De fiecare dată când un gigant american a plecat, pericolul a crescut

Retragerea americanilor din România – începutul izolării strategice
Mărturisesc că mi se face pielea de găină de fiecare dată când pun cap la cap aceste date. Nu mai e vorba doar de statistici. E vorba de un șir de abandonuri care, privite în retrospectivă, arată ca un plan rusesc.
Războiul din Ucraina a început, oficial, în 2014. Din acel moment, România a început să fie părăsită, pe rând, de giganții energetici americani care ar fi trebuit să fie încă o ancoră a noastră în Occident.

În februarie 2015, Chevron a anunțat că renunță la toate concesiunile pentru gaze de șist. Proiectul de la Pungești a murit. Unul dintre cele mai puternice semnale că America nu mai era dispusă să investească serios în securitatea energetică a României. La putere era PSD-ul lui Dragnea, aflat pe o linie tot mai deschis suveranistă și, în unele privințe, apropiată de interesele rusești.
Patru ani mai târziu, în august 2019, a venit lovitura și mai grea: ExxonMobil a anunțat că vrea să iasă din Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze din Marea Neagră, unde deținea 50%. Un proiect strategic de securitate energetică pentru România și pentru Europa de Est. Americanii au început să se retragă exact când Rusia devenea tot mai agresivă.

În noiembrie 2019, PNL și USR au preluat puterea. Din septembrie 2021, puterea a ajuns din nou la o coaliție PSD-PNL. Retragerea americanilor s-a consumat definitiv pe 1 august 2022: Romgaz a cumpărat participația ExxonMobil. România a rămas singură cu un proiect strategic de care depindea o parte din independența ei energetică.

Cine privește acest calendar cu atenție nu poate să nu se întrebe: a fost coincidență? Sau a fost începutul unei retrageri calculate, într-un moment în care Rusia își pregătea următoarea mutare?

2026, anul în care România a rămas singură pe hartă

În decembrie 2024, alegerile prezidențiale au fost anulate. Cele parlamentare au rămas valide. PSD a ieșit puternic. Un an mai târziu, în 2025, Nicușor Dan a fost ales președinte. După doar un an de mandat, a început să vorbească despre „naționalismul sănătos”. Exact după ce PSD a depus o moțiune de cenzură despre care mulți au spus, pe șoptite, că a fost lăsată să treacă cu voia președintelui. Semnalele se înmulțeau. Direcția se schimba. Adaug problemele ”Coridorului Vertical” și a SMR-urilor NuScale, care sunt încă ”probleme neterminate”.

Apoi a venit lovitura mare.

În septembrie 2026, Franklin Templeton a anunțat că se retrage. După 16 ani de administrare a Fondului Proprietatea, americanii au renunțat. La 29 septembrie, acționarii au desemnat SAI Muntenia Invest ca viitor administrator. Preluarea are loc în aprilie 2027. Nu mai e vorba doar de două companii energetice care au plecat. Acum pleacă și ultimul mare administrator american dintr-un fond strategic. Chevron a plecat. ExxonMobil a plecat. Franklin Templeton pleacă. Trei nume grele. Trei semnale clare. Prezența americană în sectoarele strategice ale României se subțiază dramatic.

Și în timp ce investitorii se retrag, cerul și marea se umplu de pericol.

De la începutul verii, o dronă a lovit un bloc de locuințe din Galați. O dronă marină ucraineană a fost deturnată de ruși și a fost la un pas să arunce în aer o parte din Portul Constanța. Zeci de nave comerciale au fost lovite de drone maritime în zona economică exclusivă românească sau bulgărească. Asigurătorii au declarat Marea Neagră zonă de risc major. Costurile explodează. Rutele se închid. Frica se instalează.
În ultimele săptămâni, mine și drone au fost descoperite în imediata apropiere a instalațiilor Neptun Deep. Exact acolo unde ar fi trebuit să curgă gazul care ne-ar fi dat independență energetică. Exact acolo unde americanii au plecat.

