Într-un context mondial de turbulenţe financiare, investitorii de pe Wall Street se întorc către artă ca spre un refugiu care a funcţionat mai bine decât produsele financiare. În urmă cu o lună, casele de licitaţii anglo-saxone au vândut foarte multe lucrări de artă impresionistă, modernă şi contemporană, obţinând în total 1,1 miliarde de dolari. Este vorba despre cel mai bun rezultat din ultimii doi ani. La New York, între 4 şi 13 mai, au fost vândute opere în valoare de circa 850 de milioane de euro. Aceleaşi rezultate excelente le-au obţinut şi casele de licitaţii Christie’s şi Sotheby’s, iar pentru artă contemporană, casa Phillips de Pury a avut, la fel, cele mai bune rezultate din ultimii doi ani.
„Piaţa de artă este fără îndoială foarte vie”, declara consultantul de artă newyorkez Sandy Heller. „Ea începe să fie din ce în ce mai competitivă. Vânzările de artă impresionistă au atras colecţionari din întreaga lume, dar mai ales din Asia. „Şi asta fără a se face um marketing mai deosebit înaintea vânzărilor. Au fost aduse tablouri din întreaga lume, iar alegerea a devenit relevantă”, sublinia expertul în artă Rachel Mauro. Pe de altă parte, specialistul internaţional de la Sotheby’s, Anthony Grant, declara: „Nu mi s-a întâmplat până acum să văd atâţia clienţi noi la o licitaţie”. „Văd că arta încearcă să salveze inflaţia”, confirma industriaşul grec, mare colecţionar, Dakis Joannou.
Picasso, Nud pe podiumul sculptorului
Frica inflaţiei alimentează licitaţiile
Vânzarea colecţiilor de artă ale filantropului şi mecena al artelor din Los Angeles, Francis Brody, i-a dat un avantaj Casei Christie’s faţă de rivala sa Sotheby’s. Operele acestuia au totalizat 173 de milioane de euro. Între piesele forte să amintim „Nud pe podiumul sculptorului” al lui Picasso, care a fost vândut cu suma-record de 106,5 milioane de dolari (81,4 milioane de euro), devenind una dintre operele cele mai scumpe achiziţionate la o casă de licitaţii, adjudecată de un colecţionar anonim la telefon, care a cumpărat şi un tablou decorativ de Braque, plătit cu 7,9 milioane de euro. Criticul de artă Jonathan Jones comenta în „The Guardian”: „Ceea ce s-a întâmplat consider că este un furt din cultura noastră, din istoria artelor, răpirea frumuseţii de către superbogaţi”.
Matisse, Nud cu perna albastră
Un alt nud, realizat de Matisse la jumătatea anilor ’20, „Nud cu pernă albastră”, estimat între 15 şi 23 de milioane de euro, a fost de asemenea achiziţionat de un anonim, făcând o ofertă prin telefon prin intermediul lui Ken Yeh, preşedintele casei Christie’s din Asia, pentru suma de 11,7 milioane de euro. Operele de calitate au trezit atenţia colecţionarilor. Un braţ în bronz, „Mâna”, semnat Giacometti, a fost achiziţionat pentru 20 de milioane de euro, în timp ce „Marele cap îngust” (1954), purtând aceeaşi semnătură a lui Giacometti, din colecţia lui Brody, a fost cumpărat pentru 41,2 milioane. Casa Sotheby’s, care a lăsat să-i scape colecţia Brody, s-a clasat pe locul al doilea, însă cu un procent total de vânzări mai ridicat decât cel de la Christie’s.
Matisse, Buchet de flori pentru 14 iulie
O „Natură moartă” viu colorată a lui Matisse, „Buchet de flori pentru 14 iulie”, estimată la 19 milioane de euro, a fost vândută pentru 22 de milioane unui ofertant telefonic. Cumpărătorii asiatici şi-au dus cu ei acasă cinci din cele 10 loturi, printre care doi Monet, doi Dali şi un Modigliani. Ruşii şi-au adjudecat în schimb o mulţime de pânze de Renoir. Licitaţia a fost vivace în privinţa colecţionării de sculpturi. Tot prin telefon au fost achiziţionate 3 sculpturi de Rodin şi o insolită „Nimfă” dansatoare, modernistă, de Noguchi. Opera a afost adjudecată pentru 4,2 milioane de dolari. Sculptura s-a dovedit a fi o adevărată afacere, deoarece vânzătorul o achiziţionase în 2007 de la casa de licitaţii Freedman din Philadelphia pentru 135.350 de dolari. „Băutorii de absint” (1881), estimat între 310.000 şi 460.000 de euro la Christie’s, reprezentând doi bărbaţi cu pălărie-cilindru, ce stau la o masă cu absint în faţă, operă ce aparţinut în trecut unor colecţionari de la Chicago, Potter Palmes, şi a fost adusă la licitaţie de către moştenitorii Raymond şi Mirian Klein, colecţionari din Philadelphia care au mai pus în vânzare şi o senzuală figură feminină, semnată de Renoir, pentru 10,2 milioane de dolari. Lucrarea a fost achiziţionată de Fine Arts Museum din San Francisco pentru 2,31 milioane de euro.
