Circa 46 de milioane de britanici au fost aşteptaţi, joi, la urne pentru a decide în cadrul unui referendum schimbarea sistemului de vot, care a oferit de secole actuala structură bipartită a sistemului politic, exportat apoi şi în Statele Unite, Australia, Canada sau India.
Britanicii vor trebui să răspundă la întrebarea „Astăzi Reagatul Unit foloseşte sistemul „primul ia totul” (scrutin majoritar uninominal cu un singur tur-n.red.) pentru a alege membrii Camerei Comunelor. Trebuie abandonat acest mod de scrutin în favoarea votului alternativ?”
În mod firesc, marii partizani ai votului alternativ sunt liberal democraţii, partenerii de guvernare ai conservatorilor. Marile partide, Partidul Conservator şi Partidul Laburist, sunt împotriva noului sistem, cu o poziţie mai nuanţată a laburiştilor.
Sondajele arată ca peste 40% dintre bitanici vor dori menţinerea actualului sistem, in timp ce pentru modificare vor vota cu 10% mai puţini alegători. O puţin probabilă surpriza poate fi oferită de prezenţa masiva la urne a scoţienilor, galezilor şi nord-irlandezilor, care vor vota şi pentru alegerile locale. Scoţienii sunt printre cei mai favorabili votului alternativ.
Referendumul se distinge prin singularitatea sa în viaţa politică britanică. Ultimul referendum a fost organizat in 1975, când britanicii au decis aderarea la Comunitatea Europeană.
Referendumul ofera şi o mostră de spirit britanic, o dată ce conservatorii şi liberal democraţii aflaţi la guvernare „au căzut de acord să nu fie de acord”, după cum scrie o analiză realizată de Fundaţia Robert Schuman. Astfel, premierul conservator David Cameron declara că votul alternativ este „un sistem obscur, injust şi oneros”, care permite „candidatului clasat pe poziţia a 3-a să câştige alegerile”, în timp ce vicepremierul liberal-democrat Nick Clegg spune că actuala campanie pentru „nu” este „susţinută de fascişti şi extremişti”.
Campania pentru „nu” face apel şi la tradiţionalismul şi orgoliul britanic. „Lumea va gândi că am înnebunit. Sistemul nostru a fost copiat de Statele Unite. Nu este logic să îl schimbăm cu un sistem care nu este clar, mult mai oneros şi care crează probleme”, spune ministrul conservator de Externe, William Hague.
Actualul sistem de vot din Marea Britanie prevede că primul candidat clasat într-o circumscriptie, indiferent că depăşeşte sau nu 50%+1 din voturi este considerat ales, la fel ca la alegerea preşedinţilor de Consilii Judeţene în România. Acest sistem extrem de simplu favorizează partidele mari. Ele nu trebuie să câştige anumite circumscripţii, ci să aibă fonduri suficiente pentru o cât mai bună reprezentare la nivel naţional. Avantajul sistemului este că partidele extremiste nu au şanse, însă dezavantajul este că un partid care la nivel naţional a avut un vot popular superior poate fi minoritar în parlament.
Votul alternativ oferă alegătorului posibilitatea de a vota o listă de candidaţi în ordinea preferinţelor (se poate vota însă şi doar pentru un singur candidat). Daca nici unul nu a obţinut majoritatea absolută, voturile ultimului clasat sunt redistribuite, până când primul reuşeşte să ajungă la 50%+1 din voturi. Avantajul sistemului este că alegătorii pot vota cu partidul preferat chiar dacă acesta este mic, fără a le mai fi teamă că astfel îşi vor irosi votul. Dezavantajul ţine de dificultatea de a forma un guvern, o dată ce în parlament vor apărea mai multe partide mici.
Indiferent de rezultatul referendumului, sistemul electoral britanic va rămâne unul „ciudat”, după cum îl cataloghează presa franceză. Aceasta din cauza circumscripţiilor delimitate înaintea migraţiilor de populaţie din perioada postbelică. Se ajunge astfel ca circumscripţiile controlate de conservatori, în sudul mai populat al ţării, sa se câştige cu un număr mai mare de voturi, în timp ce circumscripţiile tradiţional laburiste necesită cu până la 3.000 de voturi mai puţin pentru a fi câştigate.
Partidul Conservator poate forma guvernul doar dacă îi depăşeşte cu 10% pe laburişti, în timp ce aceştia nu au nevoie decât de un procent în plus faţă de rivali pentru a ajunge la putere.
Sistemul este şi mai dur cu partidul de pe locul al treilea. Liberal-democraţii au obţinut, în 2005, 22% din voturi, dar au avut doar 62 de deputaţi din totalul de 646.
