România, la fel ca şi alte state europene, se confruntă în prezent cu o scădere demografică după 21 de ani de declin al natalităţii.
Un raport al Eurostat prezentat marţi la conferinţa cu tema „Îmbătrânirea activă a populaţiei: De la provocări la beneficii”, organizată de Fondul ONU pentru Populaţie şi subcomisia de specialitate din cadrul Senatului, arată că peste 20 de ani populaţia ţării va scădea cu 4 milioane de locuitori faţă de 1990 şi cu 2,2 milioane de locuitori faţă de 1 ianuarie 2011.
La reuniune s-a vorbit despre ritmul alert al îmbătrânirii populaţiei, specialiştii în gerontologie spunând că în ţările dezvoltate procesul de îmbătrânire s-a intensificat încă din anii ’70, iar în România acest proces s-a declanşat mai târziu faţă de ţările europene dezvoltate.
România în contextul european al anilor 2000-2010 are un grad de îmbătrânire mai mic decât ţările europene, dar în creştere.
„Scăderea natalităţii după 1989 a diminuat populaţia tânără şi în mod automat a crescut ponderea populaţiei vârstnice, mărind gradul de îmbătrânire demografică”, a spus prof. Vasile Gheţău, director al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.
Potrivit acestuia, populaţia de peste 60 de ani era în 1956 de 1,7 milioane şi a ajuns în 2010 la 4,3 milioane de persoane; practic creşterea a fost în procent de aproape 10%.
Invitat la conferinţă, directorul Institutului Internaţional pentru Îmbătrânire, prof. Joseph Troisi, a arătat că anul 2012 va fi anul european al îmbătrânirii active şi că persoanele în vârstă nu trebuie tratate „ca persoane vulnerabile din start”.
Troisi a amintit că la nivel european au fost formulate politici economice şi sociale pentru găsirea unor resurse care să răspundă provocărilor privind îmbătrânirea populaţiei.
Potrivit acestuia, cele 155 de guverne, la care se adaugă şi România, care au semnat Planul de la Madrid au recunoscut că trebuie oprită „segregarea vârstnicilor” şi încercarea integrării acestor oameni în societate.
El a arătat că majoritatea guvernelor încearcă să facă faţă provocărilor prin instituţionalizarea persoanelor în vârstă, deoarece acolo găsesc confort şi securitate medicală. Joseph Troisi este de părere însă că instituţiile ar trebui să fie ultimul lucru la care să se apeleze, pentru că acestea produc o segregare a bătrânilor.
Legat de România, Troisi consideră că acţiunile în acest domeniu trebuie să ia în calcul obiectivele de la Madrid, dar şi pe cele specifice ţării.