În criză, diamantele strălucesc mai mult
De ani de zile am observat că economia şi piaţa bijuteriilor trăiesc timpuri diferite. Acum, intrând în vârtejul crizei, obiectul de artă este echivalentul unui refugiu sigur, dar iese cu dificultate din recesiune, deoarece marea parte a colecţionarilor au alte priorităţi, de a-şi salva firmele decât de a investi în artă. Cu toate acestea, rezultatele licitaţiilor de bijuterii, ce au avut loc la Geneva şi New York, ne fac să regândim radical aceste scheme: încasările sunt excelente, ba chiar am putea spune că depăşesc orice aşteptare. Reclamele ne spun că diamantul este un lucru rar şi de preţ. Aproximativ jumătate dintre diamantele de calitate gemă din lume (în termeni de valoare) provin din minele africane al căror proprietar sau coproprietar este Compania De Beers. În urmă cu peste 2.000 de ani, India era principalul producător de diamante de calitate gemă şi documente oficiale arată că producţia era atent reglementată chiar şi atunci.
Hope
Minele de la Golconda sunt celebre pentru că acolo s-au găsit unele dintre cele mai frumoase diamante descoperite vreodată, printre care se numără Koh-I-Noor (108 carate), cât şi diamantul albastru Hope (45 de carate), o nestemată celebră cumpărată de bancherul Philip Hope în 1830, iar acum se află la Smithsonian Institution din Washington. În prezent, cele mai multe diamante sunt sortate pentru vânzare în centrul lui De Beers de la Londra. Numai clienţii acreditaţi de această companie pot cumpăra „loturi” de diamante şi numărul de loturi oferit pentru vânzare este dictat de tendinţele preţurilor şi de cererea consumatorilor. Certificatul sporeşte preţul unui diamant, iar cumpărându-vă unul fără certificat vă asumaţi un risc considerabil. Factorii luaţi în consideraţie la clasificarea diamantelor sunt claritatea, culoare, proporţiile şi finisajul, greutatea, fluorescenţa şi nu în ultimul rând tăietura şi forma. Chiar ar trebui să încetăm să ne imaginăm că din punct de vedere geografic această piaţă a devenit o realitate globală, cu aceleaşi reguli de la New York la Beijing, trecând prin Londra, cu actori ce au în comun comportamente asemănătoare. Astfel, un om de afaceri rezident în America, Hong Kong ori Frankfurt de trei ani consecutiv a încasat profituri foarte mari, metaforic vorbind, râuri de bani, şi aceasta pe spatele celor care au fost obligaţi să strângă cureaua. Până acum lumea finanţelor este cea preferată de către licitaţiile de artă şi bijuterii, dar acum, în acest domeniu s-au înregistrat numeroase deziluzii. Au apărut superbogaţii chinezi.
Koh-I-Noor
Până acum, când se vorbea despre Extremul Orient, te gândeai la Japonia sau la Hong Kong. Acum economia japoneză este întrecută de economia lumii chineze, dar şi de sateliţii precum Singapore. Chinezii au o mare preferinţă pentru mecanismele de schimb, ştiind să-şi asume riscuri, ca şi bursa, jocul hazardului de la licitaţii. Astfel au apărut în China zeci de case de licitaţii şi pentru o parte a populaţiei chineze este un mod de a-şi etala propriul succes economic. Este ceea ce au înţeles foarte bine casele Cartier şi Van Cleef, dar şi Christie’s şi Sotheby’s. La ultimele licitaţii de la New York şi Geneva, chinezii au reprezentat o felie de peste 18% dintre achiziţii, cu o creştere de 50% faţă de anul trecut, şi au licitat pentru primele zece obiecte din fiecare top, cumpărând marea parte din ele. În urmă cu 20 de ani, în jur de 40% era apanajul Europei, 30% al Americii şi sub 30% al Orientului Mijlociu. Astăzi preferinţele noilor bogaţi chinezi se îndreaptă către briliante, simbol al succesului, aşa cum au fost acum foarte mulţi ani obiectele Art Deco, care nu mai interesează acum niciun colecţionar.
Mahmoud Said, Les Chadoufs
În Dubai, Christie’s îşi triplează casele de licitaţii
A fost un succes extraordinar licitaţia de artă modernă ce s-a desfăşurat la Dubai, suma totală fiind de peste 15 milioane de dolari. Un rezultat în creştere faţă de vânzările de anul trecut, când încasase numai 4,8 milioane de dolari. 25 de opere de artă modernă egipteană au fost achiziţionate de către colecţionarul saudit Mohamed Farsi. Dintre funcţionarii care strâng ofertele la telefon, Isabelle de Bruere, eleganta şi frumoasa directoare pentru Orientul Mijlociu, este nora lui Farsi. Ea este cea care a vândut cea mai mare parte a pieselor de artă modernă, precum „Les Chadoufs”, lucrarea lui Mahmoud Said, adjudecată pentru 2,4 milioane de dolari. A doua piaţă o reprezintă Quatarul. Extraordinare achiziţii sunt cele ale lui Abraaj Caital, cea mai mare societate privată de titluri din Orientul Mijlociu, una dintre cele mai importante colecţionare de artă din lume, la fel ca şi ale negustorului de artă libanez Saleh Barakat.
