America anilor ’60. Un personaj care şi-a schimbat identitatea pentru a scăpa de războiul din Coreea, Don Draper, lucrează ca director de creaţie într-o agenţie de publicitate newyorkeză, Sterling Cooper, fiind recunoscut drept un individ misterios, dar extrem de talentat şi muncitor. Acesta este punctul de pornire al îndrăgitului serial american „Mad Men”, care şi-a păstrat simpatia fanilor din 2007, anul premierei, până astăzi şi care continuă cu un sezon, a cărui difuzare a început luna trecută. Critica a fost favorabilă încă de la episodul pilot, iar serialul a obţinut în nici doi ani o serie de premii: Golden Globe pentru Cel mai bun serial de televiziune-dramă şi pentru Cel mai bun interpret principal dintr-o serie televizată (Jon Hamm, interpretul rolului Don Draper), Peabody Award, acordat de Colegiul de Jurnalism şi Comunicare „Henry W. Grady” al Universităţii din Georgia, Writers Guild din America pentru Cel mai bun serial, Outstanding Writer, primit de creatorul serialului, Matthew Weiner, Premiul Academiei Britanice de Televiziune pentru Cel mai bun film străin, două premii Emmy pentru Cel mai bun serial-dramă difuzat în prime-time, două premii ale Asociaţiei Actorilor pentru Cel mai bun performance al unei echipe dintr-un serial.
Demitificarea unei epoci
Creatorul filmului, Matthew Weiner, era aproape necunoscut până la „Mad Men”, deşi participase la scenariul pentru un alt serial extrem de apreciat, „Clanul Soprano”. I-au trebuit 7 ani de la scrierea episodului pilot până la găsirea unui producător şi a unui distribuitor. Născut în 1965, Matthew Weiner este pasionat de atmosfera şi modul de viaţă americane din deceniul al şaptelea, care, după părerea lui, seamănă destul de mult cu perioada contemporană, cu singura deosebire că atunci erau mai multe reguli restrictive. În acest serial, pe care îl numeşte un „mega-movie”, el urmăreşte evoluţia unui personaj care a traversat Marea Criză şi cel de Al Doilea Război Mondial şi trăieşte într-un moment de mare deschidere spirituală, în pofida politicii represive a guvernului din deceniul precedent. Intenţia autorului are „double-face”. Pe de o parte o demitificare a epocii, pe de alta, sublinierea faptului că oamenii erau mai cultivaţi atunci, că nivelul culturii de masă era ridicat, că dorinţa de a fi mai bun exista. Este un serial de o eleganţă şi un rafinament unice, care vorbeşte despre lumea publicităţii, despre statutul vieţii americane din înalta societate, despre bărbaţii şi femeile de pe Madison Avenue. Este lumea unui New York viu, care fascinează spectatorii. Schimbarea identităţii la care recurge personajul principal, Don Draper, este cumva o alegorie a conceptului „american”, care însemna, indiferent de calităţile personale, să fii un WASP, adică un bărbat alb protestant. Prima serie culminează cu alegerile prezidenţiale.
Între adevăr şi minciună, percepţie şi realitate
Serialul este caracterizat prin unitatea de stil a episoadelor, care face din el un produs de autor, şi prin perfecţiunea plastică ce denotă un cinefil împătimit. De altfel, citatele din filmele lui Douglas Sirk, chiar dacă autorul nu recunoaşte sursa de inspiraţie, pot fi reperate de către privitorul avizat. Toată frumuseţea serialului vine din felul în care persoanjele, în primul rând Don, dar şi Betty Draper (January Jones), Pete Campbell, Peggy Olson (Elisabeth Moss), Ken Cosgrove (Aron Staton) sau Harry Crane (Rich Sommer), pentru a le aminti pe cele mai importante, încearcă să susţină o lume pe cale de disoluţie, măcinată de momente de stranietate, în care depresia şi nebunia îşi găsesc modalităţi de manifestare. Existenţa lui Don este subîntinsă de o continuă angoasă, în timp ce lumea din jurul lui se schimbă continuu, pierzându-şi candoarea. Este important episodul asasinării lui Kennedy, de exemplu, care insuflă teamă, resemnare şi amărăciune tuturor. Tensiunea vine din faptul că schimbările civilizaţiei par să se petreacă fără a fi conştientizate de personaje. Revolta tinerilor, afirmarea politică a afroamericanilor, tinerii homosexuali care nu-şi mai ascund înclinaţiile sexuale se petrec într-o lume în care femeile nu ocupă încă decât posturi subalterne. Următoarea serie va acorda, probabil, un loc mai larg acestor aspecte, urmărind, aşa cum intenţionează Matthew Weiner, evoluţia ireversibilă a societăţii americane către zilele noastre. Este, într-un fel, o trecere în revistă a istoriei de la vechiul capitalism la Marea Criză, pe care şi-o aminteşte Don, trecând prin capitalismul antreprenorial, simbolizat de agenţia de publicitate Sterling Cooper, şi ajungând la capitalismul financiar, în care agenţia este absorbită de capitalul anonim al unei multinaţionale. Povestea reface atmosfera unei epoci în care fumatul, sexismul, adulterul, homofobia, rasismul şi antisemitismul se manifestau liber şi erau însoţite de mişcările feministe, campaniile împotriva fumatului, în cadrul unor teme majore, ca alienarea sau mobilitatea socială. Matthew Weiner însuşi mărturisea într-un interviu acordat revistei „Cahiers du Cinema”: „În ansamblu, m-au interesat realitatea şi detaliile care o constituie. Am insistat asupra transpiraţiei, asupra coşurilor de pe faţă, asupra evoluţiei codurilor vestimentare şi a coafurilor. Arăt figuri nemachiate, care sunt uneori mai puţin avantajoase, surprind stângăcia în legarea unei cravate, incorectitudinea asortării culorilor. Personajele se spală pe dinţi, fumează mult, tuşesc. Le-am obligat să făcă aproape orice, în afară de drog”. De remarcat că de-a lungul întregului serial, până acum, nu a existat nicio crimă, nici măcar o împuşcătură. Singura latură violentă o reprezintă sexul, pe care, spune creatorul filmului, „nu pot să-l arăt atât cât aş vrea”.
Autorul recunoaşte că nu s-a ferit de „soap opera”, pentru că adoră melodrama, dar abordată dintr-un unghi de vedere realist. Melodrama se regăseşte în „modul în care oamenii se schimbă, în felul în care gestionează piederea primei dragoste, abandonul unui copil, infidelitatea, în care ochii li se deschid treptat, devenind din ce în ce mai lucizi”
Serialul „Mad Men” este remarcabil şi prin iubirea cu care sunt create personajele, prin felul în care complexitatea fiecăruia dintre ele este dezvăluită treptat, cu mare fineţe, provocând dorinţa privitorului de a plonja în psihicul lor. Totul este dublat de o delicateţe nu lipsită de ironie, de eleganţă fie şi în secvenţele cele mai prozaice. Camera se opreşte asupra fiecărui actor, individualizându-l, vocile sunt voalate, ca în filmele hollywoodiene clasice, efuziunile verbale sunt rare.
În momentul de faţă, deşi filmează a patra serie, Matthew Weiner se pregăteşte să turneze, anul viitor, primul său lungmetraj de ficţiune, „You Are Here”, avându-i în distribuţie pe Jennifer Aniston, Bradley Cooper şi Zach Galifianakis.
