Pe 17 decembrie 2010, Mohamed Bouazizi, un negustor din orăşelul tunisian Sidi Bouzid rămas fără tata de la trei ani şi care lucra de la zece ani pentru a-şi susţine familia, şi-a dat foc în urma unei palme primită de la o inspectoare care i-a interzis să-şi vândă produsele în faţa uei cladiri administrative. Moartea sa a fost picătura care a umplut paharul nemulţumirii tunisienilor, scânteia care a aprins o revoluţie care a lovit apoi Egiptul, Libia, Siria, Yemenul, Bahrainul, dar şi Marocul şi Algeria.
Realitatea din Sidi Bouzid nu are însă deloc aura pe care a oferit-o moartea tânărului Mohamed.
Fedia Hamdi este inspectoarea care l-ar fi pălmuit pe Mohamed, suprema umilinţă în lumea musulmană. Femeia a fost arestată de autorităţi, în încercarea de a pune capăt revoltei. A rămas închisă şi sub noul regim democratic. A fost eliberată dupa 111 zile de închisoare şi o grevă a foamei, iar apoi a cîştigat simpatia orăşenilor.
„Sunt un ţap ispăşitor. Nu l-am lovit. Ese imposibil, pentru că sunt femeie şi trăiesc într-o comunitate tradiţională, în care femeile nu au voie să lovească bărbaţii. În al doilea rand, eram speriată…îmi făceam meseria”, spune Fedia, adăugând că în momentul disputei Mohamed se comporta iraţional şi era foarte violent. Pentru această femeie, Revoluţia Iasomiei a început cu o minciună. Şi tot minciună este faptul ca Mohamed ar fi fost student, o calitate pe care presa i-a atribuit-o pentru a-l transforma în simbol al unei întregi generaţii de tineri şomeri, scrie „The Guardian”.
Povestea Fediei rămâne puţin cunoscută. „The Guardian”, spune Fedia Hamdi, este singura publicaţie care a ascultat-o, pentru că povestea ei dăuneaza deja unui mit care legitimează actualul guvern.
Mama şi cei sase fraţi au beneficiat financiar de pe urma morţii lui Mohamed. Ei s-au mutat într-o zonă rezidenţială a oraşului, au fost bine plătiţi de publicaţiile occidentale care i-au intervievat şi se presupune chiar că au vântut unui bogat afacerist din Emiratele Arabe Unite căruciorul în care Mohamed îşi ţinea marfa. Mai grav, familia a negat că a primit din partea fostului dictator Ben Ali 10.000 de euro, după moartea lui Mohamed, pentru ca apoi să recunoască acest lucru.
„Mama lui este singura care a câştigat din revoluţie. Viaţa este încă foarte grea pentru noi, dar ea are în banca zeci de mii dedinari. A devenit oarte lacomă. Intră în supermarket şi strigă ‘Ştiţi cine sunt eu? Sunt mama martirului Mohamed!’. A devenit narcisistă şi crede că totul i se cuvine. Asta e povestea adevărată”, spune Hania Bouzizi, o verişoară a mamei luiMohamed.
Dincolo de disputa dintre cele două familii, revoluţia a adus puţin tunisienilor din Sidi Bouzid. „Este ca întotdeauna. Nu s-a schimbat nimic. Este greu sa supravieţuieşti. Preţurile au crescut, dar ne vindem produsele la acelaşi preţ. Ce am cîştigat este că am scăpat de frică. Putem să ne exprimăm liber”, spune un negustor de 30 de ani. Cel mai practic lucru este însă că negustorii îşi pot vinde marfa oriunde acum. „Este ilegal, dar de când cu revoluţia nimeni nu ne mai deranjează”, se încheie reportajul „The Guardian”.
