SFÂNTU GHEORGHE, România – Legenda sculptorului român Constantin Brâncuși este astăzi mai vie ca oricând în România, la aproape 60 ani de la moartea sa. Totuși sunt și artiști care îl prezintă ca și cum anii aceștia nu ar fi trecut încă.
În acest an, guvernul din România, una dintre cele mai sărace țări ale UE, a strâns peste 1 milion de euro într-o campanie de strângere de fonduri, care viza suma de 11 milioane de euro, adică 12,3 milioane de dolari. Aceasta este necesară pentru a achiziționa una dintre cele mai renumite sculpturi ale artistului, ”Cumințenia Pământului”, de la un colecționar privat.
Campania nu a avut rezultatul scontat până la termenul de 30 septembrie. Totuși guvernul, care alocase deja 5 milioane de euro pentru această achiziție, a promis un nou ”plan de acțiune”, pentru ca sculptura să rămână în țară. Aceasta înfățișează un nud sculptat în calcar, stând ghemuit, cu o atitudine calmă.
În acest timp, în Transilvania, în orașul Sfântu Gheorghe, la 200 km nord de capitală, artista Alexandra Croitoru a organizat o expoziție cu o întrebare ca slogan: ”cui îi aparține Brâncuși și este necesar ca el să aparțină cuiva”?
„Acest mit al artistului de geniu, al artistului modern, s-a stins”, a declarat doamna Croitoru, autorul lucrării „Brâncuși, o Retrospectivă” și curator al expoziției. Ea a afirmat că o colecție de lucrări, expusă anul trecut la Cluj și Timișoara, a fost interpretată ca un afront la adresa artistului. ”Nu este vorba despre Brâncuși, cât despre receptarea operei sale”, a adăugat Croitoru.
Artiștii invitați de Alexandra Croitoru l-au plasat pe Constantin Brâncuși în contextul actual românesc, prin lucrări realizate după1989, după căderea dictaturii comuniste. Tranziția lungă a țării spre democrație a adus cu sine după mulți ani de izolare un capitalism occidental rapace.
”Big Mac versus Brâncuși” este o piesă de teatru realizată de echipa de actori Super US. Ea gravitează în jurul ”Coloanei Infinitului”, ridicată din metal în 1938 de Constantin Brâncuși, la Târgu Jiu.
Sculptura are o înălțime de 100 de picioare și stă neatinsă de vremuri în același loc. Aceasta a inspirat numeroși artiști, inclusiv Brâncuși, să realizeze replici ale ei.
“Brancusi Souvenirs,” de Vlad Nanca (Andrei Pungovschi pentru The New York Times)
” Looking for Brancusi”, un film de Sergiu Sas, din 2015, surprinde ipostaze nefericite ale operelor din Complexul de sculpturi de la Târgu Jiu. Unii locuitori joacă fotbal la ”Poarta Sărutului”, alții joacă table pe ”Masa Tăcerii”.
Dan Perjovschi a desenat “Bungee Jumping” în anul 2015, cu intenția de a arăta cum este de fapt perceput artistul în țară. ”Această națiune are o problemă cu interpretarea infinitului”, a afirmat el.
”Sportul de Bungee Jumping (săritură de la înălțime cu o coardă elastică) presupune să sari în gol, dar să revii de unde ai sărit, este ca un balans”, a mai spus Perjovschi. ”Am crescut cu un Brâncuși cunoscut înainte de 1989, dar l-am redescoperit în muzee din toată lumea”, a conchis artistul plastic.
El a sprijinit campania de cumpărare a „înțelepciunii Pământului”, invocând ceea ce ar însemna cuvântul pentru viitorul țării.
”Simbolurile noastre sunt Palatul Parlamentului şi Catedrala Mântuirii Neamului”, a afirmat Perjovschi, cu referire la clădirea-fortăreață comnandată de către Ceaușescu, precum și la uriașa catedrală construită chiar în spatele ei, prin efortul Bisericii Ortodoxe.
”Eu prefer acest obiect mic, cu un nume calm,care invocă modestia”.
Într-o țară în care colecționarii de artă sunt o elită, aceste achiziții depind de finanțarea din partea statului și de donatorii străini.
O plângere care se aude din partea artiștilor și a curatorilor este că spațiile expozițiilor sunt ”rigid administrate și sunt rare”.
Atât Croitoru, cât și Perjovschi au lăudat energia și deschiderea galeriei Magma, în care a avut loc această expoziție. Când vine vorba să pui ceva pe perete pentru a-l expune, chiar și să îl bați în cuie, răspunsul este ”nu”.
La Magma lucrurile stau diferit, poți să încerci orice”. Magma ocupă un colț al spațioasei piețe centrale, lângă parc, între terase și teatrul orașului. În ciuda liniștii degajate de zonă, spațiul organizat de primărie oferă un loc propice inovației, creativității și provocărilor actuale, cum l-au și imaginat Evelin și Attila Kispal, un cuplu care a pus bazele acestui loc. ”Ne-am ocupat să creăm această platformă, ca cele inefabile să poată fi exprimate”, a spus Attila Kispal.
Ca și în cazut de față, Magma a mai primit și alte plângeri, cum că ar merge împotriva curentelor artistice. De fapt, după cum chiar domnul Kispal afirmă, acest spațiu a umplut un gol pe care nimeni nu îl observase vreodată. În acest spațiu s-au desfășurat în jur de 60 de expoziții, cu unul sau mai mulți artiști.
Sfântu Gheorghe este de asemenea unul din puținele centre culturale ale minorității maghiare, care trăiește cu precădere în centrul platoului carpatic.
Pentru păstrarea culturii lor, ei au căutat să expună cât mai mulți artiști locali. ”Este ca și cum te-ai uita la propriul buric, ca într-un final al unei vieți”, a ținut să completeze domnul Kispal. Galeria Magma a rupt tradiția aceasta și a adus arta de la sute de mile depărtare în interiorul Transilvaniei. 
Artistul Dan Acostioaei lucrând la o frescă – Galeria Magma, Romania,într-o expoziție despre Brâncuși ( Andrei Pungovschi pentru The New York Times)
New York Times
PALKO KARASZ
