pe care unii dintre noi le iau în considerare pentru viitor, iar alții se gândesc la relații internaționale sau business.

Ce lipsește astăzi în România pentru ca mai mulți elevi să obțină astfel de rezultate?

Credem că lipsesc,  în primul  rând,  accesul  egal  la oportunități  și continuitatea sprijinului.  Nu toți elevii au acces la un club de robotică, la mentori, la echipamente sau la finanțarea necesară pentru a participa la competiții. Talentul și motivația există în multe locuri, inclusiv în comunitățile mici, pe care le cunoaștem foarte bine în urma evenimentelor pe care le-am organizat acolo. Însă nuîntotdeauna există și resursele prin care acestea să se transforme în performanță. Avem nevoie de mai multe programe de robotică în școli, de parteneriate între instituții de învățământ și companii și de investiții pe termen lung în educația tehnologică. Ne-am dori ca oportunitatea de a face performanță să nu depindă atât de mult de locul în care te-ai născut sau de posibilitățile financiare ale echipei tale.