Naomi Watts: „Dacă aş fi fost Marilyn Monroe”

Am putea spune că acum este momentul lui Naomi Watts, fiind apreciată drept cea mai profitabilă actriţă de la Hollywood, aducând cele mai mari încasări pentru studiourile producătoare ale filmelor în care a jucat, potrivit publicaţiei ,,Forbes”, care a alcătuit topul primelor zece actriţe.

Recent, a strălucit în rolul Sally din „You Will Meet a Tall Dark Stranger” (Vei întâlni un străin înalt şi brunet), în regia lui Woody Allen. În pelicula lui Doug Liman, „Fair Game”, o aduce pe Valerie Plame, agent CIA sub acoperire, care trebuie să verifice prezenţa armelor de distrugere în masă din Irak. În privinţa personajului Valerie Plame din „Fair game”, „pot să vă spun că este un personaj seducător, pe care l-am făcut să crească dinăuntrul meu. O poveste nebunească, cu o femeie incredibilă”, mărturiseşte actriţa. În 2011 va apărea alături de Daniel Craig în rolul Ann Patterson din thrillerul psihologic „Dream House”.

Splendida Naomi are pielea de un alb ca alabastrul şi părul blond. În pelicula biografică „Blonde” a lui Andrew Dominik, după romanul lui Joyce Carol Oates, aflat în stadiul de pre-producţie, care va fi pe ecrane în 2012, Naomi va fi Marilyn Monroe. „Am fost fericită că am fost aleasă să interpretez rolul acestei dive de la Hollywood, pe care toţi o credeau că o cunosc, dar nu e adevărat. O văd pe Marilyn ca pe o icoană”.

Stilul actriţei, cunoscută de publicul românesc din „Vălul pictat”, „The International” (Puterea banilor) şi „Ellie Parker”, se schimbă în funcţie de personajele pe care le interpretează. Ea însăşi a declarat că, din punctul său de vedere, misiunea unui actor presupune ca acesta să se piardă cu adevărat în pielea personajului. A jucat în filme variate, de la thrillere şi filme de groază până la partituri complexe, în pelicule dramatice, de dragoste sau blockbustere cu efecte speciale. În fiecare dintre acestea, Naomi a arătat că ştie cu adevărat ce înseamnă să împrumuţi „pielea” unui personaj. Acum îşi poate permite să-şi aleagă rolurile.

Un periplu între Anglia, Australia şi Statele Unite

Watts s-a născut la Shoreham, Kent, în Anglia, unde a trăit până la opt ani. Părinţii ei s-au despărţit când avea patru ani şi, trei ani mai târziu, tatăl său a murit. Mama ei s-a convins că Australia este « tărâmul oportunităţilor» şi s-a mutat împreună cu familia la Sydney, în 1982. Acolo, Naomi a frecventat câteva şcoli de actorie. Apoi, în Japonia, a fost model, dar experienţa nu a fost fructuoasă şi Watts o descrie ca pe una dintre cele mai proaste perioade din viaţa ei. La întoarcerea în Australia, devine asistentă de editor de modă. S-a întors pe scenă când un coleg a invitat-o să joace într-o mică piesă. Acest eveniment i-a reaprins pasiunea pentru actorie. S-a lansat la televiziunea australiană, apărând în seriale comerciale şi în melodrame ca „Home and Away” şi „Brides of Christ”. Şi iarăşi pleacă şi se mută în Statele Unite, unde debutează cu un rol secundar în filmul „Tank Girl”. Cu timpul, Watts a primit roluri secundare mai importante ca în „Dangerous Beauty”, dar câştigă atenţia publicului şi criticilor abia în 2001, la Cannes, cu „Mulholland Drive” al lui David Lynch. Obţine Premiul „Society of Film Critics” pentru Cea mai bună actriţă şi Premiul „National Board of Review” pentru Cea mai bună performanţă debutantă a anului. În 2002, a jucat într-unul dintre cele mai mari succese de box office ale anului, remake-ul unui film japonez de groază, „The Ring”. Anul următor a interpretat rolul Julia Cook, în „Ned Kelly”, cu Heath Ledger, Orlando Bloom şi Geoffrey Rush, peliculă care a devenit un fel de clasic cult despre dificultăţile unei actriţe debutante în Hollywood, şi Roxeanne de Persand în „Le Divorce”, în regia lui James Ivory, cu Kate Hudson.

Performanţa din rolul Cristina Peck din „21 Grams” (21 de grame) al lui Alejandro González Iñárritu, cu Sean Penn şi Benicio Del Toro, i-a adus lui Watts prima nominalizare la Oscar pentru Cea mai bună actriţă. A produs şi interpretat filmul independent „We Don’t Live Here Anymore”(Nu mai locuim aici). S-a reunit cu Sean Penn şi Don Cheadle în „The Assasination of Richard Nixon”, apoi cu Jude Law şi Dustin Hoffman în „I Heart Huckabees” de David O’Russell şi a jucat în „The Ring 2”. Pe lângă proiecte independente, ca „Ellie Parker”, în regia lui Scott Coffey, a apărut în 2005 în remake-ul „King Kong”. Rolul, care a fost jucat în versiunea originală de Faye Wray, se dovedeşte a fi cel mai mare succes comercial al lui Watts până în prezent. Regizat de Peter Jackson care a făcut şi „Stăpânul Inelelor”, filmul a fost bine primit şi a avut încasări de peste 400 de milioane de dolari. În 2006, Naomi a filmat „The Painted Veil” (Vălul pictat), de John Curran, cu Edward Norton şi Live Schreiber. Urmează în 2007 „Eastern Promises” şi „Funny Games”, în 2009, „The International” şi „Mother and Child”.

