Tratatul pentru stabilitate, coordonare şi guverananţă în cadrul Uniunii economice şi monetare, celebrul “pact bugetar” conceput de Angela Merkel, cu acceptul fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy a stârnit dezbateri intense în Franţa. Aici, potrivit sondajelor, peste 70% dintre alegători îşi doresc un referendum privind adoptarea pactului, considerat un instrument de scufundarea a UE într-o austeritate perpetuă, o dată ce nici marile economii nu se pot încadra în limitele de deficit bugetar de 3% impuse.
Consiliul Constituţional al Franţei a studiat pactul bugetar şi, în urmă cu o lună, a luat o decizie pe cât de ingenioasa, pe atât de curajoasă. Pactul bugetar a fost interpretat ca oferind statelor UE o alternativă: pe de o parte el are o latură coercitivă asupra finanţelor publice (care necesită o revizuire a constituţiei), iar pe de altă parte are o latură neconstrângătoare.
Consiliul Constituţional a speculat redactarea vagă a articolului 3, care arată că regula respectării echilibrului bugetar intră în vigoare “prin dispoziţii constrângătoarea şi permanente, depreferinţă constituţionale, sau dacă respectarea deplină prevederilor este garantată în alt mod”.
Presa franceză arată cum Consiliul Constituţional a “neutralizat” pactul bugetar şi a aplicat o judecată “bizantină” , care poate fi interpretată de liderii politici într-o maniera convenabilă momentului.
Consiliul Constituţional a explicat că pactul are nevoie de o majoritate simplă in parlament. Premierul francez doreşte ratificarea până la finalul acestei luni. În România, Curtea Constitutionala nu a fost nicicum sesizată în privinţa unui tratat de asemenea importanta si doar un singur senator s-a opus adoptarii sale. Prin urmare, Bucureştiul nu va vedea o alternativă în aplicarea tratatului, ci, cel mai probabil, doar imperativul austerităţii impuse de la Bruxelles.