Și acum, vestea săptămânii trecute: plecarea ultimului mare investitor american.
Nu mai pot sta liniștit. Calendarul nu mai arată coincidențe. Arată un șir de abandonuri, de semnale politice ambigue și de pericole care se apropie tot mai mult de țărm. România rămâne tot mai singură. Iar Marea Neagră nu mai e doar o graniță. E un câmp de luptă care se apropie de noi.
29 octombrie 2026: ziua în care încă un gigant american a anunțat că renunță

Îngrozirea mea adevărată începe exact aici. Nu mai e vorba doar de Chevron, ExxonMobil sau Franklin Templeton. Acum pleacă și Carlyle.
În 2015, fondul american de investiții Carlyle Group a devenit acționar majoritar al Black Sea Oil & Gas (BSOG). Prin această companie, americanii au pus umărul la ceva ce România aștepta de zeci de ani: proiectul Midia Gas Development. Prima investiție majoră în producția de gaze naturale offshore după 1989. Un proiect-simbol. Un proiect care a intrat în exploatare în iunie 2022 și care ar fi trebuit să fie dovada că Occidentul încă mai crede în potențialul energetic al României.
Dar la 29 octombrie 2026, vestea a căzut ca o ghilotină: Carlyle și BERD au anunțat că își vând participațiile din BSOG către Mazarine Energy. Fondul american iese din unul dintre cele mai importante proiecte de producție de gaze din Marea Neagră. Tranzacția este încă condiționată de aprobări, dar semnalul e deja dat. Americanii se retrag. Încă o dată.

Privit izolat, ar putea părea o simplă tranzacție de business. Privit împreună cu toate celelalte plecări – Chevron, ExxonMobil, Franklin Templeton – arată altfel. Arată ca o retragere treptată, metodică, din exact acele sectoare care ar fi trebuit să ne ofere independență energetică și legături solide cu SUA. În timp ce dronele zboară deasupra porturilor, minele apar lângă instalații, iar Marea Neagră e declarată zonă de risc major, capitalul american se face tot mai rar.
Cine mai rămâne? Și, mai ales, cine mai are interesul să apere ceva în care nu mai investește?

De fiecare dată când americanii au plecat, rușii au făcut un pas înainte

De fiecare dată când americanii au plecat, situația României s-a agravat. Nu e interpretare. E calendar.
Chevron a renunțat în 2015. În același an în care Rusia își consolida ocupația din Donbas și Crimeea, România a pierdut șansa la gaze de șist. Am rămas dependenți energetic exact când dușmanul se întărea la graniță.

ExxonMobil a anunțat retragerea în 2019 și a finalizat-o în 2022. În acei ani, Rusia a invadat Ucraina pe scară largă. Marea Neagră a devenit teatru de război. Dronele au început să zboare, navele comerciale au fost lovite, iar Neptun Deep – proiectul pe care americanii l-au părăsit – a rămas expus, fără umbrela de capital și expertiză pe care o aducea Exxon.

Franklin Templeton a anunțat plecarea în 2026. În același an, o dronă a lovit un bloc din Galați, o dronă marină deturnată a fost la un pas să arunce în aer o parte din Portul Constanța, zeci de nave au fost atacate în zona noastră economică, iar mine și drone au apărut lângă instalațiile Neptun Deep. Asigurătorii au declarat Marea Neagră zonă de risc major. Capitalul american a plecat. Pericolul a venit mai aproape.
Acum pleacă și Carlyle din BSOG. Încă un fond american iese din producția de gaze din Marea Neagră. Exact când România are nevoie disperată de investiții, de tehnologie și de legături solide cu Occidentul, acestea se rup, una după alta.

Nu mai e coincidență. E un șir de abandonuri care lasă țara tot mai goală de sprijin american, tot mai expusă și tot mai singură în fața unei Rusii care nu se oprește. De fiecare dată când americanii au închis ușa, rușii au făcut un pas înainte. Și ușa se trântește tot mai des.