Watts a avut o relaţie cu actorul Heath Ledger timp de câţiva ani. Din 2005 este căsătorită cu Liev Schreiber şi are doi copii, locuind în Manhattan. Este o prietenă apropiată a actriţei australiene Nicole Kidman, cu care s-a cunoscut în adolescenţă, şi cu Benicio Del Toro, cu care a jucat în „21 Grams”. Este vegetariană. Are un câine Yorkshire Terrier numit Bob. Sporturile preferate sunt fotbalul, boxul şi tenisul. Actriţele sale favorite sunt Meryl Streep, Jodie Foster şi Julianne Moore. A fost numită una dintre cei mai frumoşi 50 de oameni de către „People Magazine” în 2002. A apărut pe coperta lui „Australian Empire Magazine”, pentru Femeia anului 2002. A fost votată al 14-lea cel mai sexy star feminin în „Australian Empire Magazine” în acelaşi an.

Woody mi-a spus: Înainte de a muri vreau să fac un film cu tine

Într-un interviu acordat recent, Watts se destăinuie: „Pentru dosar, sunt atât britanică, cât şi australiană. Oamenii cred întotdeauna că sunt australiană, dar mă bucur că britanicii mă revendică. Sunt de-a lor.

Îi datorez totul lui David Lynch care m-a primit altfel. Am ajuns în casa sa de la Los Angeles, într-o maşină Honda. Nu eram machiată, purtam o pereche de jeans şi un T-shirt. A început prin a mă întreba despre viaţa mea. Când m-a ales pentru «Mulholland Drive», era anul tragic pentru America, eram literalmente cu moralul la pământ şi totuşi a reuşit să-mi scoată măştile pe care le purtam. Este întotdeauna stresant să te dezbraci în film. Dar făcând-o cu o femeie m-am simţit mai în siguranţă decât cu un bărbat. Ştii că poţi spune: nu mă apuca de acolo: am celulită!

Fiind scundă (1,60 metri) dacă mă întâlnea cineva pe stradă nu se oprea pentru a mă privi. Oameni care au văzut «21 Grams» (2003) mi-au spus: «Eşti atât de curajoasă să te arăţi aşa». Asta mă şochează. Cred că asta este munca unui actor, să se rătăcească într-un rol”.

Amintindu-şi despre copilăria sa, vorbeşte despre fratele ei Ben, despre tatăl său, care era tehnician de sunet al lui Pink Floyd: „Nu am avut o copilărie prea fericită, nu mă jucam cu păpuşi Barbie şi nu aveam o cameră pictată în roz. E jenant să recunosc, dar când eram copil, unul dintre filmele care au avut o mare influenţă asupra mea a fost «Fame» (1980). Şi nu pentru că visam să fiu faimoasă. Literalmente pentru că voiam să fiu în sala aia de clasă, dansând pe mese, cu jambiere. Voiam să fac şpagate în aer şi un tip negru să mă prindă când reveneam jos. Cred că mulţi oameni care îşi aleg actoria ca profesie simt în modul ăsta”.

Actriţa mărturiseşte că a atras-o întotdeauna comedia, iar Woody Allen e foarte direct, vorbeşte cu actorii explicându-le ce au de făcut, le arată costumul personajului pe care îl vor interpreta şi apoi îi lasă să intuiască ei fiecare detaliu. Personajul Sally, din filmul lui Allen, în care toţi trăiesc concentraţi pe problemele lor, era perfect. Am primit un telefon de la Woody Allen, spunându-mi: „Înainte de a muri, mi-ar plăcea să fac un film cu tine”. Apoi mi-a trimis scenariul. A lucra cu el este foarte uşor. Este un perfecţionist căruia nu-i place să piardă timpul. În pelicula „You Will Meet a Tall Dark Stranger” interpretez rolul unei femei care, ajunsă la vârsta de 35 de ani, intră într-o criză de nervi. Soţul nu o iubeşte, iar ea nu este încă mamă. Pelicula este într-o cheie modernă. Alfie, interpretat de Anthony Hopkins, nu acceptă cei 70 de ani pe care îi are, îşi părăseşte soţia, căsătorindu-se apoi cu tânără care are jumătate din vârsta sa. Naomi este fiica lui Alfie, care începe să flirteze cu Greg (Antonio Banderas), galeristul la care lucrează. Filmul a fost prezentat în afara concursului la Cannes. Este foarte greu pentru o femeie să se apropie de 40 de ani şi să aibă aceste două probleme. În loc să mă gândesc la cum să încetinesc procesul îmbătrânirii, îmi propun să schimb regulile”.